NOUTĂȚI EDITORIALE LIBRĂRIA SOPHIA
Cărţile pot fi procurate din librărie sau online, de pe site-ul librăriei Sophia.
La începutul Postului Mare, Editura Sophia vă propune două titluri noi:
Enervarea seamănă în mare măsură cu o alergie cronică. La început, o provoacă doar un număr restrâns de situaţii, dar, dacă întârziem să ne luptăm cu înclinarea noastră spre mânie, sfera posibilelor motive se poate extinde asupra tuturor aspectelor vieții noastre. Cu cât ne enervăm mai des, cu atât mai obsesivă devine necesitatea de a ne descărca enervarea pe cineva sau ceva. Totuşi, e important să ţinem minte că nu se poate scăpa de emoţiile negative pur şi simplu exteriorizându-le în permanență și fără discernământ. Enervarea se ascunde şi va aştepta doar momentul potrivit ca, prinzând puteri noi, să se facă simţită de toată lumea.
Obişnuinţa de a-ţi „vărsa” mereu nervii are o influenţă cât se poate de negativă asupra relaţiilor noastre cu cei din jur şi mai ales asupra relaţiilor noastre cu copiii. Se știe că „Educatorul enervat nu educă, ci doar enervează”. Părintele aflat într-o stare de acest fel îşi poate atinge, pe termen scurt, scopul; totuşi, el imprimă în sufletul de copil un model vicios de comportament emoţional.
Înainte de a intra în luptă cu această deprindere, trebuie neapărat înţeleasă natura ei. Aşadar, ce trebuie să ştim despre enervare? Cartea de faţă, al cărei autor este unul dintre cei mai cunoscuţi psihologi ortodocşi din Rusia, ne oferă explicaţii clare şi sfaturi practice pentru lupta cu această patimă – una dintre cele mai distructive pentru relaţiile familiale şi sociale şi pentru întreaga noastră viaţă duhovnicească, dacă ar fi să luăm seama la mărturia din Pateric: „Mâniosul, chiar de ar învia vreun mort, nu e primit la Dumnezeu.”
Viaţa și mântuirea noastră sunt strâns legate de aproapele. Aşezarea noastră sufletească, chiar dacă semnele exterioare nu vădesc aceasta, înrâurește în chip hotărâtor starea sufletească a celor din jur. Dacă avem gânduri de mânie ori de nemulţumire faţă de aproapele nostru, se simte în felurite chipuri.
Orice boală duhovnicească a noastră provoacă, în mod inevitabil, suferinţe celor apropiați. Păcatele şi deznădejdea duhului nostru se răsfrâng și asupra lor.
Dar oare nu îndrăzneala cea bună, nu bucuria vieţii, nu tăria duhului și încurajarea ar trebui să fie felul nostru de a fi și de a ne raporta la oameni și mai ales la aceia din jurul nostru?
Comunicarea noastră cu aproapele are loc, mai cu seamă, prin cuvânt. Înţelegem oare însemnătatea răspunderii înaintea lui Dumnezeu pentru fiecare vorbă rostită?
Cartea cunoscutului teolog rus Nikolai E. Pestov poate fi socotită, pe bună dreptate, un îndrumar de preț pe calea împreună-mântuirii, într-o lume tot mai lipsită, astăzi, de repere spirituale autentice. Este un ghid cu ajutorul căruia împreună-viețuirea în lumea zilelor noastre ne poate aduce pe toți, laolaltă, mult mai aproape de Dumnezeu.
Şi Editura de Suflet a pregătit două titluri noi pentru începutul acestui post:
Orice comoară pământească se risipeşte şi piere. Unde este bogăţia pe care o păstrau în tezaurele lor faraonii egipteni, împărații Persiei, împăraţii romani şi bizantini? Unde este bogăţia lui Solomon, a regelui Cresus şi a altora asemenea lor? Bogăţia pământească este curgătoare şi trecătoare ca apa, pieritoare ca frumuseţea trupului.
Creștinul are însă o comoară duhovnicească nepieritoare: nestematele Sfinților Părinți, care au trăit şi au creat în felurite epoci şi ţări. De la Sfântul Ignatie Teoforul, care a trăit la începutul erei creștine în Siria, până la Sfântul Ignatie Briancianinov, apropiat de vremurile noastre, s-au scurs, iată, aproape 2000 de ani, s-a perindat mulțime de generaţii... Citind însă operele acestor doi Sfinţi Părinţi, uităm de vremuri şi ni se pare că au fost scrise de oameni din aceeaşi epocă cu noi…
Cartea de față cuprinde cuvinte alese din comoara înţelepciunii Sfinţilor Părinţi despre o temă tot mai actuală astăzi: necazurile, bolile şi celelalte încercări ale vieţii. Nădăjduim ca acestea să fie de mare folos oricărui creștin însetat de mântuire, constituindu-se într-o călăuză de mare preț pe calea tot mai învolburată a vieții noastre. Te căsătoreşti ca să fii fericit, nu ca să fii nefericit. Totul constă nu în a te căsători, ci în a deveni fericit prin nuntă – și vei fi fericit când vei găsi un tovarăş bun. Cel care şi-a găsit o soţie bună şi-a îndulcit viaţa lui (Pilde 18, 22).
Familia nu este alcătuită din maşini neînsufleţite, cărora le apeşi butonul de pornire şi toate merg „ceas”, ci din oameni sensibili, care sunt măcinaţi de patimi şi de neputinţe. Acest aspect al conviețuirii, al comuniunii ar trebui să-l avem întotdeauna în vedere. Altfel, vom cere de la celălalt să se supună voii noastre cu aceeaşi uşurinţă cu care roboţii neînsufleţiţi ne execută comenzile!
Căsătoria presupune două persoane: pe tine și pe soţia ta. Dacă se va îndrepta unul, dacă va deveni mai smerit, mai răbdător, mai înțelegător, deja căsnicia s-a îmbunătăţit pe jumătate. Deci, fii tu cel ce face această mare faptă bună. Fii tu mai smerit, mai răbdător, vorbeşte mai frumos, şi atunci, încet-încet, se va schimba şi soţia ta.
Cartea pe care o ţii în mână are exact această menire: de a te ajuta să-ţi îmbunătăţeşti căsnicia, pentru a nu o pierde.
Îţi dorim acest lucru din tot sufletul! 
