CRISPR 1024x585
CRISPR on Netflix

Posibilitatea de a modifica genetica umană pentru a crea bebeluși special concepuți sau pentru a îmbunătăți specia umană este de domeniul scince-fiction de zeci de ani. Ei bine, „viitorul este aici”.
În octombrie 2019, Netflix a lansat primul sezon al unei noi mini-serii numită Unnatural Selection. Acest film se concentrează pe progresele recente făcute în modificarea genomului și pe numeroasele dileme morale și etice asociate acestuia. În calitate de creștini, trebuie să fim conștienți de acest domeniu nou și în creștere, deoarece nu mai este „science-fiction”. 

În schimb, clonarea umană, bebelușii special concepuți și potențialul pentru îmbunătățirea genetică a oamenilor ne privesc în față. Nu putem pretinde că, pur și simplu, câțiva oameni de știință „se joacă de-a Dumnezeu”, deoarece capacitatea de a face astfel de lucruri este mult mai răspândită decât ne dăm noi seama și pentru că terenul pentru astfel de experimente avansează rapid. Trebuie să dezvoltăm o pozitie în cunoștință de cauză, bazată pe ceea ce este admisibil și pe ceea ce se află astăzi în curs de desfășurare.

Din păcate, nu putem recomanda acest serial cititorilor noștri din cauza subiectului și a limbajului dur (inclusiv a câtorva vorbitori care încalcă în mod repetat a 3-a poruncă). Cu toate acestea, o persoană matură care dorește să înțeleagă mai bine ceea ce se întâmplă în aceast domeniu ar putea dori să se expună materialului. Vă rugăm să utilizați discreția. Această serie nu este cu siguranță pentru copii.

De-a lungul seriei, multe dintre personaje personifică evoluția, afirmând că evoluția „a făcut” asta sau cealaltă. Dar evoluția nu este o entitate conștientă. Chiar dacă ar fi reală, nu ar putea face nimic. O persoană din documentar chiar se auto-numește „inginer în evoluție”, cumva pierzând din vedere faptul că a amestecat un proces teoretic și aleatoriu care nu are nici un scop sau structură, cu un proces uman decisiv, de design inteligent și gândire creativă. Există însă un lucru pe care fiecare telespectator trebuie să și-l amintească: acțiunile ingineriei genetice afișate în această serie sunt clar științe operaționale. Procedurile afișate nu se bazează în mod direct pe o istorie sau credință evolutivă, oricât de des se referă la evoluție. Fiecare episod începe cu un citat din Charles Darwin, însă unul dintre autorii acestui articol este chiar deținătorul de drept al unuia dintre instrumentele folosite astăzi de unii ingineri genetici. Pentru a avea o idee mai bună despre adevărata natură a științei folosită în acest context, recomandăm cu tărie, înainte de a urmări această serie, toată lumea sa fi citit mai întâi articolul It’s Not Science.

Primul sezon include patru episoade care urmăresc mai multe persoane diferite: trei pacienți, un bio-hacker aranjat ca un profesor de colegiu, un om de știință care lucrează în laborator, un crescător de câini, un om de afaceri și două cupluri. Doi dintre pacienți s-au născut cu defecte genetice. Unul va orbi în timp. Celălalt va paraliza încetul cu încetul. Al treilea pacient este purtator de HIV (virusul care provoacă SIDA). Toți trei sunt tratați pe parcursul spectacolului cu tehnologii de modificare a ADN-ului. „Profesorul” este cunoscut pentru pledoaria deschisă în favoarea biohacking-ul și pentru experimentarea publică pe el însuși. Crescătorul de câini este un laic neînvățat care încearcă să învețe lucruri noi. Omul de afaceri încearcă să vândă un anticorp pacientului cu SIDA, folosind crescătorul de câini ca intermediar în procesul de fabricație. Omul de știință încearcă să convingă diferite comunități să elibereze specii modificate genetic în mediul înconjurător. Unul dintre cupluri are probleme cu infertilitatea, așa că apelează la tehnologia embrionul celui de-al treilea părinte”. Celălalt cuplu își dorește un băiat cu ochi albaștri, prin urmare se indreaptă catre o clinică de reproducere.

Deși o mare parte din maniera de producție oferă noțiunea de „reality TV”, din ceea ce ne putem da seama, acestea sunt persoane reale, iar emisiunea se ocupă de situații reale. Asta nu înseamnă că niciunul dintre scenarii nu a fost pus la punct sau că producătorii nu au conceput anumite scene pentru un efect dramatic. Dar ceea ce s-a discutat, oricat de șocant ar părea, face parte cu siguranță din domeniul tehnologiei actuale.

CRISPR
În centrul acestei activități se află o nouă tehnologie numită CRISPR-Cas9. Acest sistem enzimatic servește ca un fel de sistem imunitar pentru unele specii bacteriene. Ele pot lua ADN străin și lipi o copie a acestuia în genomul lor. Acest lucru necesită capacitatea de a găsi o locație specifică în genom, de a tăia ADN-ul, de a insera noul ADN și de a repara tăierea. În cele din urmă, acestea acumulează secțiuni scurte de ADN viral, care sunt denumite împreună ”clustere regulat interspațiate de secvențe palindromice repetate” (CRISPR). Acestea au fost descoperite pentru prima dată în anii ’80. Asociate cu CRISPRs sunt un set de gene numite sisteme CRISPR asociate (Cas). Proteinele produse de aceste gene au modele de helicază și nuclează, ceea ce înseamnă că au ceva de-a face cu structura ADN-ului. Au fost raportate pentru prima dată în 2003.

Dar în 2012 lumea s-a schimbat.

Acesta a fost anul în care mai mulți cercetători și-au dat seama cum să folosească Cas9 ca o modalitate de a manipula orice ADN ales de ei. Cas9 folosește un ghid ARN pentru a „găsi” o locație țintă în genomul bacterian. Secțiunea lăsată de ghid se lipește literalmente de ADN-ul complementar. Schimbând acest ARN, au putut să schimbe și ținta. Apoi, schimbând celălalt capăt al ARN-ului, au putut modifica ce secvență va fi inserată. Acest lucru ne-a oferit un instrument incredibil de puternic și de precis pentru manipularea genetică.

În 2015, au fost publicate primele rapoarte privind schimbarea ADN-ului uman în celulele umane de cultură. Apoi, pentru a șoca intreaga lume și a o condamna la nivel aproape universal, nașterea mai multor bebeluși “editați” prin tehnologia CRISPR a fost raportată în China în 2018. Guvernul chinez a închis pe bună dreptate laboratorul și munca pe care o desfășurau. Dar două fete se născuseră deja (iar un al treilea copil era deja pe drum).

Așadar, nu mai este vorba de o iluzie sau de un subiect scince-fiction. Manipularea genetică a ADN-ului uman este un lucru real, iar implicațiile lui sunt uriașe. În câțiva ani, medicul dumneavoastră s-ar putea să vă vorbească despre un nou tratament pentru o boală cu care vă confruntați. Acest tratament ar putea implica utilizarea CRISPR-Cas9, sau a ceva similar. Dar există un pericol moral aici. Amintiți-vă să întrebați medicul câți embrioni au fost distruși sau câți bebeluși au fost avortați în mod selectiv pentru a dezvolta această nouă procedură?

News UCBerkeley CRISPR 1536x868
Crescătorul de câini
Amatorii si cunoscatorii în materie de câini sunt foarte mulți. Ei vor plăti bani grei pentru un animal cu aspect unic și preferă ca animalele lor de companie să nu sufere de probleme debilitante. Cu toate acestea, secole de reproducere selectivă au creat numeroase probleme genetice la multiple rase de câini. Astfel, tentația unei inginerii genetice la câini este puternică. Nu numai că putem scurta timpul necesar pentru a genera o nouă rasă, dar am putea fi în măsură să remediem și problemele actuale ale raselor deja existente.

Se introduce un personaj principal în serie. El lucreaza cu ADN-ul câinelui, cu ajutorul biohacker-ului. Cu toate acestea, cuvintele sale indică clar că nu prea știe ce face, că nu se prea pricepe. S-ar putea să fie un tehnician bun, dar nu înțelege complet tehnologia pe care o folosește. Pentru a-și perfecționa tehnicile, în loc să înceapă cu gena pe care dorește să o insereze, el folosește o genă fluorescentă verde (GFP). Dezvăluire completă: acesta a fost subiectul disertației mele de doctorat (RC ).[2] De fapt, s-ar putea chiar să fi folosit gena pe care a patentat-o echipa mea. El lucrează la tehnica sa până când un număr semnificativ de celule capătă culoarea verde „aprins” sub microscop. În acest fel, el poate fi sigur că un număr similar de celule își va primi ADN-ul ales atunci când se va îndepărta de GFP. Notă: ei nu au specificat ce încercau să adauge la genomul câinelui.

Dar când discută despre celulele sale verzi, el spune: „Aceasta este bioluminescența. Celulele își produc propria lumină în mod chimic.” Dar acest lucru este complet fals. Aceste celule nu iși produc propria lumină (bioluminiscență). În schimb, acestea sunt fluorescente. Ele preiau lumina UV și îsi schimbă astfel culoarea în spectrul vizual. Folosim tot timpul produse fluorescente. Este posibil chiar dumneavoastră să purtați îmbrăcăminte fabricată cu un colorant fluorescent. Nimeni nu ar putea spune că hainele lor „strălucesc” în întuneric. De fapt, „GFP” este clar marcat în partea de jos a eprubetei și o lampă cu ultraviolete este în mod clar vizibilă în imagine. Nu încercăm să găsim nod în papură. Aceasta este știință fundamentală. Cu toate acestea, crescătorul de câini este capabil să își facă munca fără să înțeleagă cu adevărat principiile științifice de bază din spatele a ceea ce lucrează.

Sincer, acest lucru este îngrozitor. „Democratizarea” genomului uman a fost sărbătorită când a fost lansată public în 2001. Astăzi, genomurile multor specii pot fi considerate cu cod „open source”. Într-un anumit mod, există un cost foarte mic pentru a debuta în ingineria genetică. Informațiile sunt ușor disponibile, iar costurile de laborator nu sunt astronomice. Oricine care poseda o înțelegere decentă a tehnicii poate face tot felul de manipulări genetice, cu puține cheltuieli de capital, literalmente în garajul personal.

Acum ia în considerare cât ar costa să clonezi un om. Sau gândiți-vă ce schimbări ar putea fi aduse ADN-ului oamenilor vii de către persoane care înțeleg doar câte ceva din ceea ce fac. Spiridușul genetic a ieșit din lampă. Aproape oricine, cu puțini bani și cu și mai puțină pregătire, poate face combinatii cu molecula de ADN care erau de neimaginat laureaților Nobel doar cu câțiva ani în urmă.

Biohacker-ul
Josiah Zayner este cunoscut pentru susținerea biohacking-ului și pentru injectarea sa cu CRISPR-Cas9, în public. El susține că poartă o genă care ar spori dezvoltarea musculară. Dar, de asemenea, el spune că doar câteva celule ar fi transformate și că mai multe injecții ar fi necesare pentru a avea un efect vizibil. Mulți cred că argumentul lui este nesăbuit. Referința la „alegerea personală” și la „deciziile informate” sună bine la suprafață, dar vorbim despre sănătatea și mintea oamenilor. Sigur, el poate face orice vrea cu corpul său. Dar cine va plăti costurile de asistență medicală pentru el sau pentru alții care îi urmează exemplul, dacă o dă în bară!? Nu este o problemă simplă.

Băiatul orb
(Atenționare) Una dintre poveștile de succes din acest serial este cea a unui băiat care orbeste lent. El s-a născut cu o genă defectă, iar prognosticul este pierderea totală a vederii. Părinții săi îl duc la un spital, unde îi operează fiecare ochi, îi înalță retina și adaugă câteva picături de lichid care conține o formațiune de CRISPR-Cas9 care a fost special modificată pentru a localiza mutația și a o înlocui cu o versiune corectă, restabilind astfel funcția genelor. Când suntem introdusi pentru prima dată cu băiatul, el are probleme în găsirea jucăriilor de pe podea, care se află chiar lângă el. Când îl vedem ultima dată, el se întrece pe o pistă de carturi, în timp ce mama lui plânge atât de frică cât și de încântare.

Acest lucru ridică o întrebare: tot ceea ce au făcut a fost să modifice genele celulelor din spatele ochilor lui. În viitor, ar putea fi posibil să se facă o modificare a genelor cu întregul corp, astfel încât copiii acestui băiat să nu poarte gena. Aceasta este denumită „modificare a celulelor germinale” și este dezaprobată în mod aproape unanim de către lumea științifică. Motivul pentru aceasta este că tehnologia este nouă și nu putem fi siguri că un om din viitor nu ar putea fi afectat într-un mod încă necunoscut prin schimbarea unei gene. Cu toate acestea, capacitatea de a face exact așa ceva este facută publică.

Omul paralizat
Din păcate, tânărul care a paralizat încet nu a fost ajutat de injecția cu CRISPR-Cas9 modificat, făcută în măduva spinării. De fapt, după un incident legat de o inflamare a creierului, la sfârșit el ajunge mai rău decât era la început.

Pacientul cu SIDA
Aceasta este o poveste tristă. El pare să fie manipulat de omul de afaceri (care, aflăm la sfârșit, a murit într-o cameră de hotel în urma unei sinucideri aparente). După ce s-a injectat cu doze mici de anticorp despre care se spune că va opri HIV din evolutie, obține un rezultat negativ la următorul său test de sânge. După consultație, el este convins să-și mărească doza, dar în acelasi timp se pare ca începe să-i fie teamă, și se răzgândește. Crescătorul de câini și biohacker-ul îi spun să fie atent. Până la urmă, el este în continuare purtător de HIV.

Omul de știință
Odată ce oamenii și-au dat seama că se poate adăuga CRISPR-Cas9 la genomul oricărui organism, s-a născut conceptul de „genă transmițătoare”. Odată inserată, procesul normal de recombinare genetică, în care un copil are o șansă de 50% de a moșteni o genă purtată de un părinte, este întrerupt. În schimb, odată instalat CRISPR-CAS9, sistemul se va copia pe celălalt cromozom. Când copiii sunt concepuți, vor moșteni o copie de la părintele infectat și aceasta se va copia rapid pe celălalt cromozom. La final, inserția se va răspândi fără încetare la toți descendenții persoanei sau animalului inițial și ar putea înlocui rapid toate celelalte versiuni ale acestei gene.

Îl arată aici pe omul de știință discutând acest lucru cu rezidenții regiunii Martha’s Vineyard (o insulă de pe coasta de est a SUA, unde fostul președinte Obama deține o casă). Această insulă este un punct de plecare pentru boala Lyme, iar principalul purtător al căpușelor purtătoare de Lyme este șoarecele de cerb cu piciorul alb. Ce s-ar întâmpla dacă, a argumentat omul de știință, ar fi conceput un șoarece, astfel încât atunci când o sa-l muște o căpușă, aceasta (căpușa) să moară? Ce se întâmplă dacă acest mecanism ar fi pus într-o genă transmițătoare, astfel încât să se poată răspândi la toți șoarecii de pe insulă?

Partea înfricoșătoare despre genele conducatoare este că nu există nici o modalitate de a le opri. Documentarul a vizat și Noua Zeelandă, continent care întâmpină o problemă extraordinară cu șobolanii introduși. Dacă șobolanii ar putea fi construiți cu o gena conducătoare care determină ca toți șobolanii să fie masculi, specia ar fi ștearsă de pe fața pământului în doar câteva generații. Asta nu este un basm. Am putea face acest lucru. Dar ce s-ar întâmpla dacă un șobolan masculin cu această modificare ar fi aruncat pe o navă și ar fi adus într-un port asiatic? Șobolanii din Asia, Europa și Africa ar fi eradicați, pentru că neo-zeelandezii doreau să scape de rozătoare.

Acreditările finale au stabilit că s-a acordat permisiunea de a elibera șoareci purtători de gene-ucigătoare de căpușe, pe insula Nantucket. Aceasta este mai departe de țărm decât Martha’s Vineyard, dar nu ar fi imposibil ca un șoricel astfel proiectat să scape pe continent. S-ar putea chiar să fie adus intenționat pe țărm. „Atenție, șoareci!“

Cuplul nr. 1
La o unitate medicală din Ucraina, cuplurile cu probleme de infertilitate pot avea un copil creat din trei părinți. Acest lucru se face prin eliminarea mai întâi a nucleului dintr-un ou nefertilizat care a fost obținut de la un donator. Apoi se creează un ovul fertilizat din ovulul și sperma recoltată de la cuplu, se îndepărtează nucleul și se introduce în ovulul donator. În final, copilul moștenește ADN de la trei persoane: părinții contribuie la genomul nuclear, iar donatorul contribuie la genomul mitocondrial. Documentarul arată întreg procesul la un microscop.

Teoretic, acest lucru este lipsit de importanță, deoarece este complet posibil ca această tulpină mitocondrială să fie asociată cu acest nou genom la întâmplare. Nu este de parcă s-a creat ceva „nou” și toate aceste elemente genetice plutesc deja în rândul populației. Este posibil, de asemenea, ca oul donator să aibă același ADN mitocondrial ca mama, caz în care nici măcar nu ar fi posibil să se detecteze „mama” suplimentară.

Cu toate acestea, dintr-o perspectivă biblică, experimentarea necesară pentru a face acest lucru duce la moartea ființelor umane (embrioni). De asemenea, ce s-ar întâmpla dacă copilul nu reușeste să se dezvolte corect? Bănuim cu tărie că un astfel de copil ar fi supus avortului selectiv. Ne întristează chiar si gândul ca s-ar putea întâmpla asta.

SUA a interzis această procedură în urmă cu câțiva ani. Ceea ce nu știe majoritatea oamenilor este că aproximativ o duzină de copii au venit pe lume prin această procedură înainte de a fi interzisă. Sunt adolescenți acum. Marea Britanie a legalizat celebra procedură mai recent și vedem în acest documentar că oamenii pot merge în Ucraina pentru a o pune în practica în ziua de azi. Asta ilustrează o problemă extraordinară: variabilitatea în dreptul internațional. Ceea ce ar putea fi ilegal într-un loc nu este în altul. Și unele locuri din lume au probleme în punerea în aplicare a legilor care sunt deja reglementate.

Cuplul nr. 2
Într-o altă unitate medicală, două persoane cu o aparență fizică plăcută vin la un consult. Vor un copil. Dar vor un copil cu ochi albaștri. Mama are părul închis la culoare și ochii albaștri izbitori și își doresc ca și copilul lor să aibă la fel. De asemenea, iși doresc să fie neapărat băiat.

Deci medicul creează opt embrioni, le permite acestora să crească până la un anumit stadiu, apoi elimină unele celule pentru testarea genetică. Ei găsesc un embrion de băiat cu ochi albaștri și fac anunțul cuplului acum fericit. Ni se spune la final că acest lucru a dus la nașterea unui copil sănătos. Ceea ce nu ni se spune este soarta celorlalți șapte embrioni. Ar fi putut fi salvate pentru cuplu, pentru utilizarea ulterioară. Sau ar fi putut fi distruse. Sau ar fi putut fi folosite pentru experimentare, în funcție de legile naționale.

De asemenea, ne întrebăm cum ar putea fi afectată relația părinte-copil dacă copilul rezultat imperfect, fie fizic, mental, sau emoțional. Manipularea genetică intenționată a embrionilor nu este un joc cu sumă zero. Există implicații reale ale acesteia pe mai multe nivele diferite.

Pericolul moral
Embriologii au decis că este bine să experimenteze pe embrioni cu vârsta mai mică de 14 zile. Aceasta este limita „înfrățirii” naturale, în care embrionul se poate împărți în doi copii fără efecte negative. Este, de asemenea, stadiul în care începe să se dezvolte creasta neuronală. Acesta este începutul sistemului nervos și a capacitații de mișcare iar capacitatea de a detecta stimulii de mediu se dezvoltă rapid pornind din acest punct. Astfel, în general, embriologii nu simt un pericol moral în experimentarea pe embrioni așa de timpurii. Omul incipient nu poate simți sau gândi și nu poate protesta orice i s-ar putea întâmpla lui, sau în jurul său.

Totuși, dintr-o perspectivă biblică și științifică, viața începe clar încă de la concepție. Biblia vorbește despre copiii nenăscuți ca și cum ar fi în viață. Științific, nu există viață umană până nu se fertilizeaza un ou. Oul și spermatozoidul nu poartă nici măcar un genom uman complet. Cu toate acestea, atunci când se combină, nimic nu va opri dezvoltarea acelei minuscule entități umane. Cu excepția unui defect de dezvoltare, respingerea embrionului de către uter, sau, ferească Dumnezeu, a unui avort, oul fertilizat se va transforma într-un membru al societății. Singurul loc unde se poate trage linia dintre viață și non-viață este la concepție. Cu toate acestea, o mare parte din aceste descoperiri/cunoștințe noi sunt generate folosind embrioni umani localizați în această fereastră de 14 zile.

Concluzii
Abilitatea de a schimba ADN-ul uman este o problemă serioasă care nu va dispărea. Acum avem la dispoziție tehnologia pentru a clona oamenii. Acum putem selecta embrioni cu orice caracteristici dorim. Acum putem modifica genele defecte. Nu mai este science-fiction. Toate aceste descoperiri ajung și la cabinetul medicului de lângă tine. Trebuie să fim informați cu privire la aceste probleme, iar creștinii trebuie să dezvolte o opinie educată pe aceste teme, de preferat mai devreme decât mai târziu. Vă rugăm să rămâneți informați, să vă rugați, și să vă implicați în toate aceste probleme existente la nivel social.

Autor: Robert Carter și Scott Gillis
Sursa: Creation.com | Unnatural selection

Traducător: Emilia Comoniță

(Sursa)

0
0
0
s2sdefault

Căutare site

Noutăți Magazin

Abonare Buletin Informativ

Acest site foloseste cookies pentru cea mai buna experienta de navigare pe site-ul nostru. Daca continuati navigarea inseamna ca sunteti de acord cu aceste conditii.