VOPANA AnIV/2017/Buletin nr.365 +5/ ediţie de seara  - Sinele, eul, aseitatea

botezul domnului de avva ghelasieBotezul Domnului, sculptură realizată de părintele Ghelasie de la Frăsinei (Sursa foto)

In Crez sau Simbolul Credintei, printre altele, se spune asa: „Si iarasi va sa vina cu slava, sa judece viii si mortii, a Carui Imparatie nu va avea sfarsit.(…) Astept invierea mortilor. Si viata veacului ce va sa fie. Amin”

In mentalitatea noastra de crestini superficiali in ortopraxie, credem ca, indata ce omul paraseste aceasta lume, ajunge in rai, fie in chip de inger, fie in chip de stea care straluceste pe cer. De aici, probabil, acele stele in cinci colturi, pe Aleea Celebrităţii din Hollywood, obicei preluat, prin imitatie, si in Romania.

Asistam la inmormantarea ( punerea in groapa) a unei rude si, dupa ce s-a terminat totul, fiica acesteia il intreaba pe preot: „Parinte, cand ajunge mama-n rai?” Preotul i-a raspuns: „Noi nu stim unde ajunge cel decedat, dar Biserica se roaga la Dumnezeu sa-l ierte si sa-l aseze in Imparatia Sa.”

Prin urmare, nu avem niciun motiv sa ne grabim cu repartizarea altora ( si a noastra!) inainte de venirea cu slava (cu norii de sfinti si de ingeri) a Mantuitorului, pentru a judeca viii si mortii. De aceea, asteptam nu numai invierea mortilor, ci si viata veacului ce va sa vie. Asteptarea vietii veacului ce va sa vie, presupune si nadejdea ca vom avea parte de acea viata si nu de moartea vesnica, constienta, dureroasa, chinuitoare.

Hotararea definitiva si executorie , fara drept de apel, dupa judecata , nu este doar o simpla repartitie, la dreapta sau la stanga. Fiecare a primit de la Dumnezeu, spre administrare, sufletul dupa chipul ( puterea ganditoare, volitiva, etc.) si asemanarea ( libertatea de a lucra virtutile) lui Dumnezeu, plus talantii ( talentele,priceperile etc.). Intreaga viata este, prin urmare, o lucrare personala a asemanarii cu Dumnezeu, de care lucrare, sincer vorbind, nu prea suntem noi constienti. Dar are Dumnezeu grija sa arajeze circumstantele pentru a ne constientiza.

Esenta lucrarii este exprimata in aceste cuvinte: „Pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.” Aceasta sugereaza o jertfa totala, un holocaust ( o ardere totala) a ceea ce suntem si ce avem. Totusi… „Mulţi înţeleg greşit cuvintele toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm, crezând că trebuie să se abandoneze total. Acest lucru este foarte bun, dacă e înţeles cum trebuie, dar poate fi şi rău. Trebuie să-i dai jertfă lui Dumnezeu eul, nu sinele. Sinele este al tău, ţi l-a dat Dumnezeu ţie, nu ca să i-l dai înapoi. Chipul lăuntric Dumnezeu nu-l primeşte de jertfă. Omul are tendinţa de a cădea în fel şi fel de scheme şi modele, pe care şi le face singur, apoi se miră de ce nu poate fi liber. Dumnezeu nu e schemă, nici model, că nu poţi tu, o creatură, să imiţi Necreatul. De aici până la panteism nu mai e decât un pas. Între noi şi Dumnezeu este un raport ca de la Tată la fii. Nici un tată nu e mulţumit să-şi vadă fiii ţinându-se de mâneca lui, incapabili să se descurce singuri în viaţă. Tatăl spune: «Mă fiule, ţi-am dat viaţă, du-te acum şi trăieşte-ţi-o bine, aşa cum te-am învăţat, şi nu mă face de ruşine!». Nici mama, după ce te-a născut, nu rămâne legată cu cordonul ombilical de tine. Iar dacă te-a alăptat, te-a şi înţărcat la urmă. Căutaţi ca nimic să nu vă lege, să nu vă devină obsesie, că Dumnezeu e libertate, nu prizonierat. Cum zice acolo: ce folos este să schimbi lanţul de fier cu unul de aur? Cel mai rău lucru dintre toate este să-ţi faci obsesie din credinţă, să-ţi faci, Doamne fereşte, idol chiar din Dumnezeu!” (din volumul ***, Părintele Ghelasie de la Frăsinei. File de Pateric, în curând la editura Platytera.)

Ce poate fi acest  „eu” care trebuie jertfit? Inclinatiile firii catre ceea ce este opus asemanarii lui Dumnezeu. Ne lamureste in acest sens Sf.Ap.Pavel: „Şi aceasta să ştii că, în zilele din urmă, vor veni vremuri grele;/ Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie,/Lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine,/Trădători, necuviincioşi, îngâmfaţi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu, Având înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea ei. “ (2 Timotei, 3,1-4) Aici  „ sine” are inteles de eu/ego.

Din lucrarea, cu buna stiinta sau fara stiinta, a acestor inclinatii, opuse asemanarii lui Dumnezeu, rezulta un sine rau ( la care tin cei iubitori de sine), o aseitate rea ( termen intalnit la Pavel Florenski, 1882- 1937) In Imparatia lui Dumnezeu se intra cu chipul si cu aseitatea buna, rezultat al lucrarii asemanarii cu Dumnezeu, oamenii fiind ca ingerii. In  „intunericul cel mai dinafara” unde „va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.” (Matei 25,30) se merge cu chipul si aseitatea rea, ca dracii.

Doamne-ajuta sa nimerim la lumina!

Nicușor Gliga
Belmont/MA, 25 septembrie 2017
†) Adormirea Sf. Ap. şi Ev. Ioan; †) Sf. Voievod Neagoe Basarab; Dreptul Ghedeon

0
0
0
s2sdefault

Căutare site

Noutăți Magazin

Abonare Buletin Informativ

Acest site foloseste cookies pentru cea mai buna experienta de navigare pe site-ul nostru. Daca continuati navigarea inseamna ca sunteti de acord cu aceste conditii.