staretul sofronie1
Creştinul niciodată nu va putea atinge nici dragostea pentru Dumnezeu, nici adevărata dragoste pentru om, de nu va trăi foarte multe şi grele dureri. Harul vine numai în sufletul care a suferit până la capăt.

0
0
0
s2sdefault

71667 trei ierarhi(Sursa foto)

Pe 30 ianuarie, Biserica Ortodoxă îi pomeneşte pe Sfinţii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul (sau de Nazianz) şi Ioan Gură de Aur, care au păstorit în secolul IV, considerat „secolul de aur” al teologiei creştine. Dincolo de pomenirea lor individuală (pe 1 ianuarie, pe 25 ianuarie, respectiv pe 13 noiembrie), aceşti sfinţi au primit şi o zi de prăznuire comună, în urma unor neînţelegeri apărute în Biserică în secolul XI, „între bărbaţii cei pricopsiţi în învăţături şi îmbunătăţiţi”, cum scrie în Sinaxar.

0
0
0
s2sdefault

137744 fapte
Sfântul Simeon al Tesalonicului a dus mai departe această concepție, arătând că filantropia este o modalitate de iertare a păcatelor și de îmbunătățire a stării sufletului după moarte.

0
0
0
s2sdefault

program dedicat poetului national mihai eminescu in reteaua institutelor culturale romanesti din strainatateLa ziua lui Eminescu, vă invit să (re)descoperim noi valențe ale genialei și atotcuprinzătoarei sale gândiri și să ne convingem încă o dată că poetul nostru național este inepuizabil, mereu actual, înfățișând în opera sa, aproape cu o nepământeană forță, probleme spirituale, culturale, istorice, geo-politice, social-economice cu care se confrunta societatea românească în vremea sa, dar și noi, cei de astăzi. Vă propun spre atenție atitudinea lui Eminescu față de familia creștină, tocmai din pricina faptului că numeroşi semeni de-ai noștri, deşi născuți și crescuți în familii tradiționale, au ajuns să conteste acest drept fundamental al societății noastre.

0
0
0
s2sdefault

chr1
Au trecut deja treizeci de ani de atunci. Câtă frământare, câtă tulburare, câte speranţe şi visuri au murit în toţi aceşti ani ce au trecut de la Revoluţia Română! Şi îi spun revoluţie, deşi am tot oscilat în ultimii ani, gândindu-mă la manipularea care a însoţit acel eveniment. Da, a fost revoluţie, dar nu revoluţia la care ne aşteptam cu toţii. De fapt, ceea ce am făcut noi nu a însemnat o revoluţie, ci am participat la revoluţia organizată de alţii. Am ieşit în stradă, am strigat, am fugărit terorişti (sau ei ne-au fugărit pe noi) şi, cumva, am luptat pentru libertate şi adevăr, ne-am riscat viaţa, unii dinte noi au şi murit, dar nu noi am făcut revoluţie. Revoluţia nu ne-a fost „confiscată”, cum se spune, căci nu a fost niciodată a noastră.

0
0
0
s2sdefault

Căutare site

Noutăți Magazin

Abonare Buletin Informativ

Parteneri

BannerFamOrtodoxa

Banner milo 2

 

 

Acest site foloseste cookies pentru cea mai buna experienta de navigare pe site-ul nostru. Daca continuati navigarea inseamna ca sunteti de acord cu aceste conditii.