-
Acasa
-
Biserica Ortodoxă
- Articole cu folos duhovnicesc
De pe Cruce nu te pogori, altii te iau
- Categoria părinte: Biserica Ortodoxă
Creştinul niciodată nu va putea atinge nici dragostea pentru Dumnezeu, nici adevărata dragoste pentru om, de nu va trăi foarte multe şi grele dureri. Harul vine numai în sufletul care a suferit până la capăt.
Sfintii Trei Ierarhi - Sfintii care ne impaca
- Categoria părinte: Biserica Ortodoxă
Pe 30 ianuarie, Biserica Ortodoxă îi pomeneşte pe Sfinţii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul (sau de Nazianz) şi Ioan Gură de Aur, care au păstorit în secolul IV, considerat „secolul de aur” al teologiei creştine. Dincolo de pomenirea lor individuală (pe 1 ianuarie, pe 25 ianuarie, respectiv pe 13 noiembrie), aceşti sfinţi au primit şi o zi de prăznuire comună, în urma unor neînţelegeri apărute în Biserică în secolul XI, „între bărbaţii cei pricopsiţi în învăţături şi îmbunătăţiţi”, cum scrie în Sinaxar.
Citește mai mult: Sfintii Trei Ierarhi - Sfintii care ne impaca
Milostenia ne aduce cu, cel putin, un pas mai aproape de Dumnezeu
- Categoria părinte: Biserica Ortodoxă
Sfântul Simeon al Tesalonicului a dus mai departe această concepție, arătând că filantropia este o modalitate de iertare a păcatelor și de îmbunătățire a stării sufletului după moarte.
Citește mai mult: Milostenia ne aduce cu, cel putin, un pas mai aproape de Dumnezeu
Eminescu si familia crestina
- Categoria părinte: Biserica Ortodoxă
La ziua lui Eminescu, vă invit să (re)descoperim noi valențe ale genialei și atotcuprinzătoarei sale gândiri și să ne convingem încă o dată că poetul nostru național este inepuizabil, mereu actual, înfățișând în opera sa, aproape cu o nepământeană forță, probleme spirituale, culturale, istorice, geo-politice, social-economice cu care se confrunta societatea românească în vremea sa, dar și noi, cei de astăzi. Vă propun spre atenție atitudinea lui Eminescu față de familia creștină, tocmai din pricina faptului că numeroşi semeni de-ai noștri, deşi născuți și crescuți în familii tradiționale, au ajuns să conteste acest drept fundamental al societății noastre.
REVOLUTIA POCAINTEI
- Categoria părinte: Biserica Ortodoxă
Au trecut deja treizeci de ani de atunci. Câtă frământare, câtă tulburare, câte speranţe şi visuri au murit în toţi aceşti ani ce au trecut de la Revoluţia Română! Şi îi spun revoluţie, deşi am tot oscilat în ultimii ani, gândindu-mă la manipularea care a însoţit acel eveniment. Da, a fost revoluţie, dar nu revoluţia la care ne aşteptam cu toţii. De fapt, ceea ce am făcut noi nu a însemnat o revoluţie, ci am participat la revoluţia organizată de alţii. Am ieşit în stradă, am strigat, am fugărit terorişti (sau ei ne-au fugărit pe noi) şi, cumva, am luptat pentru libertate şi adevăr, ne-am riscat viaţa, unii dinte noi au şi murit, dar nu noi am făcut revoluţie. Revoluţia nu ne-a fost „confiscată”, cum se spune, căci nu a fost niciodată a noastră.
