ruga

În diverse perioade din viaţa noastră ne aflăm în imposibilitatea de a ajuta material sau financiar pe cineva care ne cere ajutorul dar ceea ce putem face este să ne rugăm pentru acea persoană.

"Rugăciunea e cea dintâi datorie a creştinului pe care trebuie s-o îndeplinească. Este vreme pentru orice lucru de sub cer. (Eccl 3,1)
Cum dar să nu fie vreme pentru rugăciune, care este cel dintâi lucru de sub cer? Dacă este vreme pentru distracţie, poţi să te mai plângi că nu este vreme pentru rugăciune?
Numai cel ce nu vrea să se roage nu găseşte vreme pentru rugăciune. Oricât ar fi de ocupat, oricât de grea ar fi munca ta cu care îţi dobândeşti hrana de toate zilele,nu eşti în stare să pui deoparte măcar câteva din ceasurile dintâi ale zilei şi ale nopţii, pentru convorbirea cu Dumnezeu prin rugăciune? Iar dacă se poate, chiar şi în vremea ocupaţiilor să nu laşi rugăciunea! Lucrul să fie în mâini, iar rugăciunea în minte, spune un nevoitor. 
Rugăciunea este cel dintâi dar al lui Dumnezeu cu care se dobândesc toate darurile"
(Din învăţăturile Pr. Arsenie Boca-Mărgăritare duhovniceşti, Ed. Credinţa strămoşească, Iaşi, 2009, pp.91-92.)

"În rugăciunile ce le facem unii pentru alţii nu ne unim numai cu Dumnezeu, ci şi unii cu alţii în Dumnezeu. Puterea lui Dumnezeu circulă atunci în noi. Aşa circulă puterea lui Dumnezeu în noi toţi care ne rugăm împreună şi unii pentru alţii în vremea Sfintei Liturghii. Şi prin însuşi acest fapt rugăciunea este o valoare şi o mângâiere prin ea însăşi. E o bucurie şi e o mângâiere să putem zice unii către alţii ceea ce a spus Sfântul Apostol Pavel: 'Sunteţi în inimile noastre, ca împreună să murim şi împreună să trăim' (II Corinteni 7, 3). Propriu-zis, cei ce au pe alţii în inima lor şi prin aceasta Îl au pe Dumnezeu Însuşi nu mai mor sau, chiar dacă mor, ei sunt vii în vecii vecilor. Şi aceasta este Biserica, ca unitate în Dumnezeu: prezenţa unora în inimile celorlalţi. Această unitate e înfăptuită şi trăită mai ales în rugăciunile unora pentru alţii'"
( Pr. prof. Dumitru Stăniloae, 'Cuvânt la Duminica a IV-a după Rusalii', în Glasul Bisericii, nr. 5-6, 1972, pp. 507-509.)

A ne ruga pentru aproapele nostru este folositor nu numai acestuia, ci şi celui care se roagă pentru el. Când ne rugăm pentru alţii, cultivăm în noi iubirea milostivă pentru oameni a lui Dumnezeu. Printr-o asemenea rugăciune îndepărtăm de la noi singurătatea, suferinţa şi indiferenţa faţă de semenii noştri şi ne îmbogăţim cu grija responsabilă, speranţa şi solidaritate. Să avem spre pildă de urmat comportamentul  sutaşului care s-a rugat Mântuitorului pentru însănătoşirea slugii sale (Matei 8, 5-13) făcându-se astfel servitor al servitorului său, iar prin aceasta următor al lui Hristos, căci “Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească” (Marcu 10:43-45)

0
0
0
s2sdefault

Căutare site

Noutăți Magazin

Abonare Buletin Informativ

Acest site foloseste cookies pentru cea mai buna experienta de navigare pe site-ul nostru. Daca continuati navigarea inseamna ca sunteti de acord cu aceste conditii.
Accept Refuz