Vă anunţăm apariţia unei cărţi extraordinare despre cum au suferit românii noştri din Basarabia.

Citându-l pe monahul Moise de la Oaşa, autorul cărţii: volumul Să nu ne răzbunaţi ne pune în faţă drama celei mai pătimite părţi a pământului românesc, Basarabia

Ataşat cărţii se găsesc 3 filme documentare de excepţite realizate cu ajutorul Fundaţiei noastre şi ale Fundaţiei Sfinţii Închisorilor: Deportările în Siberia, Deţinuţii politici din Basarabia şi Foametea din Basarabia (1946-1947). Nădăjduind că suferinţele peste care au trecut fraţii noştri vă vor întări în credinţă vă recomandăm cu multă căldură volumul de faţă, precum şi cele 3 filme documentare!
























0
0
0
s2sdefault

Mâine seară, 19 mai 2012,  la Sala Rapsodia, ora 19.00, vă așteptăm la lansarea cărţii Să nu ne răzbunaţi - mărturii despre suferinţele românilor din Basarabia precum şi la vizonarea filmului documentar Deportările din Basarbia.

Invitaţi la eveniment vor fi: actorul Dan Puric, prof. Răzvan Codrescu şi pr. Moise Iorgovan.

             





0
0
0
s2sdefault

În data de 16.03.2012 la Restaurantul Creştin Barca s-a desfăşurat un minunat eveniment dedicat Părintelui Ghelasie  - atelier de lucru - prepararea pâinii pustniceşti, organizat de conf. dr. Liviu Bogdan Vlad. Evenimentul s-a desfăşurat sub auspiciile Editurii Platytera şi restaurantului Barca. Imagini găsiţi mai jos!





 

0
0
0
s2sdefault
 
In data de 28.11.2011 am ajuns, ca în fiecare an, la Mănăstirea Prislop unde am participat la slujba de pomenire a Părintelui Arsenie.
Mai jos vă prezentăm imagini de acolo, mulţumind tuturor celor 50 de persoane care ne-au fost alături! De asemenea, vă prezentăm şi un articol minunat despre acest pelerinaj, apărut într-un ziar destul de cunoscut.
Spre bucuria noastră, i-am avut alături, printre alţii, pe regizorul Nicolae Mărgineanu şi actriţa Maria Ploae, dar şi pe autoarea articolului, reporterul Carmen Drăgan.
 


Pelerinaj la „Omul lui Dumnezeu”. Amintiri despre părintele Arsenie Boca

Puţine mai sunt reperele creştine ale românilor. Pelerinajul la Prislop mi-a revelat faptul că părintele Arsenie Boca, de la a cărui trecere la cele veşnice s-au împlinit 22 de ani, la 28 noiembrie, este una dintre aceste valori. Oameni din diverse zone ale ţării, tineri şi bătrâni, femei şi bărbaţi, cu profesii diverse, au dovedit adevărata credinţă şi încredere în minunile şi învăţămintele duhovnicului.

În pelerinajul organizat de Fundaţia Arsenie Boca, au trecut pe la microfonul din autocar toţi cei care l-au cunoscut pe părinte şi au povestit din amintirile lor sau ale credincioşilor cărora acest duhovnic le-a schimbat viaţa. Printre aceştia, tanti Vasilica, o bătrână de peste 70 de ani, şi-a amintit cum prin anii ’60 a venit părintele în satul său şi a pictat biserica.

Fiind urmărit de Securitate, a intrat foarte puţin în vorbă cu oamenii, dar localnicii au simţit că li s-au întâmplat multe lucruri bune. Lucian Popescu, un membru foarte tânăr al Fundaţiei, a compus o poezie în acest pelerinaj, din care citez câteva versuri: „Mă lasă, Părinte, acuma să pun/ Genunchii mei reci lâng-al tău sfânt mormânt/ Duc patimi în trup, ispite în gând/ Îngăduie-mi, Sfinte, durerea s-o spun”. Alţi credincioşi au amintit câteva dintre învăţăturile duhovnicului: „Dacă nu poţi vorbi cu copiii tăi despre Dumnezeu, vorbeşte cu Dumnezeu despre ei”, „Cel mai greu păcat veşnic fără iertare este starea omului împotriva Adevărului”.

În călătoria noastră la Prislop, ne-au însoţit şi actriţa Maria Ploae şi soţul ei, Nicolae Mărgineanu, regizorul documentarului „Părintele Arsenie Boca, Omul lui Dumnezeu”, cu mărturii despre viaţa şi minunile sale, realizat de Fundaţie anul acesta. „Şi eu şi soţul meu ne-am îndrăgostit de părintele Arsenie Boca. N-am ştiut despre el în timpul comunismului şi ne-am ruşinat că am fost contemporani cu un sfânt şi nu l-am cunoscut. De câte ori merg la Mănăstirea Prislop sunt impresionată. La mormântul său am simţit o mare pace şi o nevoie de a reveni acolo, ca să mă rog tihnit. Am simţit că sunt în faţa unui prieten vechi, care e gata să-mi dea o mângâiere şi un ajutor. Am fotografia lui în camera mea şi mă rog părintelui Arsenie. Dacă i-am lua drept model pe sfinţi, n-am mai avea atâtea supărări, nu ne-am mai certa pe nimicurile vieţii, am ierta mai uşor şi ne-am da seama că nu avem nevoie de mari averi pentru a fi fericiţi”, a spus actriţa.

Numărul impresionant de credincioşi de la mormânt, întreaga evlavie populară confirmă sfinţenia părintelui la care se roagă din ce în ce mai mulţi români.

Carmen Drăgan (Articol preluat de pe site-ul: www.jurnalul.ro)

Şi pentru ca darul să fie complet, vă împărtăşim în întregime poezia extrem de profundă, compusă după vizita la mormântul Sfântului Ardealului, de către tânărul membru al Fundaţiei noastre de care aminteşte şi Carmen Drăgan mai sus, Lucian Popescu:

Rugă către Părintele Arsenie

Mă lasă, Părinte, acuma, să pun
Genunchii mei reci lângă-al tău Sfânt mormânt!
Duc patimi în trup, ispite în gând;
Îngăduie-mi, Sfinte, durerea s-o spun!

Dă-mi lacrimi să-mi plâng păcatele grele
Căci tare-am mâhnit pe Tatăl Ceresc
Cu vorbe, cu fapte, cu patimi ce cresc
În sufletu-mi trist şi plin cu durere.

Mă iartă, Părinte, căci mult am greşit!
Mi-e inima grea ca o stâncă de munte
Şi cum pot eu, Sfinte, s-o fac să asculte
Cuvântul Iubirii de tine rostit?

Spăla-voi altarul credinţei din suflet
De patimi, de griji, de nevoi, de-ntristări,
Sa piară degrabă-ndoieli, întrebări
Şi-n loc să aştern rugaciuni ca-ntr-un cântec.

O rugă fierbinte spre cer să se-nalţe,
Părinte, Tu poart-o spre Tatăl Ceresc;
Căci fără de-al tău ajutor îngeresc
Mi-e teamă ca fumul jertfelnic se-ntoarce.

Mă-ndrumă, Părinte, pe calea cea dreaptă!
Căci viaţa mea-i scurtă şi Tatăl va vrea
Ca-n ziua dreptăţii să-i pot şi eu da
Măcar lacrima de pe-obraz ne-ntinată.

0
0
0
s2sdefault

În colaborare cu Alin Mureşan, membru al Fundaţei noastre şi partener în proiectul Fenomenul Piteşti, unde noi ne-am implicat pe parte de editare a filmului Demascarea, în 08.10.2011 am organizat, la iniţiativa tânărului cercetător istoric, o vizită în poate cele mai încărcate locuri de istorie recentă ale ţării noastre: închisorile Jilava şi Piteşti. După cum veţi vedea din imagini, am invitat mulţi tineri, ca urmare a dorinţei ca valorile noastre actuale (în devenire, este adevărat) să aibă cât mai multe cunoştinţe despre istoria ţarii în care s-au născut şi, prin asta, să se regăsească cu uşurinţă. 
Mai jos găsiţi impresiile unui membru al Fundaţiei şi câteva fotografii:
"Nu m-ai fi cautat, daca nu m-ai fi gasit.
Personal, am devenit mai credincios dupa citirea „Jurnalului Fericirii” in mai 1993. Acum, dupa 18 ani, am vizitat inchisoarea Jilava, a fostilor detinuti politici, si am avut sentimentul ca am mai vazut-o candva. M-am alaturat unui grup de adolescenti care, au mers impreuna cu oamenii de la Fundatia Crestina Parintele Arsenie Boca intr-un pelerinaj la inchisorile comuniste. L-am avut indrumator avizat printre noi pe Alin Muresan, tanar istoric de 27 ani, specialist in domeniul comunismului concentrationar, autorul unor carti despre Fenomenul Pitesti. 
Vizita de la Inchisoarea Pitesti a inceput frumos – prin parastasul celor care au murit acolo din cauza torturilor. El a fost oficiat intr-un paraclis chiar in camera amarelor chinuri ale tinerilor de atunci ,,camera 4 spital’’. In locul mesei pe care erau ei batuti se afla acum Sfanta Masa. Toate acestea dovedesc ca numai Hristos este biruitor. Intre camera 4 spital si subsolul inchisorii se gaseste o scara in spirala, de pe care doi dintre detinuti s-au aruncat atunci, sinucigandu-se pentru a scapa de torturi. Camerele inchisorii sunt meschine si te umplu de groaza. Cata suferinta trebuie sa fi  provocat oamenilor si cata credinta tare trebuie sa fi avut acestia, incat unii dintre ei au supravietuit prigoanei comuniste. Daca diavolul a biruit atunci, a facut-o pentru foarte putina vreme. 
Al doilea obiectiv vizitat a fost Fortul 13 Jilava, fosta inchisoare politica. Carol I l-a gandit ca un fort de aparare al orasului Bucuresti. Primii detinuti au fost chiar taranii rasculati din 1907, iar ultimii detinuti au fost revolutionarii din decembrie 89 si ai mineriadei din 90. Teribil lucru este sa inventezi instrumente de tortura pentru fratele tau care are suflet ca si tine, o mama ca si tine, familie ca si tine. La detinutii politici, principala deosebire consta ca apartineau unei lumi complet diferite de cea comunista si atunci trebuiau sa moara intr-un mod cat mai umilitor cu putinta.Dar ce nu stiau comunistii a fost ca Dumnezeu lucreaza prin cele slabe ca sa le rusineze pe cele tari. Comunismul a cazut cu prabusire mare, iar faptele lor rele au iesit la iveala, datorita in primul rand celor care s-au jertfit pentru credinta in inchisori, gulaguri si in prigoniri de tot felul.
Cine afirma despre comunism ca a fost o doctrina buna, dar prost inteleasa, sa viziteze o inchisoare a fostilor detinuti politici ca sa se dumireasca.’’ - Cristian Secuiu

0
0
0
s2sdefault

Căutare site

Noutăți Magazin

Abonare Buletin Informativ

Acest site foloseste cookies pentru cea mai buna experienta de navigare pe site-ul nostru. Daca continuati navigarea inseamna ca sunteti de acord cu aceste conditii.
Accept Refuz