Dragii noştri prieteni,

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu în 17-18 iulie 2010 am ajuns la Mănăstrirea Brâncoveanu din Munţii Făgăraşului. Mulţumim tuturor celor care au fost alături de noi, datorită dumneavoastră avem un motiv în plus de bucurie!
Salutăm eforturile doamnei Lucia Stănescu, membră a acestei fundaţii, care ne-a ajutat să ajungem acolo, precum şi neobositului nostru mentor, domnului Dan Lucinescu

Prezentăm mai jos câteva cuvinte ale celor care au mers cu noi pe urmele Părintelui Arsenie:

"Mănăstirea Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus, un loc plin de istorie, un peisaj minunat care îţi dă o stare de linişte şi pace sufletească. Mă bucur că am putut să calc pe urma paşilor unui o dăruit de Dumnezeu, Părintele Arsenie Boca." - Alina Rădulescu

"În dorinţa de a te apropia de Părintele Arsenie Boca înveţi intospecţia planurilor interioare, flacăra vie a sufletului care luminează mintea, prin pacea şi înţelepciunea care ne cuprinde într-un mod firesc şi natural. Este dorul etern de a transcede spre planurile superioare ale fiinţei divine, scânteie ce sălăşluieşte în fiecare dintre noi, în inimă. S-o cultivăm în fiecare zi prin rugăciune şi iubire, manifestată în orice formă. Focul inimii linişteşte şi înnobilează în toată complexitatea şi frumuseţea ei, creaţie a lui Dumnezeu Tatăl, în timp ce focul minţii pârjoleşte în creaţia iluziei." - Iuliana Chiriac

"Puţine clipe de bucurie mi-au fost date până la cei 60 de ani pe care i-am împlinit. (...) Nu am să uit acest pelerinaj niciodată. Mulţumesc pentru aceste două zile pline de har şi binecuvântare." - Alexandrina Costache

"Şi după acest pelerinaj revin acasă mai împlinită sufleteşte. Ani de zile am căutat răspuns la multe întrebări şi rezolvări la multe probleme care, prin credinţă, au primit o soluţie. Aceste două pelerinaje (la Mănăstirea Prislop şi Sâmbăta de Sus) mi-au arătat o dată în plus, cum se manifestă ajutorul lui Dumnezeu, cum se materializează credinţa." - Carmen Petrescu

"Sunt o persoană în care Toma, cum spunea doamna Aspazia Oţel Petrescu, predomină... Asta este cel puţin până acum... De ce vă spun însă acest lucru: am fost învăţată, sau mai bine zis, m-am autoeducat, să nu cred în ce aud până când nu am dovezi palpabile să zicem, pentru a fi în ton cu Toma. După această excursie însă au început să mi se clatine convingerile în acest sens. (...) Mă întorc acasă cu un şi mai puternic sentiment de iubire pentru Părintele Arsenie." - A. Arsene

"La casa Lui Dumnezeu de la Sâmbata, Sfântul nostru Părinte Arsenie Boca, ne-a spus încă din autocar, să fim curajoşi, că dacă vream să scurtăm crucea noastră, mai mult adăugăm. Apoi când am ajuns la Mănăstire, Părintele ne-a dat apă de la izvor, pentru că era foarte cald, ne-a ţinut slujbă la altarul din pădure, dimineaţa în trei ore la rugăciune a chemat păsările să cânte, iar când să plecăm ne-a arătat cum pictează. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru tot!" - Carolina Bigu

AICI aveţi imagini din minunata călătorie.



0
0
0
s2sdefault
La sfârşitul săptămânii trecute, Fundaţia noastră a organizat un pelerinaj la Prislop, cu ocazia comemorării a 20 de ani de la plecarea la Domnul a Sfântului Părinte Arsenie Boca. La acest pelerinaj ne-au însoţit 20 de membri şi prieteni ai Fundaţiei, oameni care au dorit să fie prezenţi la manifestările care au avut loc la Mănăstirea Prislop şi să treacă pe la mormântul celui care este numit Sfântul Ardealului.

Astfel, vineri, 27 noiembrie, către seară, am reuşit să trecem cu toţii pe la mormântul Părintelui; nu îndrăznesc să spun la Părintele acasă, pentru că Sfinţia Sa are locul sus în ceruri, alături de Dumnezeu, de unde poate veghea asupra întregii ţări şi astfel poate interveni pentru fiecare dintre credincioşii care îi cer ajutorul, după cum ne-a îndemnat chiar Părintele Arsenie înainte de a pleca la Domnul, în anul 1989.

A fost o seară frumoasă, în care fiecare dintre noi s-a rugat şi s-a recules la mormântul Părintelui, iar o parte dintre pelerini, în pofida întunericului, au reuşit să ajungă şi la Peştera Sfântului Ioan de la Prislop, unde s-a aşternut o pace desăvârşită peste fiecare dintre cei prezenţi acolo.

Ceea ce s-a întâmplat însă a doua zi a depăşit orice închipuire.
       

Întrucât oamenii se îndreptau în număr foarte mare către mănăstire, după ora 6 dimineaţa circulaţia a fost întreruptă în Silvaşul de Jos, astfel că pelerinii a trebuit să parcurgă pe jos distanţa de 7 kilometri şi chiar mai mult, urmând ca, în mod evident, să parcurgă aceeaşi distanţă şi la întoarcere. Am fost astfel nevoiţi ca în plină epocă modernă să trăim experienţa pe care o trăiau în urmă cu 50-60 de ani românii care doreau să-l vadă şi să-l audă pe Sfântul Ardealului.

Întregul drum a fost impresionant. Am văzut oameni de toate vârstele şi condiţiile sociale, mulţi copii ţinuţi de mână de părinţi, bunici care se bucurau de încercarea de a parcurge o distanţă cu care nu sunt obişnuiţi, considerând-o ca pe o mică jertfă, care cu siguranţă a fost compensată din plin de înaltele trăiri pe care le-au avut apoi în timpul Liturghiei şi slujbei de pomenire la care au participat.

Mult mai impresionante însă au fost imaginile din incinta mănăstirii, unde numai în timpul Liturghiei au fost prezenţi între 40.000 şi 50.000 de oameni.
În jurul bisericii era o mare de oameni, care participau la Sfânta Slujbă, în timp ce mai sus oameni dispuşi pe mai multe rânduri, într-o coadă de câteva sute de metri, aşteptau să treacă pe la mormântul Părintelui Arsenie. Alte zeci de oameni ocupau dealurile din curtea mănăstirii, cu lumânări aprinse în mână. Au fost momente de emoţie sublimă şi multe lacrimi au curs în timp ce mii de oameni se rugau într-un glas şi cântau, demonstrând că în primul rând credinţa e cea care ne face să fim uniţi.

Sâmbătă, 28 noiembrie, am primit o lecţie importantă: deşi noi, oamenii, facem lucrurile după înţelegerea noastră, Dumnezeu le aşează după ştiinţa Sa divină. Astfel, la 50 de ani de când Părintele Arsenie a fost împiedicat să slujească şi la 20 de ani de la plecarea Sa la Domnul, oamenii continuă să vină tot mai mulţi spre locul din care în urmă cu zeci de ani românii îşi luau hrana spirituală.

Totodată, ca o ironie a sorţii, dacă în urmă cu 50-60 de ani jandarmii şi Securitatea îl chinuiau pe Părintele Arsenie, ieri cele două instituţii erau reprezentate de un număr destul de mare de oameni prezenţi de-a lungul traseului între Haţeg şi Prislop şi în incinta mănăstirii, pentru a veghea la buna desfăşurare a evenimentului. Mai mult decât atât, îi ajutau pe prelaţi şi pe maici şi chiar i-am văzut pe unii închinându-se în timpul slujbei.

În ciuda celor aproape 15 kilometri parcurşi pe jos (trebuie să menţionez că în grupul nostru am avut şi persoane în vârstă de 70 de ani şi cu probleme de sănătate, care prin rugăciune către Părintele Arsenie au reuşit să parcurgă cei 15 kilometri) şi a oboselii acumulate, drumul de întoarcere către Bucureşti a fost extrem de lin şi parcă am plutit pe parcursul celor 400 de kilometri.
La momentul de trecere între sâmbătă şi duminică am încheiat un pelerinaj de 2 zile minunate, care cu siguranţă se vor întipări în memoria fiecăruia dintre participanţi.

Fie ca să ne întărim şi să creştem în credinţă, să căutăm şi să urmăm învăţăturile Sfântului Părinte Arsenie şi poate că astfel vom ajunge şi noi să urcăm pe „Cărarea Împărăţiei”!

                                                       Cristian Filip, preşedinte Fundaţia Creştină Părintele Arsenie Boca



 

 

 

 

 

0
0
0
s2sdefault

Căutare site

Noutăți Magazin

Abonare Buletin Informativ

Acest site foloseste cookies pentru cea mai buna experienta de navigare pe site-ul nostru. Daca continuati navigarea inseamna ca sunteti de acord cu aceste conditii.
Accept Refuz