Prislop_27_28_novA

Pelerinaj la Mănăstirea Prislop 27-28 noiembrie 2013

Cu ajutorul Domnului, am ajuns din nou la Mormântul Părintelui Arsenie Boca în perioada 27-28 noiembrie 2013.

De ce mergem într-un pelerinaj? Pentru că: dorim să ne intensificăm rugăciunea, să ne îmbogăţim “memorial-vizual cu locuri unde s-a arătat în lume iubirea şi lucrarea minunată a lui Dumnezeu pentru oameni şi prin oameni”, să adresăm mulţumiri Domnului pentru binefacerile primite în viaţa noastră de la El, să facem un act de pocăinţă pentru păcate, avem “o dorinţă puternică de a primi ajutorul lui Dumnezeu spre a realiza o lucrare importanta sau a primi vindecarea de o boală trupească sau sufletească”

Indiferent care a fost motivaţia pentru care am ajuns la Mănăstirea Prislop în zile geroase de sfârşit de Brumar, nădăjduim că toţi pelerinii s-au îmbogăţit spiritual şi s-au întors acasă mai senini şi cu pace în inimi.

Mulţumim tuturor celor care au paricipat! Inimile noastre sunt pline de bucurie sfântă datorită dumneavoastră!

Fotografii din pelerinaj găsiţi aici

0
0
0
s2sdefault

În pelerinaj la Mănăstirea Brâncoveanu –Sâmbăta de Sus 28-30 septembrie 2013

În dimineaţa zilei de 28 septembrie 2013 plecăm într-un număr mare din Bucureşti, două autocare de pelerini care aveau dorinţa în suflet să străbată cu pasul şi privirea în duh rugător locuri unde Pr. Arsenie Boca a vieţuit, povăţuind părinteşte pe toţi cei cel căutau.

       IMG_8547a

Prima noastră oprire a fost la Biserica Sfânta Treime din localitatea Chichiş, jud. Covasna (la 22 km distanţă de Braşov şi la 12 km de Sf. Gheor­ghe) unde după ce ne-am închinat la icoana  Maicii Domnului cu Pruncul în braţe ce este aproape identică cu fresca de la Biserica  Sfântul Elefterie din Bucureşti, părintele paroh Ioan Gavrilă ne-a povestit despre istoricul locaşului de cult  în care slujeşte, împletind naraţiunea cu poveţele creştine.

În drumul nostru spre Mănăstrirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus ne-am oprit şi la Mănăstirea Mărcuş locul unde actuala stareţă, Maica Serafima Comşa, împreună cu celelalte măicuţe au grijă de 11 fetiţe în cadrul Asociaţiei de binefacere "Sfânta Iustina" care include prima casă familială din Romania înălţată pe lângă o mănăstire de maici ortodoxe, unde sunt adăpostiţi copii nou-născuţi, orfani sau abandonaţi la maternitate de părinţii lor. Fetiţele ne-au încântat cu glasurile lor îngereşti, ţinându-ne un mic recital de cântări religioase. Aici puteţi să citiţi mai mult despre copiii de la mănăstire.

Pe înserat am ajuns la Mănăstirea Brâncoveanu unde ne-am cazat iar după masa de seară, am plecat spre Izvorul Pr Arsenie Boca. Izvorul este unul dintre locurile de reculegere duhovniceasca din apropierea Mănăstirii Brâncoveanu şi se ajunge la acesta  pe o poteca ce pleacă din faţa Academiei Sambata de Sus si se uneşte cu un drum forestier de la marginea pădurii. Noaptea se lăsase bine atunci când am ajuns la izvor dar cuvintele săpate în piatră ce tronează  lângă izvor ("Cine va bea din apa pe care Eu i-o voi da, nu va mai inseta in veci, caci se va face in el izvor de apa curgatoare, pentru viata vesnică" Ioan 4, 4), în lumina lanternelor au avea un efect de a trezi în noi, în mod vădit, setea spirituală pentru că toţi începem să spunem cu glas tare, rugăciunea Pr Arsenie Boca.

Sâmbătă 29 septembrie, dis de dimineaţă plecăm, spre chilia Părintelui Arsenie, toţi cei care am considerat că putem face faţă urcuşului spre munte urmărind firul văii Sâmbăta. Drumul, care a durat 4 ore dus şi 4 ore întors, a fost mai anevoios pentru unii şi mai uşor pentru alţii, drum de munte  care a fost străbătut cu rugăciune şi cu mult ajutor de la Părintele Arsenie Boca. Ne-a fost alături, în urcuş, Părintele Codrea, de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus. Ajunşi sus, la chilia săpată în stâncă, părinţele a săvârşit o slujbă de pomenire, mulţumindu-i Părintelui Arsenie Boca şi rugându-ne, împreună, pentru iertarea păcatelor şi ajutorul nostru. Rugăciunea Părintelui Arsenie Boca - din care redau aici doar o mică  partea de sfârşit, rostită acolo sus de noi toţi, ne-a dat putere şi încredere după efortul urcuşului : "Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.”

                                  IMG_8421
Seara, la întoarcere, în Aula Academiei Sâmbăta, cu binecuvântarea şi sprijinul Arhimandritului Ilarion Urs,
stareţul Mănăstirii, a avut loc Comemorarea Părintelui Arsenie Boca. Au luat cuvântul Părintele Clement, Doamna Preoteasă Emilia Şpan – mama Preasfinţitului Siluan, Episcopul românilor ortodocşi din Italia, doamnele Maria (din Făgăraş), Elena şi Parascheva (Viştea) însoţite de Părintele Atanasie, care cu deosebită vervă şi voioşie ne-au împărtăţit amintiri din vizitele pe care le făceau la Mănăstirea Sâmbăta când era stareţ Părintele Arsenie.

Duminică, 30 septembrie, am participat la Sfânta Liturghie în Paraclisul Mănăstirii Sâmbăta unde s-a oficiat şi Parastasul Părintelui. Au venit mulţi localnici dar şi oameni care doreau să-l cinstească pe Părintele Arsenie. Am mers după aceea la Troiţa Părintelui, lângă Altarul de Vară, ridicată de Fundaţia Creştină Părintele Arsenie Boca în 2010 unde ne-am rugat şi cântat. După ce am vizitat Stăreţia cea veche unde a stat Părintele, livada de meri cu iazul în formă de inimă, masa din piatră de munte, amforele şi ceasul - toate realizate de părintele Arsenie Boca, am plecat spre Bucureşti mulţumiţi şi fericiţi că am avut din nou parte de bunătatea, iubirea şi ajutorul Părintelui Arsenie Boca şi a tuturor acelora care l-au cunoscut şi ne-au dat nouă mărturie despre Sfinţia sa.

IMG_8431a

Deşi începuse să se întunecase şi să plouă, în Buşteni am oprit la Mănăstirea Caraiman şi ne-am rugat şi închinat în timpul Slujbei Vecerniei după care ne-am continuat drumul spre Bucureşti cu inima mai plină de dragoste şi bucurie duhovnicească.

Aici, mai multe fotografii din pelerinaj.

0
0
0
s2sdefault

 

Amintiri plăcute din Moldova 

În perioada 22-28 iulie 2013 Fundaţia Creştină Părintele Arsenie Boca a organizat un pelerinaj în Moldova. Mulţumim tuturor celor ce s-au alăturat acestui pelerinaj de suflet prin acest străvechi ţinut de legendă încărcat de vetre duhovniceşti în care s-au făurit de-a lungul timpului spiritualitatea, credinţa, cultura şi arta poporului român.
Aici găsiţi imagini din pelerinajul nostru.

Am primit îngăduinţa de a vă reda mai jos impresiile doamnei Irina Ionescu, care considerăm că redau foarte bine itinerarul parcurs şi în acelaşi timp surprind trăirile participaţilor din acest pelerinaj:

"Moldova, ca leagăn de cultură şi civilizaţie, şi, mai presus de toate, ca loc de războaie şi sacrificiu, de luptă cu credinţă, sub ocrotirea Sfântului Gheorghe, Mare purtător de biruinţă, e locul unde ne-am întâlnit sau reîntâlnit cu lumina, poezia locurilor, frumuseţea şi, mai presus de toate, credinţa şi iubirea de Dumnezeu şi de glie, de neam. Aici, în Moldova, care nu este a noastră, aşa cum spunea Sfântul Voievod Ştefan, „ci a urmaşilor urmaşilor noştri în veacul veacurilor”, am mers pe urmele răzeşilor Voievodului Ştefan Cel Mare, Domnul Moldovei, la Cetatea Neamţului şi la Cetatea Sucevei, ne-am închinat în câteva din cele 44 de biserici ctitorite de Marele Domnitor Ştefan şi alţi domnitori moldoveni, am simţit apropierea de sufletul bucovinean în căsuţele din Muzeul satului, aproape de Suceava si de Vicov, locul de unde a plecat spre toată România cântecul şi vocea fără de seamăn a Sofiei Vicoveanca.

În Moldova şi Bucovina oamenii au păstrat parcă mai vie credinţa şi iubirea de Dumnezeu şi de ţară. Fiecare colţişor de pământ a fost udat cu sânge şi hrănit cu jertfă. Şi nimic nu a oprit, parcă, lungul şir al martirilor. Ne-am rugat împreună, mii de oameni, la parastasul Părintelui Justin Pârvu care deşi plecase de 40 de zile la Domnul era încă şi mai prezent printre noi! Fără să conştientizăm încă pe deplin, am fost contemporani unui Sfânt martir care, nădăjduim noi, se roagă neîncetat în Ceruri pentru noi, toţi românii!

Întâlnirea cu doamna Aspazia Oţel Petrescu, la Roman, a fost pentru noi o lecţie de viaţă şi credinţă adevărată. Un caracter frumos, modelat de-a lungul anilor de condiţiile cumplite din temniţa în care i-a fost chinuit trupul şi sufletul, ne-a fost nouă un puternic imbold spre meditaţie şi, mai ales, de recunoştinţă pentru sacrificiul atâtor români care s-au jertfit pentru noi. Un prilej de aducere aminte şi de neuitare a ceea ce a fost şi nu ar trebui să se mai repete vreodată în istoria noastră!

La Diaconeşti, la întoarcerea spre Bucureşti, am participat la Sfânta Liturghie şi sufletele noastre au înălţat rugăciuni de mulţumire împreună cu vocile de îngeri ale măicuţelor de aici. Părintele Amfilohie, puternic şi dârz în credinţa sa, înţelept şi, mai ales, bun şi iubitor, ne-a mângâiat sufletele cu sfaturi şi cuvinte de învăţătură.

La întoarcerea în Bucureşti, în faţa conştiinţei noastre, ne-am întrebat dacă ne împlinim sau nu chemarea de urmaşi ai urmaşilor Părintelui Moldovei ori suntem înstrăinaţi de duhul poporului şi am uitat de vocaţia sădită de Dumnezeu în acest neam.Să ne cercetăm aşadar fiecare inima, să vedem dacă ne doare sau nu pentru moştenirea lăsată de Sfântul Ştefan şi, oriunde ne-am afla, oricând, cerându-i ajutorul, ne putem întoarce şi putem merge înainte pe drumul cel bun, croit de Dumnezeu prin gândul, sabia şi ctitorirea strămoşului nostru. Sfinte Ştefane Voievod, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!"

IMG_4058IMG_4191
IMG_4287IMG_4787

    


 

0
0
0
s2sdefault
Pelerinajul nostru în Rusia a pornit din dorinţa de a merge cât mai aproape de locurile unde a trăit şi a slujit Sfântul Serafim de Sarov, Sfântul la care a fost condus Părintele Arsenie Boca de către Maica Domnului pe Muntele Athos. Un apropiat de al părintelui mărturiseşte că după întâlnirea cu Sf. Serafim de Sarov „viaţa Părintelui Arsenie Boca s-a schimbat şi mai apoi, vieţile noastre, pe lângă a sa." Când Sfântul Serafim din Sarov a fost întrebat dacă lipsea creştinilor din vremea lui vreo condiţie pentru ca aceştia să dea aceleaşi roade de sfinţenie care erau atât de abundente în trecut, el a răspuns: „nu lipseşte decât o singură condiţie - hotărârea".

Bucuria şi impresiile lăsate în sufletul unei tinere de 15 ani care a mers cu mama sa în acest pelerinaj vor avea, sunt convinsă, darul să vă capteze atenţia şi să vă trezească dorinţa să mergeţi şi dumneavoastră pe acele locuri binecuvântate, locuri unde Sfântul Serafim de Sarov a cunoscut bucuria întâlnirii cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, unde nu a ieşit din ascultare toată viaţa sa şi unde şi astăzi, sub ochii pelerinilor, se întâmplă minuni. Pe drumul spre Moscova, pelerinii noştri au vizitat Lavra Sfântului Serghie şi izvoarele sale tămăduitoare. Dar mai bine vă las să citiţi ce ne-a trimis la Fundaţie Ana Secuiu, să „priviţi" prin ochii curaţi ai unui adolescent şi să simţiţi sfinţenia acelor locuri.
„În luna iulie am avut ocazia să trăiesc unele din cele mai interesante zile din viaţa mea de 15 ani. Am fost împreună cu Fundaţia Creştină Părintele Arsenie Boca într-un pelerinaj în Rusia, la Sfântul Serafim de Sarov. Voi povesti în continuare câteva impresii din preaplinul acumulat în aceste zile, asa cum îl înţeleg acum, imediat după întoarcere.Din propria mea experienţă, dar şi din ceea ce au povestit câţiva pelerini din grup, am realizat că Sfântul Serafim este lucrător puternic, nu te aşteaptă mult ca să vii spre el şi să îl cunosşi, ci el însuşi te cheamă şi ţi se descoperă. Astfel, neştiind despre Sfântul mai mult decăt reprezentarea din icoană (poate nici măcar atât!), am urmat chemarea sa discretă aproape fără să-mi dau seama şi am luat drumul greu şi necunoscut al Rusiei împreună cu mama, să ne inchinăm la moaştele sale şi să primim un gând mângaietor din partea sa. În acest fel am ajuns să îl cunosc un pic şi, bineînţeles, să îl iubesc pe Sfântul Serafim de Sarov. Odihnind cu trupul la Mănăstirea Diveevo, înconjurat de obştea de măicuţe - pe care le numea "orfanele lui" şi le spunea adesea că el le este singurul tată, şi de o mulţime de copii, mari şi mici veniţi împreună cu părinţii la slujbe, Sfântul Serafim ne-a primit în acelaşi fel în care îi primea pe toţi cei care au venit la el de-a lungul timpului, cu blândeţe şi bucurie mare. Spun că ne-a primit în acest fel, deoarece racla, de obicei închisă, a fost deschisă nu numai în fiecare dimineaţă în timpul Sfintei Liturghii, ci chiar şi într-o după-amiază. Când se deschidea capacul de sticlă, buna mireasmă se răspândea departe şi îi cuprindea pe toţi din jurul său. L-am simţit pe Sfântul foarte apropiat, chiar prin cele câteva similitudini între el şi Părintele Arsenie Boca, prietenia cu ursul şi dragostea pentru mesteacănul alb, foarte întâlnit în jurul Sarovului. Ca un semn peste timp şi în amintirea întâmplării cu ursul, se poate observa un cap de urs crescut pe trunchiul copacului de lângă mormântul lui Motovilov (unul dintre ucenicii Sfântului).
Pag-6-Sf-Serafim-200 Maica Domnului l-a iubit în mod deosebit pe Sfântul Serafim, i s-a arătat de 12 ori în viaţă, l-a izbăvit de la moarte de două ori şi sfântul a trecut la Domnul în pace, îngenunchiat în faţa icoanei Născătoarei de Dumnezeu Îndurerată. Ea i-a făgăduit că va locui în mănăstirea pe care a întemeiat-o, că va fi prezentă acolo în acelaşi mod în care este şi la Ierusalim, Athos şi Kiev. Ea s-a coborât pe pământ şi a umblat pe acele locuri. De-a lungul paşilor ei, maicile, la îndemnul Sfântului, au săpat o cărare numita kanavka, care se zice că s-a înălţat singură deasupra nivelului solului. Pelerinii parcurg acest drum, rugându-se Preasfintei Născatoare de Dumnezeu de 150 de ori: "Născatoare de Dumnezeu, Fecioară,  bucură-te! Ceea ce esti plină de har, Marie, Domnul este cu tine! Binecuvantată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre!". Maica Domnului se arată celor ce au credinţă puternică şi parcurg această cărare rugându-se. Sfântul Serafim ne încredinţează într-una din scrierile sale că cine merge pe acest drum este în toate cele 4 locuri sfinte, la Diveevo dar şi la Athos, la Ierusalim şi la Kiev.
Ziua următoare, după Sfânta Liturghie, am mers la izvoarele tămăduitoare ale Sfântului Serafim. Ele sunt cu adevărat vindecătoare (mie, personal, mi s-a reparat vederea), dar trebuie să treci printr-o probă de foc (de fapt, de gheaţă). Apa are o temperatură constantă tot timpul anului, de... 2 grade!!! Trebuie să faci cel puţin trei scufundări, cu cap cu tot. Cred că este atât de greu tocmai pentru ca oamenii să îşi dea seama că nu pot singuri. Am spus o rugăciune, am căpătat curaj şi m-am lăsat în voia lui Dumnezeu. După ce am ieşit din apă, afară mi se părea chiar cald, deşi erau cam 20 de grade, eram cu toţii fericiţi, simţeam chiar că putem zbura.
0000021

237-Izvorul-Sf-Serafim
Cineva spunea:"a fost ca un al doilea botez". Trebuie să vă povestesc şi despre slujbe. După cum ştiţi, în bisericile din Rusia se cântă muzică corală. Corul de maici, pe două, trei sau chiar mai multe voci, era atât de înălţător!!! Este clară diferenţa dintre armonia corului care cântă la Liturghie, în casa lui Dumnezeu, în faţa icoanelor vechi de sute de ani şi corurile din sălile de concert. Aşa cum au zis solii Sfântului Vladimir, ţarul şi luminătorul Rusiei, care povesteau ce au văzut şi ce au simţit la Constantinopol: "Nu mai ştiam dacă suntem pe pământ sau în cer". Zilnic, cel puţin trei Liturghii coborau cerul pe pământ la Diveevo. Bisericile erau pline de oameni, indiferent de ora la care începea Liturghia, şi foarte, foarte mulţi din ei se împartăşeau cu mâinile încrucişate pe piept, cum este obiceiul la ei. La terminarea slujbei băteau clopotele şi amplificau bucuria credincioşilor.Cred că erau cel puţin 15 clopote. Ca într-o minune dumnezeiască, parcă vorbeau între ele cu graiul lor de clopot: "Gospodi, pamilui!, Gospodi, pamilui!", care înseamnă "Doamne, miluieşte!".
Am plecat din Diveevo spre Lavra Sfântului Serghie de Radonej. Pe drum, ne-am oprit în oraşul Murom şi ne-am închinat la moaştele Sfinţilor Petru şi Fevronia. Aceşti doi sfinţi reprezintă modelul familiei creştine, căreia îi sunt ocrotitiori. Soţ şi soţie, ei au murit în aceeaşi zi şi, aşezaţi fiind în doua sicrie separate, au fost găsiţi unul lângă celălalt, în acelaşi sicriu. Această minune s-a repetat de mai multe ori, arătând astfel că dragostea creştinească dintre doi soţi este preamărita în mod minunat de Dumnezeu şi bineplacută Lui. La Lavra Sfântului Serghie am participat la o slujbă de dimineaţă, la care s-a citit paraclisul sfăntului şi am avut şansa să sărutăm moaştele sale deschise, chiar pe frun te. Biserica în care sunt moaştele sale este cea mai veche din Lavră, a fost pictată îin unele locuri de Andrei Rubliov.  icoana
Ni s-a părut că muzica cântată de corul de călugări semăna cu cea bizantină, poate datorită vocilor lor şi vechimii bisericii sau poate pentru că ni se făcuse dor de casă. La ora 5 dimineaţa, când începeau slujbele, credincioşii apăreau din întunericul nopţii unul câte unul, grăbiţi să ajungă mai repede în casa Domnului, la întâlnirea cu sfinţii şi îngerii. După câteva ore însă, la 10 – 11, Lavra s-a aglomerat cu grupuri de turişti care fotografiau de zor. Credincioşii plecaseră la serviciu, la treburile lor. A doua zi vor veni din nou, dimineaţa în zori.
Pe drumul spre Moscova ne-am oprit la izvoarele tămăduitoare ale Sfântului Serghie, puţin mai greu accesibile, la capătul unui drum de ţară prin câmpie şi pădure. Acolo oamenii construiseră  din lemn un complex de căsuţe cu arhitectură specifică rusească, erau frumoase ca într-o poveste!
Am încercat să povestesc câteva dintre multele locuri pe care le-am văzut şi sentimentele pe care le-am trăit în acele zile. Însă mi-am dat seama că este foarte greu de exprimat şi de explicat ce s-a întâmplat cu mine în acele locuri, ce am înţeles şi cum m-am schimbat. Vă invit să faceţi efortul şi să plecaţi în pelerinaj spre Sfântul Serafim şi spre Sfântul Serghie, ascultaţi-le chemarea tainică şi mergeţi şi vă închinaţi cu inima deschisă. Veţi întâlni multe încercări, veţi căpăta multă putere şi veţi îinţelege de unde vine sprijinul nostru, al credincioşilor.
Slava Domnului şi Presfintei Născătoare de Dumnezeu pentru toate!"

0
0
0
s2sdefault
Prislop, 14-15 iulie 2012,  încă o întâlnire de taină cu Părintele Arsenie Boca
            Imagini din pelerinajul către Prislop organizat de noi în iulie 2012. 
Pentru a da cât mai multă viaţă imaginilor, l-am rugat pe domnul Cristian Şerban, prietenul Fundaţiei şi participant la pelerinajul nostru, să ne zugrăvească imaginea acestui eveniment în culori de simţire. Ii mulţumim domnului Cristian Şerban că a acceptat şi vă invităm să citiţi mai jos cuvintele şi impresiile sale:

„Pelerinajul de vară de la Prislop (14-15 iulie 2012) a fost unul de neuitat pentru cei 100 de participanţi (două autocare). Pe drumul destul de lung spre Ţara Haţegului, Părintele Arsenie Boca ne-a însoţit în povestiri, în evocări şi rugăciuni astfel că ne-am trezit parcă dintr-o dată la poalele Prislopului, gata să dăm piept cu dulcea pantă care duce spre mormântul Părintelui drag. În autocar, ne-am bucurat de povestile de viaţă spuse de Dl. Dan Lucinescu, autor al cărţii Părintele Arsenie Boca – Un Sfânt al zilelor noastre”, unul dintre marii intelectuali care i-a dat ţara aceasta, un octogenar plin de vervă tinerească şi cu o minte sclipitoare.
Pe drumul spre Prislop am avut parte şi de frumoase surprize, cum ar fi popasul la Monumentul Martirilor de la Aiud, unde ne-am rugat sfinţilor care au suferit în închisorile comuniste. Cea mai frumoasă dintre surprize a  fost întâlnirea de circa o oră şi jumătate pe care noi pelerinii am avut-o cu PS Daniil Stoienescu, ucenic al Părintelui Arsenie Boca, slujitor al Domnului care atunci când evocă întâlnirile directe pe care le-a avut cu Sfântul Ardealului” parcă opreşte timpul în loc. Sunt evocări şi povestiri care se imprimă în suflete şi-n gând  şi care îl duc pe ascultător în anticamera Împărăţiei de sus. Cu permisiunea Prea Sfinţiei sale, Cristian Şerban (autor al cărţii Părintele Arsenie Boca – Mărturia Părintelui Pantelimon) a înregistrat convorbirea care a avut loc într-o grădină mirifică din Hăţăgel (Comuna Densuş)  între PS Daniil şi cei 100 de pelerini. Redăm aici parţial acest dialog: 

Preasfinţite Părinte, l-aţi cunoscut personal pe Părintele Arsenie Boca, i-aţi fost unul dintre cei mai de seamă ucenici, aţi scris şi editat cele mai frumoase cărţi în legătură cu Sfinţia Sa. În această calitate, ce ne puteţi spune despre Părintele? Rostiţi-ne, vă rugăm, un cuvânt de folos!

Mă gândeam ca astăzi să vă întâmpin cu un cuvânt al Părintelui Arsenie Boca, din predicile Sfinţiei Sale, pe care le-am publicat în cartea Cuvinte vii. Părintele spunea: Omul îşi are rădăcinile în adâncul cerului”. Niciun teolog creştin ortodox nu a mai rostit un asemenea cuvânt, atât de frumos, de antropologie creştină, cum a zis şi a scris Părintele Arsenie Boca. 
Mergând pe firul teologiei patristice, în mod deosebit a Sfântului Maxim Mărturisitorul, Părintele spune că: ,,În fiecare om, Dumnezeu a sădit şi a rânduit o intenţie divină”. Dumnezeu  este  sensul, rostul şi menirea vieţii  noastre şi prin acordul dintre voinţa noastră şi harul lui Dumnezeu suntem datori ca această intenţie divină, gând divin, sămânţă dumnezeiască sădită în adâncul fiecăruia dintre noi, să ajungă la desăvârşire, la împlinire, la rodire pentru viaţă veşnică.

Prea Sfinţite Părinte, în ultima vreme au apărut tot felul de cărţi despre Părintele Arsenie Boca. Ce ne puteţi spune pe acest subiect?

Pe lângă faptul că se scrie mult şi foarte mult despre Părintele Arsenie şi apar cărţi în avalanşă, în cascadă, vreau să vă spun că nu tot ce se scrie despre Părintele Arsenie bucură pe Părintele, bucură duhul său. Sunt oameni care scriu cu competenţă, dar şi oameni care scriu dintr-un arivism, ca să spun aşa. Sunt câteva cărţi care ar fi fost mai bine să nu fi fost scrise, iar unele sunt chiar de pus pe foc, vorbesc în special despre cele din categoria convorbiri astrale”.  Părintele Arsenie mi-a spus la un moment dat: Tu va trebui să mă aperi de oameni!”. Dar nu prea reuşesc, fiindcă apar şi filme şi cărţi, unele bune, dar şi unele cu greşeli mari. Părintele Arsenie Boca este un Everest al neamului românesc şi spre Everest priveşti cu drag, cu respect, cu simpatie, dar Everestul trebuie să rămână Everest. Dacă tu cobori acest vârf în muşuroaiele lumii şi ale societăţii contemporane nu este bine. Trebuie să contemplăm Everestul de pe muşuroiul nostru.  Sfatul meu este să citiţi cărţile autentice ale Părintelui şi cele mai bune cărţi scrise despre Părintele Arsenie Boca. Trebuie să ne ferim de devieri, de absolutisme, de exagerări. Nu trebuie să amestecăm apa de ploaie cu agheasma. Părintele trebuie să rămână în chivotul neamului românesc, în icoană, pe Tabor, la înălţimea pe care l-a ridicat harul şi darul lui Dumnezeu.

Aţi fost în preajma Părintelui Arsenie Boca mai mulţi ani; ce spunea acesta despre soarta noastră, a românilor, despre vremurile de acum?

Eu l-am auzit pe Părintele vorbind despre unitatea Europei, spunând aşa: Până la urmă, vor fi una”. L-am auzit pe Părintele vorbind despre ţara şi poporul nostru şi a spus că ,,poporul nostru este cam neascultător de Dumnezeu”. Iar despre ţara noastră a spus aşa: Dumnezeu iubeşte România şi vrea să o spele de păcate mai întâi”. Ne spunea Părintele la Prislop aşa: Lumea se clatină!”. Iar noi, creştinii, ar trebui să ne bucurăm că lumea se clatină, pentru că sunt pe lume semnele apropierii celei de-a Doua Veniri a lui Hristos, lucru esenţial în învăţăturile Părintelui Arsenie Boca. Ne mai zicea aşa: Nu îngreunaţi norul de păcat al omenirii”. Contemplaţi, dacă puteţi, această imagine a norului, a negurii de păcate ale omenirii, din care se coboară grindină şi catastrofe. Şi ne spunea să nu mai punem greşeli şi păcate, că e destul câte sunt în acest nor. Iar păcatele se ştiu: avorturi, beţii, înjurături, desfrânări, droguri şi alte blestemăţii de pe lumea aceasta. Tot Sfinţia Sa spunea aşa: Eu fac muncă de pompier, salvez ce se mai poate salva” (dialogul integral este publicat în cartea Părintele Arsenie Boca- Taina Căsătoriei; Sfânta însoţire întru purtarea crucii şi vederea luminii de pe Tabor”).

PrislopCSmic
(Fotografiile domnului Cristian Şerban)
Odată ajunşi la Prislop, la ceas de seară, ne-am putut închina în tihnă la mormântul Părintelui nostru drag, fiecare având timp berechet la dispoziţie pentru a-şi spune păsul” Părintelui Arsenie. Nu mai este un secret că mii şi mii de pelerini merg an de an la Prislop tocmai pentru că Părintele Arsenie răspunde problemelor fiecăruia şi aude fiecare gând şi şoaptă. Pelerinii merg spre Prislop ca şi cum s-ar duce la Duhovnicul întregului neam românesc.

După o noapte destinată unei binemeritate odihne, a urmat, duminică,  participarea la Sfânta Liturghie la Mănăstirea Prislop, pelerinii şi membrii Fundaţiei Creştine Părintele Arsenie Boca având din nou prilejul să se închine şi să îngenunchieze, aşa cum se cuvine, la mormântul Părintelui drag, fiecare dintre pelerini trăind ceva aparte, venit din altă lume, ceva ce nu poate fi explicat, decât poate într-o limbă cerească pe care am putea-o numi arseniană”. Pe drumul spre casă am avut şi bucuria unui popas la Mănăstirea Lainici, veche vatră de credinţă strămoşească, acolo ne-am rugat la moaştele Sfântului şi  Prea Cuviosului Părinte Irodion Ionescu.

Rămâne de neuitat acest pelerinaj organizat în miez de vară, în care Părintele Arsenie Boca cu harul său nepreţuit a pictat, ca de obicei, în sufletele pelerinilor minunate şi dumnezeieşti cuvinte."







0
0
0
s2sdefault

Căutare site

Noutăți Magazin

Abonare Buletin Informativ

Acest site foloseste cookies pentru cea mai buna experienta de navigare pe site-ul nostru. Daca continuati navigarea inseamna ca sunteti de acord cu aceste conditii.
Accept Refuz