Dragii noştri,

Am ajuns la Mănastirea Prislop, pentru a ne ruga la mormântul Părintelui nostru ocrotitor. În prima jumătate a zilei am ajuns la Schitul-Monument de la Aiud, înălţat Sfinţilor Martiri Români trecuţi la Domnul în temniţele comuniste. Părintele Augustin, cel care slujeşte la Schitul din Aiud, ne-a primit cu o deosebită căldură vorbindu-ne despre mucenicia celor care au trecut prin închisoare. Cu mare surprindere cei prezenţi au aflat de existenţa osuarului din partea de jos a bisericii şi au avut ocazia să se şi închine la Sfintele Moaşte adică la osemintele celor ucişi în închisoare, care au săvârşit până acum mai multe minuni. Părintele Augustin ne-a arătat urmele de tortură care se păstreză pe osemintele Sfinţilor. A fost cutremurător şi impresionant cu atât mai mult cu cât alături de noi se afla domnul Dan Lucinescu, unul dintre mărturisitorii şi supravieţuitorii de la Aiud.
De altfel, de-a lungul călătoriei domnul Dan Lucinescu ne-a mişcat inimile cu povestiri atât despre temniţele comuniste, cât şi despre întâlnirile sale cu Părintele Arsenie Boca. 

Spre seară, în jurul orei 20:00, am ajuns la mormântul Sfântului Ardealului care a făcut cu toţi o minune: niciunul dintre noi nu am mai simţit oboseala şi disconfortul celor 12 ore de călătorie, o linişte celestă cuprinzându-ne pe toţi. Imediat cum am ajuns la mormânt nimeni nu mai avea nicio problemă. Am plecat de acolo plutind, gândindu-ne la binecuvântarea dată de Dumnezeu acelui loc sfânt.

A doua zi, ne-am întors la Mănăstire, participând la Sfânta Litughie. În drumul către Bucureşti, ne-am oprit şi la Mănăstirea Lainici, atât de dragă nouă, unde vieţuieşte părintele Adrian Făgeţeanu care a făcut parte din Rugul Aprins şi a slujit până acum câţiva ani la Mănăstirea Antim împreună cu smeritul părinte Sofian Boghiu.

Mulţumim tuturor celor care au fost alături de noi, la Părintele Arsenie!

AICI  va prezentăm imagini din pelerinaj iar mai jos câteva impresii ale celor prezenţi:

Acesta este primul pelerinaj la care am participat vreodată.Este ca o poartă care mi s-a deschis, ca o mână care mi s-a întins, o altă lume, mai curată, mai ziditoare care mi s-a arătat. Mă copleşeşte un sentiment de uimire şi mulţumire, că am fost şi eu aleasă să păşesc în aceste locuri sfinte, să văd adevarata dăruire şi iubire de Dumnezeu.
Cât despre locul de odihnă al Părintelui Arsenie, atâta încărcătură de sfinţenie, de frumuşete şi de har, nu cred să mai fi vazut în această lume. Un gând de profund respect şi afecţiune pentru domnul Lucinescu, oare ce va fi lumea noastră fără oameni ca el?                                                                                                                                                                                                                              Simion Denisa Cristina

Pot spune ca au fost două zile de mare încărcătură emoţională pentru mine, fiind prima dată  cand ajungeam în acele locuri pline de sfinţenie.M-am simţit foarte bine alături de toţi cei care ne-au acompaniat în acest pelerinaj, chiar dacă nu am reuşit să vorbesc cu toţi...A fost într-adevăr o sărbătoare să îl cunosc pe domnul Lucinescu , iar puţinele cuvinte pe care mi le-a adresat mi-au spus totul: ,,nu întâmplător a ales Dumnezeu să ne adune împreună  azi”...                                                                              
                                                                                                                                             Iftinchi Olga

„Sufletul meu, epuizat de vieţuirea supraaglomerată şi artificială şi descurajat de întâlnirile cu prea mulţi oameni robiţi de patimi, era foarte însetat. Era însetat de frumos şi de spiritualitate. În acest pelerinaj am putut să-mi potolesc setea de frumos admirând natura cu care Dumnezeu a înzestrat aceste pământuri dar şi setea de spiritualitate, căci m-am întâlnit cu Sfinţii. Întâlnirea mea cu ei, deşi prilejuită de rămăşiţele lor pământeşti, a fost în duh. Ei au trăit vremuri în care integritatea se pedepsea cu închisoarea şi cu moartea, noi trăim vremuri în care integritatea se vinde la colţ de stradă, la cornete de 1 leu. În duh, Ei m-au aşteptat cu cupe de har. Mulţumesc lui Dumnezeu, lor şi organizatorilor.
                                                                                                                                   Gabriela Alexandru

„Într-o lume a materialismului, a afirmării pentru lucruri mici, meschine şi fără viitor, cu ajutorul şi datorită acestui Pelerinaj, am înţeles că minunile există. Îmi explic de ce şi cu ajutorul cui ne definim existenţa şi spiritul curat. Spunem că suntem cu toţii oameni, dar este absolut obligatoriu să şi dovedim!”
                                                                                                                                           Anca Tănase

„Un colţ de Rai la care Părintele Sfânt Arsenie ne aşteaptă şi ne cheamă cu dragoste. E ceva mirific.”                                                                                                                                                 Viorica Ghiorghe

„A fost un pelerinaj de suflet. M-a impresionat tot ce am văzut şi am auzit la Schitul Înălţarea Sfintei Cruci de la Aiud. Trăirile la mormântul Părintelui Arsenie sunt greu de povestit. Este un loc cu o încărcătură spirituală de neimaginat. M-am bucurat de tot ce am aflat din povestirile domnului Lucinescu şi ale domnului Filip.” 
                                                                                                                                       Vorica  Ionescu

„La Aiud, se conturează cel mai dureros diferenţa între înaintaşii noştri, care mureau pentru principii şi noi, care nu ştim ce să facem cu prezentul. Dramele petrecute aici mă înspăimântă dar trebuie ştiute. La Prislop, Părintele e prezent şi ajutorul lui se vede...” 
                                                                                                                                           Carolina Bigu

„Îi mulţumim Bunului Dumnezeu pentru că ieri ne-a arătat o părticică din Rai.”
                                                                                                                                         Ovidiu si Oana

„Prislopul este un loc divin. Te cucereşte imediat liniştea, aerul proaspăt, verdele ce te înconjoară, peisajul, munţii. Văzusem poze cu rânduri lungi de pelerini, ce străbăteau drumul către mormântul Sfântului Ardealului să se închine lui, să se roage, să-i ceară ajutorul. Ştiu că o să mă mai întorc aici cu bucurie, ori de câte ori o să am ocazia.
Despre Aiud: nu ştiu cum au suportat oamenii aceia chinurile monstruoase, cum au supravieţuit încă mulţi ani ca să povestească şi să-i convingă pe alţii că dacă credinţa e adevărată, ea face minuni. Mă închin lor!”
                                                                                                                                          Cristina Burlui




 

 

 

 

 

0
0
0
s2sdefault

Căutare site

Noutăți Magazin

Abonare Buletin Informativ

Acest site foloseste cookies pentru cea mai buna experienta de navigare pe site-ul nostru. Daca continuati navigarea inseamna ca sunteti de acord cu aceste conditii.
Accept Refuz