picturaPr.A.BocaCuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „ IISUS IN FATA PREJUDECATILOR
Decaderea in formalism si prejudecati era multa si veche in Israel. De aceea Iisus a avut multe de indurat cu ei; iar printr-unul din prooroci le atragea aminte: „Vai celor ce zic raului bine si binelui rau; vai celor ce zic luminii intunerec si intunerecului lumina; vai celor ce zic adevarului minciuna si minciunii adevar" (Isaia 5,20).
Punctul lor de vedere: - ochiul lor - asa vedea; iar mintea judeca, in consecinta, gresit. Acesta e „ochiul care trebuie scos" (Matei 5,29).
Structura aceasta sufleteasca a ochiului curat sau viciat, o descrie Iisus. Capacitatea de adevar si stradania intregii vieti pentru el, lumineaza ochiul si ochiul luminat de Adevar lumineaza lucrurile; iar incapacitatea, refuzul Adevarului, le intuneca. 
Structura interioara se proiecteaza in afara in campul realului, pe care-l vede, dupa starea subiectivitatii sale, luminat de sens, sau intunecat si fara semnificatie.
 
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cuvinte Viii”, Editura Charisma, Deva, 2006, pp. 175.
(Sursa foto)

0
0
0
s2sdefault

lasati copiii sa vina la mine si nu i opriti 66419Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „ IMPARATIA COPIILOR
Daca mamele ar primi copiii in numele Domnului, ce straveziu ar fi in ei chipul lui Iisus ! Abia atunci si-ar da seama pe cine au primit prin copii. Copiii ajung in bratele lui Dumnezeu, fiindca ei sunt cel mai aproape de El. Modul lor de-a fi e cel mai iubit de Dumnezeu. Inteleptii il inteleg pe Dumnezeu ca pe-o necesitate in explicarea lumii. Copiii il au ca pe un bunic de pe celalalt taram. Iata de ce copiii sunt in adevar, si inteleptii pe dinafara lui.
Gasesti ceva si cu mintea, dar numai daca ai o inima de copil. Aceasta te duce de-a dreptul in bratele Adevarului. In ochii copiilor seninatatea e de culoarea cerului. Nu e Dumnezeu mai real in imparatia copiilor decat intr-un tratat de „Mecanica cereasca" ? Dumnezeu si copiii au inrudirea pe care noi cei mari o pierdem. 
Sfintii sunt niste mari copii. - Departe mai suntem de ei !
 
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cuvinte Viii”, Editura Charisma, Deva, 2006, pp. 275.
(Sursa foto)

0
0
0
s2sdefault

cincizecimea personala sau preotia imparateasca a mirenilor 85234Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „UN IDEAL IN RUGACIUNE
Cand a vrut Dumnezeu sa pedepseasca semetia Turnului din Babilon (Facere 11,1-9) a amestecat limbile oamenilor incat, de atunci, orice neintelegere intre oameni se cheama babilonie, zapaceala totala. Mai tarziu, vrand sa pedepseasca pe egipteni, fiindca faraonii ridicasera mana asupra religiei, Dumnezeu a trimis neintelegere in popor „cat nu mai era gand de pret (ideal) care sa mai uneasca intru sine pe toti fiii poporului".
Daca babilonia a fost „obarsia" neamurilor si a vrajbei, dintr-un duh rau, Cincizecimea a fost unificarea limbilor in Duhul Sfant. in ziua Cincizecimii, ziua intemeierii Bisericii, toate neamurile (16 numara Faptele Apostolilor) intamplate atunci in Ierusalim formau noul Israel, neamul cel crestinesc, toti traiau noul ideal al unificarii intr-un Duh Sfant si se simteau toti fiii aceluiasi Tata.
Iata ce ideal a invatat Iisus pe oameni sa-l ceara staruitor! Acesta-i Sensul general, functiunea de ideal, al „Tatalui nostru". Dumnezeu, ca Tata al tuturor oamenilor, este singurul gand care poate rezuma toate aspiratiile oamenilor, simplificand ciocnirile „idealurilor" omenesti. Idealurile omenesti n-au consistenta si n-au garant deoarece se deapana in planul vremelniciei si al tragicului ei. De aci se intampla ca termenul „ideal" duce un ponos nedrept in spate, intelegandu-se prin el termenul unei dorinte nerealizabile.
 
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cuvinte Viii”, Editura Charisma, Deva, 2006, pp. 160.
(Sursa foto)

0
0
0
s2sdefault

smerenie 6Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „PRIN CUPTORUL SMERENIEI
Sa zicem ca, dupa parerea ta, ai avea o viata buna dupa voia lui Dumnezeu, sot si copii cumsecade si, totusi, asa din senin, la o intamplare oarecare, un vecin sau propriul tau copil sau sot, sa-ti arda obrazul zvarlindu-ti vorbe grele: prapadita, ucigasa, hoata. Iar tu, nestiindu-te de vina cu nici una din acestea si nepricepand ce se lucreaza la mijloc, se poate intampla sa sari, ca muscata de sarpe, cu si mai grele vorbe, aparandu-te si indreptandu-te, iar pe cel ce te cearca, apasandu-l si ucigandu-l cu mania. Nu e bine, nu te grabi, ci socoteste cum trebuie: poate ca nu ti-ai marturisit, asupra ta, vreo greseala cu propriul tau sot, inainte de vreme, iar sotul tau iti aduce aminte acum, intr-un suvoi de manie, fara sa stie ca pacatul odata tot rabufneste, oricata uitare s-ar fi asternut peste el. Poate ca si copilul isi striga in ocara sa vreun pacat al parintilor, de care trebuia crutat, fie cu fapta, fie cu gandul. Poate ca, pentru vreun gand rau asupra vietii sale, el la vreme iti aduce aminte, sub forma de necuviinta, greseala ce era s-o faci asupra-i. Uitasesi sa ti le marturisesti, sa te dezlegi de vina lor, si iata, ti se aduc aminte. Caci prin cei apropiati primim arsurile cele mai curatitoare, - stiut fiind ca nu este nedreptate la Dumnezeu. Iar pe de alta parte, poate ca putine zile mai avem si, din ingaduirea lui Dumnezeu, se rastesc la noi viclenii, cei ce ne-au indemnat la pacate, si, prin vreo gura slaba, ne striga vinovatiile uitate pe care marturisirea si lacrimile noastre nu le-au sters.
Drept aceea, cu lumina cunostintei fiind, in necazuri bucurati-va! Caci celui lamurit in caile lui Dumnezeu tot ce i se intampla spre mai multa lumina i se face, ori pricepem, ori nu pricepem aceasta. Grija noastra sa fie: de-a nu strica ce tocmeste Dumnezeu. «Gandeste-te la sfarsitul oricarui necaz fara voie si vei afla in el pieirea pacatului. De-ai fost pagubit sau ocarat sau prigonit de cineva, nu lua in seama cele de acum, ci asteapta cele viitoare. Asa vei afla ca omul acela ti-a fost pricina de multe bunatati, nu numai in vremea de aici, ci si in veacul viitor.»
 
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cararea Imparatiei, cap. II - Invatamintele regilor”, Editura Charisma, Deva, 2006, pp. 46
(Sursa foto)

0
0
0
s2sdefault

Maica Domnului la Bis Sf ElefterieCuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „UN GRAUNTE DE CREDINTA
„Religia se intemeiaza pe grauntele de credinta. Credinta e factorul sau datul pe care am cladita sau nu mantuirea. Cu credinta cat un graunte de mustar se dau ca posibile fapte mai presus de obisnuit. Dar devreme ce faptele acestea nu se vad, se poate deduce slaba noastra religie,- caci «religie» inseamna legatura omului cu Dumnezeu.
Noi, necredinciosii, asteptam sa avem o religie rationala; asteptam sa-L cunoastem cu masurile noastre, ca apoi sa-i acordam creditul sau credinta. Ratiunea - s-a vazut - nu poate conferi omului certitudinea aceasta, - desi la obarsiile incercarilor ei, tot o credinta o determina. De aceea scade credinta.
Iisus, - raspunzand odata ucenicilor Sai, care-I «cereau mai multa credinta» -, le-a spus: sa inceapa prin a crede ca o au si vor sfarsi prin a o avea de fapt. Atunci si lemnele «v-ar asculta».
E drept ca nu e in natura omului - asa cum a mai ramas - ca sa mute muntii numai cu cuvantul (ii muta uneori cu munca), dar extraordinarul e cu putinta lui Dumnezeu. «Aveti credinta in Dumnezeu! Ca oricine nu se va indoi in inima sa, ci va crede ca ce va zice se va face, fi-va orice lucru va zice. De aceea, zic voua: orice cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-ati si luat, si le veti avea»(Marcu 11,21-24).
Aceasta e credinta cat un graunte de mustar. Aceasta ne-ar da sa banuim ca, la temperaturile la care se alege aurul fiintei noastre de zgura acestei fiinte, in firea noastra apare modul divin de a fi, de-a voi si de-a gandi. Se stie ca gandirea lui Dumnezeu si vointa Lui e creatoare a realitatii. Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului de rand, care e creator numai in ordinea conceptelor si a fanteziei, si intervine, ca Dumnezeu, in ordinea realului.
Grauntele de credinta e de fapt grauntele de comuniune in care suntem cu Dumnezeu. E acelasi graunte numit pe alocuri de Iisus: comoara ingropata in tarina, margaritar de mult pret, samanta cazuta in pamant bun, aluatul care dospeste toata framantatura, Imparatia Cerurilor ascunsa inlauntrul nostru, etc. - cu un cuvant, e locuire mai presus de cuvant a lui Dumnezeu in firea omeneasca”
 
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cuvinte Vii”, Editura Charisma, Deva, 2006, pp. 308-309
(Sursa foto)

0
0
0
s2sdefault

Căutare site

Noutăți Magazin

Abonare Buletin Informativ

Parteneri

BannerFamOrtodoxa

Banner milo 2

 

 

Acest site foloseste cookies pentru cea mai buna experienta de navigare pe site-ul nostru. Daca continuati navigarea inseamna ca sunteti de acord cu aceste conditii.