Numărul 49 din revista Familia Ortodoxă ne invită să privim iubirea într-o paletă vastă şi diferită de manifestare: „Suntem importanţi pentru că ne iubeşte Dumnezeu”, „Dragostea, în primul rând, este Dumnezeu”, „Cum iubeşte cetăţeanul Google”, „Iubirea îşi însângerează picioarele...”, „Dragostea de ţară. Realitatea dincolo de mit”, „Este o minune copleşitoare jertfa pentru celălalt”, acestea fiind doar câteva dintre subiectele abordate.

Într-o lume în care se scriu atâtea tabloide, atâtea ziare de scandal iată că o revistă ortodoxă, gândită în mod special pentru a mângaia familia creştină se află în impas. Depinde şi de noi ca minunatul cuvânt să  poată ajunge în continuare în casele noastre. Rugămintea-apel adresată nouă de către echipa redacţională este să facem un abonament pe un an - cost 65 de lei şi/sau să dăruim un astfel de abonament altor persoane.

Mai multe informaţii, precum şi mesajul redactorului, găsiţi aici:
http://www.familiaortodoxa.ro/2013/02/07/rugaminte-catre-familia-ortodoxa/

promo-familia-ortodoxa-nr-48mic

Din paginile revistei: 


Suntem importanţi pentru că ne iubeşte Dumnezeu

 

Întreaga istorie a omenirii, de la crearea sa şi până astăzi, nu este altceva decât o poveste de dragoste. Nu numai atât, dar şi istoria vieţii unui om, a oricărui om, este tot o poveste de dragoste. Şi asta de la conceperea sa şi până la moarte. În pântecele maicii sale, copilul simte dacă este iubit, dacă este ocrotit şi aşteptat cu nerăbdare – sau, dimpotrivă, simte dacă strică socotelile cuiva şi suferă. Uneori, o astfel de suferinţă poate fi atât de mare, încât întreaga viaţă îi va fi marcată de o táră psihologică sau trupească, fără ca nimeni să înţeleagă de unde vine aceasta. În adevăr, este drama unei poveşti de dragoste neîmpărtăşite de simţirile unei mame care nu-şi doreşte copilul, sau ale unui tată care nu ştie cum să scape de el.

                               Mihai Cristea

  

CD-nr49-v1

Dragostea de ţară. Realitatea dincolo de mit

Într-o epocă a nihilismului manifest şi a ideologiilor transnaţionale, dragostea de ţară pare condamnată la pieire. Este echivalată unei emoţii tipice mulţimilor manipulate prin ideologie, propagandă, mitologie naţionalistă, reductibilă la pulsiunile tribale şi foarte uşor de transformat în psihoză colectivă.

În acest sens, se presupune că, cu cât am fi mai raţionali, mai autonomi, cu atât am fi mai puţin asimilabili acestor „psihoze” colective. Cu cât am avea mai puţină dragoste de ţară, cu atât mai mult am fi „noi înşine”, indivizi „liberi şi independenţi”, mai aproape de ceea ce, chipurile, s-ar presupune că ar trebui să fim…

                                  Ioan Bucur

0
0
0
s2sdefault

Căutare site

Noutăți Magazin

Cos


Coş gol

Abonare Buletin Informativ

Acest site foloseste cookies pentru cea mai buna experienta de navigare pe site-ul nostru. Daca continuati navigarea inseamna ca sunteti de acord cu aceste conditii.
Accept Refuz