Untitled Document
sa-nu-ne-razbunatimic Nicolae-Istratemic

Nicolae Istrate, fost deţinut politic basarabean

 

În cartea sa, "Să nu ne răzbunaţi! Mărturii despre suferinţele românilor din Basarabia", Monahul Moise Iorgovan pune accentul pe partea spirituală a istoriei recente a românilor. Ca urmare a constituirii unei adevărate arhive video cu interviurile şi mărturiile foştilor deţinuţi politici, viziunea iniţială, a unui Pateric cu figuri şi întâmplări deosebite din temniţele comuniste s-a modificat, astfel încât cititorul se poate acum bucura de o primă apariţie din seria Să nu ne răzbunaţi!, sub acest titlu vor fi reunite cărţi cu mărturii şi dvd-uri cu filme documentare.
Acest prim volum ne pune în faţă drama celei mai pătimite părţi a pământului românesc, Basarabia.

 

Cartea conţine un dvd cu filmele:

Deportările în Siberia
Deţinuţii politici din Basarabia
Foametea din Basarabia (1946-1947)

„AM IEŞIT DIN ÎNCHISOARE NEÎNRĂIT ŞI NERĂZBUNĂTOR…”

„Când am fost arestat a doua oară, după condamnare, când eram în celulă, înainte de a ne duce în Siberia, am avut noaptea un vis. Mi s-a arătat Maica Domnului şi mi-a spus:
„Ce ai suferit până acum e nimic – la prima închisoare. Suferinţa e de acuma încolo. Suferinţa e în faţă, pregăteşte-te de suferinţă!“
Când am venit acasă, eram distrofic. Aveam 1.80 m şi ajunsesem la 40-45 de kg. Eram numai pielea şi oasele. Când am coborat din tren, aveam de la gară până acasă 10 km. I-am făcut în jumătate de zi. Nu puteam să merg, mereu trebuia să fac pauze, să mă odihnesc. Când am ajuns acasă, nici mama nu m-a cunoscut. Credea că sunt un cerşetor. A trebuit să-i spun:
- Mamă, sunt eu, Nicolae!
Şi atuncea m-a cunoscut şi m-a îmbrăţişat, iar eu i-am spus:
- Mamă, lasă-mă să mă închin.
Şi m-am dus atunci şi m-am închinat.
M-am închinat, mi-am făcut cruce şi l-am multumit lui Dumnezeu că m-a scăpat cu viaţă.
Acuma, mă bucur de un lucru: că am ieşit din lagărele astea şi din închisorile pe unde am trecut neînrăit şi nerăzbunător. M-am întâlnit şi cu acela care m-a torturat foarte greu şi nu i-am spus nimic. Nu i-am reprosat nimic. M-am gândit şi eu la păcatele mele şi m-am gândit de câte ori am fost salvat eu de Dumnezeu. Şi-atuncea, m-am gândit că şi eu trebuie să iert şi am încercat să-i găsesc lui scuze: că aşa au fost timpurile… încercam să mă pun în locul lui şi am reuşit să-l iert.“

Şi mi-am dat seama că, într-adevăr, dacă omul înţelege credinţa şi se adresează
 lui Dumnezeu, Dumnezeu numaidecât îl ajută, îi dă puterea de-a lupta, de a merge
înainte, indiferent de greutăţi.“
0
0
0
s2sdefault

Căutare site

Noutăți Magazin

Cos


Coş gol

Abonare Buletin Informativ

Acest site foloseste cookies pentru cea mai buna experienta de navigare pe site-ul nostru. Daca continuati navigarea inseamna ca sunteti de acord cu aceste conditii.
Accept Refuz