Pe urmele Părintelui Arsenie Boca - Mărturia doamnei Maria Ballasch
Părintele Arsenie Boca
Dacă nemţii ar fi ortodocşi...
"Neapărat să le cauţi pe cele două săsoaice de la Ruşciori, Maria Ballasch şi Ekaterina Roth! Ele au fost de multe ori la Părintele Arsenie, la Drăgănescu”, mi-a spus hotărât doamna preoteasă Emilia Şpan. După un telefon de recomandare din partea Părintelui Irimie Marga, preot la biserica din Maierii Sibiului şi profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din oraşul de pe malul Cibinului, iată-mă pornit spre Ruşciori sau Reufdorfchen, în germană. În zare se văd crestele înzăpezite ale Munţilor Făgăraş. Mai aproape, Munţii Cindrel. La 11-12 kilometri faţă de Sibiu, am ajuns într-o aşezare ascunsă într-o vale, în care liniştea e întreruptă doar de lătratul unui câine sau mugetul unei vaci. Un sat de saşi şi români. Bat la poarta doamnei Maria Ballasch.
Copil în anii lui Stalin
"O, Doamne, ce greu am dus-o noi, saşii, în anii '50 ai veacului XX! Ne-a luat regimul comunist tot! Şi vitele, şi ce aveam în pod! Ne-a scos din case. Ruşii s-au răzbunat pe saşi, pentru ce au îndurat de la nemţi în al doilea război mondial. I-au luat în Uniunea Sovietică, să muncească pentru ei. Au fost şi români destui. Îi băgau în vagoane şi îi duceau.
Ca fată, mă numeam Maria Roth. Părinţii mei n-au fost deportaţi. Tatăl meu era bolnav la pat. Avea piatră la rinichi şi reumatism. Mama mea s-a ascuns la vecini, doi români foarte cumsecade. Noi eram patru fraţi: Johann, Maria - eu, Ekaterina şi Michael. Un al cincilea frate a murit de mic, la doar şapte luni. Doi veri erau tot la noi. Tatăl lor dispăruse în război şi pe mama lor au dus-o în Rusia. La şcoala primară, aici la Ruşciori, nu era căldură, nu erau lemne de foc. Şi mai trebuia să cânţi şi Slavă lui Stalin. Închipuiţi-vă! Rudele tale să fie în lagăre de muncă din cauza lui, şi tu să cânţi imnuri de slavă pentru călău!
Citește mai mult: Mărturia doamnei Maria Ballasch - pe urmele Părintelui Arsenie Boca
-
-
Scris de admin
-
Categoria părinte: Părintele Arsenie Boca
 |
|
Martirajul părintelui Arsenie în moara lui Kalusek
<<Ca în toate localitățile din țară, sediul Siguranței Regionale Brașov fusese instalat într-una din cele mai frumoase case din oraș, vila fruntașului liberal Mihai Popovici, situată la o oarecare distanță de clădirile învecinate. (...)
Eram în arest, în celula comună. În fața noastră aveam imaginea unui spital de campanie din timpul războiului. Pe un prici cu două nivele, erau lungiți unul lângă altul oameni tăcuți, cu figurile supte de suferință. Văzându-ne, în primul moment, au prins viață, pentru ca în clipa următoare să se retragă unul câte unul într-o apatie controlată, reacție de ființe captive.
Citește mai mult: Martirajul părintelui Arsenie în moara lui Kalusek
-
-
Scris de admin
-
Categoria părinte: Părintele Arsenie Boca
|
Mărturia preotului IOAN PEANĂ
Nicolae Mladin în anii studenţiei
Părintele Arsenie Boca
|
La Gura Râului, localitatea sibiană cu nume nemaiîntâlnit, l-am căutat iar pe Părintele Ioan Peană, pentru a ne mai dezvălui din cele trăite în anii petrecuţi în calitate de şofer, diacon şi preot, alături de Înalt Preasfinţitul Nicolae Mladin, Mitropolitul Ardealului (1967-1981) şi ca om de legătură tainică între Vlădica de la Sibiu şi Părintele Arsenie Boca.
Fiu de miner din Munţii Apuseni, născut la 18 decembrie 1914 la Abrud, Nicolae Mladin a făcut studii de Teologie la Oradea, Chişinău şi Bucureşti. Pe 1 mai 1940, s-a închinoviat alături de fericitul Părinte Arsenie la Mânăstirea Brâncoveanu. Profesor la Academia Teologică "Andreiană" din Sibiu, din 1943, a fost unul dintre stâlpii mişcării duhovniceşti de la Sâmbăta. În 1947, la praznicul "Adormirii Maicii Domnului", a fost tuns în monahism. Ieromonah din 15 august 1949, în 1967 a fost ales Mitropolit al Ardealului.
Părintele Arsenie l-a iubit pentru sufletul său bun, i-a apreciat cultura teologică şi l-a admirat ca mare predicator. Între cei doi călugări cu care a reînceput viaţa monahală la Sâmbăta a rămas o prietenie statornică.
Şofer la Mitropolia Ardealului
"În 1972, încă student la «Teologia» din Sibiu, am fost angajat ca şofer la Mitropolia Ardealului", îşi aminteşte Părintele Ioan Peană. "Din 1973, când împreună cu Ieromonahul Nicodim Zaharie (1915-1998) am fost la Bucureşti şi l-am cunoscut pe Părintele Arsenie, am mers de zeci de ori la Drăgănescu şi Bucureşti, trimis de Înaltul Nicolae Mladin, care avea în mine încredere deplină. Dorea să afle părerea Părintelui Arsenie, într-o chestiune sau alta. Îl avea astfel sfetnic «din umbră».
Prin 1995-'96, la Mânăstirea Prislop, unde a trăit ultimii săi ani, Părintele Nicodim mi-a dat un caiet cu predici şi învăţături scrise de mână, frumos, de acest uriaş al duhului, Părintele Arsenie Boca. La scurt timp după ce l-am dus înapoi la Prislop, Părintele Nicodim a murit. Ucenic al Părintelui Arsenie, Părintele Nicodim Zaharie a fost o vreme şi duhovnicul Părintelui Arsenie.
Şofer al consilierilor de la Mitropolie, la început, am devenit apoi şoferul Episcopului-Vicar Visarion Aştileanu. Un om impozant, înalt de peste 1,90 m. Pe cartea de muncă eram încadrat ca funcţionar principal. Îmi spunea Preasfinţitul Visarion:
«- Tu eşti şofer teolog sau teolog şofer?!...»
În 1974, am fost făcut diacon, la Catedrala Mitropolitană din Sibiu, de către PS Visarion. Am fost împreună de câteva ori la Mânăstirea Prislop, care atunci era desfiinţată. Îi plăcea foarte mult locul acela. Şi Preasfinţitul spunea: «Aici trebuie să facem ceva! Dacă putem, să facem ceva!». Şi aşa a lucrat Dumnezeu, încât după ce a ajuns Episcop de Arad, în 1973, a înlesnit redeschiderea Mânăstirii Prislop, în 1976. |
|
În perioada aceea, judeţul Hunedoara aparţinea de Episcopia Aradului. Odată, prin 1974, şoferul Mitropolitului Nicolae Mladin trebuia să fie prezent la un proces de divorţ al fiicei sale şi nu putea să-l însoţească pe Înalt Preasfinţia Sa la Bucureşti, unde se întrunea Sinodul. M-a recomandat pe mine.
A fost primul meu drum cu Mitropolitul Nicolae Mladin. La Bucureşti, în faţa Palatului Patriarhal, m-am dat jos ca să-i deschid uşa maşinii. Stătea mereu în spate. Coborând, l-a zărit pe Preasfinţitul Antonie Plămădeală, care atunci era Episcop-Vicar patriarhal, şi mi-a zis: «Îl vezi?... Va fi Mitropolitul Ardealului. Să nu uiţi!...».
Ce premoniţie! Se întâmpla cu opt ani înainte ca Înaltul Antonie să ajungă, într-adevăr, Mitropolit al Ardealului! Cred că acei primi călugări de la Mânăstirea Sâmbăta, între care a fost şi Nicolae Mladin, au avut toţi un dar al înainte-vederii.
Din ianuarie 1976, am rămas ca şofer al Mitropolitului Nicolae Mladin. Conduceam un automobil Volga. Erau foarte puţine pe atunci. Mai avea câte un prim-secretar de partid, câte un şef de la Securitate. Când treceam pe lângă un miliţian, acela lua poziţia de drepţi şi saluta cu mâna la chipiu. Nu se punea problema să mă oprească. Zicea Înaltul Nicolae, râzând cu poftă: «Vai, de-ar şti el că salută un Mitropolit!».
Sursa şi restul articolului: Formula AS
|
Abonare Buletin Informativ
Acest site foloseste cookies pentru cea mai buna experienta de navigare pe site-ul nostru. Daca continuati navigarea inseamna ca sunteti de acord cu aceste conditii.
| |
