George Căbaş - Părinţi contemporani din Sfântul Munte Athos, vol 2

Autor: George Căbaş
Titlul: Părinţi contemporani din Sfântul Munte Athos  (Volumul II)
Editura:  Anastasis, Sibiu, 2014
Caracteristici: 254 de Pagini, dimensiuni 20,5 cm x 14,5 cm
Descriere: ‹‹George Căbaş a bătut cărările athonite de mulkte ori, cu mare folos duhovnicesc, izbutind să ia cuvânt ziditor de suflet de la ma mulţi părinţi aghioriţi. Cum a izbutit să „dezlege” limbile părinţilor prin întrebări foarte concrete, la obiect, este probabil un talent al său, ştiut fiind că nevoitorii aghioriţi caută mai degrabă tăcerea şi pacea lăuntrică şi cu anevoie primesc a da cuvânt de folos spre înregistrare şi publicare, socotindu-se neînsemnaţi şi primind gândul smerit că nu au nimic bun de transmis cuiva.
Experienţele părinţilor aghioriţi sunt esenţiale în ziua de azi, aflată în totală derută şi lipsită de repere. Avem nevoie să primim înlăuntrul nostru cugetul părinţilor şi să ne însusşim felul or de a vedea lumea, Realitatea şi îndeobşte, însăşi vieţuirea în Hristos. Simţim nevoia să vedem că Evanghelia se ia şi astăzi în serios şi că mai există cuvioşi care trăiesc aidoma celor pe care îi cinstim în Sinaxare. Astfel ne încredinţăm încă o dată că în Evanghelie avem Cuvânt viu care ne înviază.
Războiul duhovnicesc de astăzi nu se duce doar cu „Patericul egiptean” pe noptieră, avem nevoie de multe răspunsuri concrete la problemele vremurilor noastre de la monahii aghioriţi nevoitori care, deşi în trup fiind, caută să trăiască în chip îngeresc vremelnicia acestei vieţi. Cuvintelor lor sunt născute în cuptorul unor vieţitrăite în pocăinţă, nu suntpăreri personale, aflate de prin ziare sau de pe internet. De aceea, veţi vedea, atunci când ei socotesc că nu au vedere limpede asupra unor realităţi, unii părinţi nu se pronunţă.
Fără îndoială, interviul este un gen patristic, motiv pentru care trebuie încurajat, susţinut şi dus mai departe. Fie ca izbânzile părinţilor aghioriţi să ne fie de folos. Cartea de faţă se citeşte rând cu rând, apoi în tihnă, „printre rânduri”, cu sfială cu care fiul duhovnicesc aşteaptă cuvânt bun de la părintele său.››  (Laurenţiu Dumitru)