arsenie boca„În 1982 am fost prima oară la Părintele Arsenie. Aveam 18 ani. Seara, înainte să mergem la gara din Sibiu ca să luăm un tren de noapte, am fost cu vărul meu, Martin, la restaurantul hotelului Bulevard, unde am băut o votcă. A doua zi, dimineața, când am ajuns la Drăgănescu, Părintele mi-a zis direct:
- Amestecătorule, ai grijă! Nu le mai amesteca!
Am înțeles: știa că băusem înainte de plecare. Îmi atrăgea atenția să nu le amestec pe cele bune - viața în Hristos, cu Spovedanie și Împărtășanie - cu cele rele: băutură și altele...

pr.ArsenieBoca(Sursa foto)

N-a trecut mult timp și, după broșuri de genul „Convorbiri astrale cu Arsenie Boca”, o altă „capodoperă” parazitară, și-a făcut apariția pe tejghele. Ne referim la cartea „«Ei mă consideră făcător de minuni». Viața lui Arsenie Boca”, scrisă de Tatiana Niculescu și publicată la editura Humanitas (!) pe 15 mai 2018. Aceasta conține „superstiții mai savante”. Redăm câteva exemple de încălzire: „Respirând rar când pe o nară, când pe cealaltă, cu ochii închiși, cel care urmărește dezvoltarea spirituală începe să vadă valuri de culoare gălbuie învârtindu-i-se în jur, în spirale” (p.188), ne asigură autoarea. Unde sunt „caii verzi de pe pereți” se întreba un prieten? Să fie aceasta metoda Tatianei Niculescu de cercetare?

Pr. Petru Moga: „Am crescut cu mitul Părintelui Arsenie Boca”
de Claudiu Târziu

Pr.-Moga-10Părintele Petru Moga
Pe strada Nucilor nr. 9, la intrarea în Câmpina, se află un domeniu parohial cum n-am mai văzut: două biserici superbe, una datând de la 1896, restaurată exemplar, şi una mai nouă, târno­sită în anul 2000, de inspiraţie neoromânească, o casă parohială – cea mai veche casă din oraş (1840) – vie şi strălucitoare, deşi ruptă din altă lume, o fostă şură trans­formată în grădiniţă şi o sală multifuncţională, în care se ţin evenimente culturale şi unde sunt găzduite un mic muzeu şi o bibliotecă bine garnisită cu litera­tură religioasă. Totul într-un spaţiu larg, aranjat la ac, unde fiecare piatră îşi are rostul ei. Stăpânul „minu­nii”, Părintele Petru Moga, este ca argintul viu. Auto­ritar, însă mereu cu zâmbetul pe buze, cu vorba directă şi privirea dreaptă, debordează de energie şi de pla­nuri.

Aşa a reuşit să-i facă pe enoriaşii săi să lucreze cot la cot cu sfinţia sa, timp de un sfert de veac, pentru a dovedi că frumosul n-a pierit de pe lume şi că se poate împlini. Spune că a luat modelul de la Părintele Arse­nie Boca, „Sfântul Ardealului”, sub influenţa că­ruia a trăit o viaţă întreagă. Părintele Arsenie l-a for­mat şi i-a fost „duhovnicul prin excelenţă”. Şi tot de la el a desprins Părintele Petru Moga lecţia frumo­su­lui.

Pe urmele Părintelui Arsenie Boca - Întâlnire în temniţă
(Articol preluat din revista Formula As 5-12 ian 2017, Nicolae Craiut) 

Pe urmele Părintelui Arsenie Boca - Întâlnire în temniţă - Medic şi ziarist braşoven, Nicolae Crăiuţ l-a cunoscut pe Părintele Arsenie în beciurile securităţii, fiind martor al unei vindecări cu adevărat minunate, pe care o relatează, cu credibilitatea specialistului -

La poarta infernului

Înainte de a învăţa de la ruşi metodele sălba­tice de smulgere a declaraţiilor de vinovăţie, Se­cu­­rita­tea comunistă din România se mai purta cu mă­nuşi. Agenţii recrutaţi dintre tinerii îndoctrinaţi în şco­lile de partid şi îmbrăcaţi în timpul servi­ciului în uni­for­me albastre mai rămăseseră cu o oarecare pojghiţă de bună cuviinţă, chiar dacă o afişau ostentativ. Cei doi indivizi care s-au pre­zentat în biroul meu, aflat la sediul "Cărţii Ar­delene" din Braşov, m-au salutat cuviincios şi mi s-au adresat cu ama­bi­li­tate: "Suntem ofiţeri ai Ministerului de Interne şi vă ru­găm să ne însoţiţi până la sediul nostru, pentru o simplă decla­raţie". În stradă mă aştepta o dubiţă albă, cu gea­murile fumurii. Am fost chiar stingherit de rapi­ditatea cu care mi s-a deschis uşa maşinii şi am fost invitat să iau loc. Fe­restrele ve­hi­culu­lui fiind mate, nu vedeam pe unde trec. M-a cu­prins grija doar după ce mi-am dat seama că nu sunt dus la sediul Miliţiei, care se afla în centrul urbei, ci eram trans­­portat mult mai de­parte. O frână bruscă mi-a dat semn c-am ajuns. Mă aflam în faţa unei porţi grele, de fier, blocată de un grup de femei, după aparenţă ţărănci, pur­tând coşuri mari, aco­perite cu ştergare. Una mai în vâr­stă mi-a strigat, fără să ţină seama de pre­­zen­ţa ofiţerilor care mă însoţeau: "Rogu-te frumos, spu­ne-i pă­rin­te­lui Ar­se­nie, de-l vei întâlni, că aştep­tăm la poar­­tă să ne trimită binecuvântarea!".

Părintele Nifon Boboia, duhovnicul Prislopului de azi
…O întâmplare petrecută la Schitul Maicilor, a cărei Biserică, prin grija lui Dumnezeu şi, probabil şi la rugăciunile Părintelui Arsenie, în anul 1982, a fost salvată de la demolare, prin supunerea pentru prima dată, în România, la o operaţie de translare a unui monument din locul în care a fost construită, de la poalele Dealului Spirii, şi până la poziţia în care se găseşte acum, în spatele Sediului Serviciului Român de Informaţii, aproape de Mănăstirea Antim[1].
De mic, Părintele Nifon, născut Nicolae, a dorit să-i slujească lui Dumnezeu ca monah: jinduia după lucrul acesta!...
Decretul 410 din anul 1959 – adică acel decret ce va alunga vieţuitorii mănăstirilor în lume, cu precădere fiind urmăriţi dintre aceştia tinerii – îl va prinde pe tânărul Nicolae la Mănăstirea Cozia, după o perioadă de 4 ani şi jumătate în care s-a aflat ca frate de mănăstire şi, în care, a urmat şi cursurile Şcolii de Cântăreţi de la Cozia.
Parintele Nifon Boboia

Căutare site

Noutăți Magazin

Abonare Buletin Informativ

Acest site foloseste cookies pentru cea mai buna experienta de navigare pe site-ul nostru. Daca continuati navigarea inseamna ca sunteti de acord cu aceste conditii.