Scris de Florina Ionescu

Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „ MIRONOSITELE”
Acestea sunt mironositele (purtatoarele de mir) care au ridicat, primele, steagul crestinismului, vestind Invierea Domnului.
Ele iubeau pe Iisus, fiindca El le-a ridicat la noua conceptie despre viata. Aceasta le-a adus pe urmele Lui. Iar El le-a facut primele vestitoare ale invierii.
Faptul Invierii Domnului a frant toata protivnicia, a inlaturat toata ingrozirea din calea lor.
- Ce-au cunoscut ele in Iisus ?
- Iubirea divina care le-a purificat viata, le-a innoit sufletul, le-a transfigurat existenta. O iubire care strabate in adancuri, care rascoleste toata fiinta, care creeaza din nou.
Aceasta iubire a crescut si in sufletul lor.
Aceasta iubire le-a facut, din femei slabe, fricoase, mai tari decat toate protivniciile lumii, le-a facut mai tari ca moartea, de care nu se mai temeau.
La aceste insusiri duce Iisus pe oricine care se intalneste cu EL. Aceste insusiri sunt cele ce fac pe omul nou, renascut din Dumnezeu, un vestitor al invierii.
Femeile mironosite au fost invrednicite de Dumnezeu sa fie primele vestitoare ale Invierii lui Iisus, ale nasterii din nou a omului; - si au corespuns.
Marturie mai stau de-a lungul veacurilor si toate sfintele fecioare, care si-au inchinat viata lui Iisus; stau marturie toate mucenitele, care L-au marturisit prin suferinta si moarte - si prin ce putere, ar fi trecut toate acestea, daca nu prin iubirea ce-o aveau de Iisus. Aceasta-ti da bucuria care intrece frica pe care-o are firea de chinuri.
Stau marturie a Invierii toate mamele crestine, care au adus copiii lor, ce s-au facut stalpi ai Bisericii lui Hristos, mucenici ai crestinatatii, suflete de eroi si sfinti.
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cuvinte Viii”, Editura Charisma, Deva, 2006, pp. 88 - 89.
(Sursa foto)

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 4 mai 2020

Scris de Florina Ionescu

Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „LUMINA SUFERINTEI”
„Drept aceea, cu lumina cunostintei fiind, in necazuri bucurati-va. Caci celui lamurit in caile lui Dumnezeu tot ce i se intampla spre mai multa lumina i se face, ori pricepem, ori nu pricepem aceasta. Grija noastra sa fie: de-a nu strica ce tocmeste Dumnezeu. «Gandeste-te la sfarsitul oricarui necaz fara voie si vei afla in el pieirea pacatului. De-ai fost pagubit sau ocarat sau prigonit de cineva, nu lua in seama cele de acum, ci asteapta cele viitoare. Asa vei afla ca omul acela ti-a fost pricina de multe bunatati, nu numai in vremea de aici, ci si in veacul viitor.» (Sf. Marcu Ascetul, Despre legea duhovnicească, Filocalia, Sibiu, 1946)
Indreptarea prin incercari are o vreme a ei, care e mai lunga sau mai scurta, dupa cum prindem minte si ne statornicim sau nu in calea lui Dumnezeu. Daca sufletul se statorniceste in bine si purtarile dinafara de asemenea, amaraciunile incercarilor trec si vremea iarasi se intoarce spre bucurie, dimpreuna cu toate lucrurile, care nu ne mai stau impotriva. Vremea de amaraciune tine de obicei cat tine aplecarea spre mandrie; caci celui smerit nimic nu-i poate sta impotriva: nici lucrurile, nici oamenii si nici dracii. Inaintea lui Dumnezeu adevarata virtute e smerenia care tamaduieste, curata, apara si intoarce toate spre pace. Deci, cand amaraciunea incercarii si-a implinit lucrul, iarasi intoarce Dumnezeu toate spre bucurie.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cararea Imparatiei” , Editura Charisma, Deva, 2006, pp. 46-47

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 27 aprilie 2020

Scris de Florina Ionescu

Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „MOARTEA CARE DOBÂNDEŞTE ÎNVIEREA”
„Sunt foarte stranse: moartea cu invierea. Multora li se pare ca se ispraveste totul cu mormantul. Crestinul insa isi scrie pe crucea de la capatai: „Astept invierea mortilor”.
Credinciosul nu se teme de moarte, fiindca a desfiintat-o Iisus. Iisus i-a schimbat sensul, intorcandu-i altfel rostul. Acum, moartea pentru credincios e ultimul botez, ultima curatire a vietii.
Suntem in gandirea Sf. Pavel, spunand ca botezul nostru, prin care am intrat in crestinism, se desavarseste cu botezul cu care s-a botezat Iisus; si ca sfanta noastra impartasanie se implineste cu paharul pe care l-a baut Iisus.
Spre aceste sfarsituri: Botez si Pahar, - convingeri ca muntii fireste, ca trebuie nevointa, trebuie virtuti. Dar unde sfarsesc virtutile; unde duc?
Ele nu sunt scopuri in sine. Nu urmarim virtutile pentru ele insele; ele sunt mijloace pentru dobandirea Adevarului si Dumnezeu e Adevarul.
Asa intelese virtutile, cu acest rost urmarite, ele duc pe om pana la moartea pentru Adevar, ceea ce e Inviere. Ca a-ti primejdui viata pentru Dumnezeu si oameni, nu poate fi moarte, chiar trecand prin ea, ci cu atat mai vartos inviere si bucurie a invierii.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cuvinte Vii” , Editura Charisma, Deva, 2006, p. 80

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 18 aprilie 2020

Scris de Florina Ionescu

Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „MOARTEA CARE DOBANDESTE INVIEREA”
„Aproape n-as putea spune cand S-a smerit Dumnezeu mai mult inaintea omului: cand S-a rastignit pe cruce, sau cand S-a pogorat din slava Lui de Dumnezeu, intrupandu-Se in biata fire omeneasca.
Facandu-Se om se face came, cu toate inclinatiile ei. Dar Iisus n-a ascultat de ele de toate. Inclinarea senzuala a fost biruita, ca sa trebuiasca a fi biruita si de noi. Aceasta se petrece in viata prin neincetata lepadare de sine, prin crucea noastra cea de fiecare zi - cat abia de raman zile neumbrite de tristete - si desavarsit se biruie prin moarte. Asa se restabileste temelia cea straveche.
Prin moartea pe cruce trupul se purifica si ajunge expresie si mijloc direct al Duhului dumnezeiesc, devine adevarat trup spiritual al Dumnezeului-Om, inviat.
Tot asa si noi, ne rugam lui Dumnezeu sa ne curateasca viata de intinaciune. El ne trimite cate-o rastignire in fiecare zi, cate-o saptamana a patimilor, cate-o viata pe cruce, iar noi, in nepriceperea noastra, nestiind caile lui Dumnezeu, ne rugam mai cu foc sa ne scape de cruce.
Iisus n-a facut asa; nici noi sa nu facem.
S-ar putea spune ca Iisus S-a nascut pe cruce.
Toata viata lui Iisus a fost ca atare. Iar din cea mai grea cruce: moartea, a izbucnit si biruinta cea mai mare: invierea, sau omorarea mortii. Caci Iisus o biruise in viata; iar cu moartea Sa, cea de buna voie a biruit-o si pentru toti oamenii, de la inceputul pana la sfarsitul lumii.
Cu invierea lui Iisus avem chezasia ca vom invia si noi, ca Iisus, caci El e incepatorul, pentru noi, in toate.
Alta marturie a vesniciei noastre, mai tare ca aceasta, nu ne-a dat nimeni.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „CUVINTE VII”, Editura Charisma, Deva, 2006, p. 79

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 13 aprilie 2020