AJUTOR pentru fratii nostri
- Scris de admin
- Categoria părinte: Familii defavorizate
Semenii noștri aflați în situații grele ne cer ajutorul!
Cum ar fi dacă viața noastră ar depinde de dragostea celor din jur? Cum ar fi dacă viața noastră ar putea fi salvată de donații minime de la o mulțime de oameni? Am striga după ajutor? Cu siguranță că da. Am primi ajutor? Răspunsul trebuie să îl dăm fiecare dintre noi, ajutând pur și simplu.
”Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.” (Matei, 25-40)
Așa ne îndeamnă Mântuitorul să îi ajutăm pe cei care azi sunt în imposibilitate de a ieși la liman din situația grea în care se află, pe frații Săi ”prea mici”. Trei cazuri deosebit de grave ne-au atras atenția în ultimele zile ale lunii mai 2017, vă rugăm să citiți și să ajutați în măsura în care acest lucreu este posibil. Orice ajutor, cât de mic, chiar numai sub formă de rugăciune, este răsplătit în ceruri căci dragostea Lui Dumnezeu este VIE.
- La limita subzistenței
Lumința Crăciun din Constanța, în vârstă de 50 de ani, suferă de numeroase afecțiuni, agravate de lipsa tratamentului. Nu are nici un venit, nici o rudă care să o ajute, nici măcar ajutor social. Deși își dorește să muncească, starea de sănatate nu îi permite (dureri puternice, sângerări prelungite, amețeli, leșin repetat). De când fiul ei a împlinit 18 ani și nu mai primește nici alocația, a ajuns să se hrănească cu o pâine pe zi pe care o câștigă fiul său. În ziua Sf. Împărați Constantin și Elena, tatăl său Constantin a decedat și a fost nevoită să se îndatoreze pentru a-l înmormânta. Datoria se ridică la suma de 650 lei. Dacă doriți să o ajutați să își achite datoria sau să își cumpere tratamentele atât de necesare, vă rugăm să o contactați: Crăciun Luminița, telefon 0760870369.
- Dumnezeu i-a salvat viața! Să o ajutăm să o trăiască!
Vorbele care o condamnau doar la foarte puţin timp de trăit: cancer mamar primar malign stadiu 3 în metastază. Organismul femeii însă este slăbit. Are nevoie de hrană sănătoasă, bogată în vitamine, ba şi de câteva medicamente ca să poată ţine în frâu celelalte boli de care suferă. O femeie care a născut și crescut doi copii, copii care au crescut frumoși și curați în fața lui Dumnezeu: băiatul este de patru ani călugăr la Mănăstirea Alexandru Vlahuță iar fata, Oana, este elevă în clasa a XII a, dorind să urmeze medicina. O privire întoarsă către ea şi fiica sa. Atât cere. Cât să poată să-şi cumpere medicamente şi alimente.
”Maria vorbeşte domol, cu accent blând de Bârlad. Mereu cu Dumnezeu pe buze şi cu Fecioara Maria în suflet. Vorbeşte cu dor de bine şi cu suferinţa gândului ce-l poartă cu ea de mai bine de 15 ani, acela de a nu-şi putea ajuta copiii mai mult.” Continuare aici
La BRD pe numele femeii, Vicol Maria, s-a deschis un cont in euro: RO06BRDE380SV34949333800 si unul in lei RO68BRDE380SV46196213800. Telefon: 0742.149.830.
- Aureliana - Maria luptă zilnic pentru viața ei
Aureliana - Maria Anisie este o fetiță de 13 ani și jumătate. Până semestrul trecut, la școală uimea profesorii cu răspunsurile ei inteligente, fiind prima în grupa ei de vârstă. Clasele a VI-a și a VII-a au fost terminate cu medii foarte mari: 10 și 9,86, cu toate că purta corsete incomode, având o afectare a coloanei congenitală. La Tg. Mures a făcut terapie Schroth ca să-și salveze viața, a purtat corset de la Ortoprofil care a reușit să îmbunătățească situația coloanei.
Și-a dorit foarte mult să studieze pianul și în câțiva ani a reușit să ia premiul I la Olimpiada de interpretare pianistică la Odorheiu-Secuiesc (2014) și premiul I la Olimpiada de interpretare pianistică la Pitești (2015). La Târgoviște, la Concursul Național de Pian Mozart (2014), Aura a luat premiul II. Cânta îngerește, citea enorm și invata la fel de usor cum zboară o pasăre. Mă întreba de ce nu reușește să ia 100 de puncte la Olimpiada pe județe să poată pleca la faza internațională. Acum știm răspunsul: trebuia să câștige olimpiada pentru sănătatea ei!
Aura are scolioză gravă congenitală evolutivă și protuzii dureroase la ceafă și în zona lombară (are dureri intense paravertebrale toraco-lombare și cervicale). Prezintă 5 cocoașe pe radiografie (dintre care una pe inimă) pe care le poartă cu demnitate și cu puterea zâmbetului de copil. Încă este o copilă care visează că se va face bine și se va întoarce la școală. Poartă un corset tip Cheneau timp de 22h/24h. Celelalte 2 ore le petrece în terapie Schroth. Capacitatea vitală (pulmonară) s-a redus cu peste 46 %, dar sperăm, comform pneumologului, că se va reface cu terapia Schroth. Nu mai poate merge la scoală pentru că nu poate sa mai stea pe scaun sau în picioare prea mult timp. De multe ori amețește când se ridică în picioare și are dureri de ceafă și de burtă. Cu toate că durerile cervicale de multe ori curg pe spate și pe mânuțe și o țintuiesc la pat, nu uită să ne zâmbească mai ales când la patul ei vine Andrei, frățiorul ei de 2 ani și 8 luni, ca să-și împartă pâinica cu ea. Noi, părinții ei, ne hrănim din zâmbetul ei și primim forța să ne luptăm pentru ea mai departe. Aureliana - Maria luptă zilnic pentru viața ei.
Medicii din România (neurologul Ștefan Mindea din Constanța, neurologul Cristina Motoescu și neurochirurgul Târnoveanu Sorin de la spitalul Budimex), ne-au sfătuit să plecăm în Germania la doctorul Hans-Rudolf Weiß. Acolo sperăm să-i facă Aurelianei Maria un corset performant (1200 de euro) care să-i stopeze și să-i reducă înclinația coloanei și să plătim căt mai multe zile de spitalizare pentru terapie (600 euro/zi) De asemenea, sperăm că ea va face terapie Schroth și alte terapii care să îi diminueze durerile (care implica mari costuri) și să o ajute să-și dezvolte capacitatea pulmonară precum și dezvoltarea armonioasă a organelor interne care sunt încă în creștere. Îmi doresc să plecăm cât mai repede în Germania pentru ca fetița să înceapă terapia cu mult curaj, spre vindecare.
Într-o zi, Aureliana –Maria mi-a spus că ar vrea să devină medic balneo-fizioterapie ca să ,,mângâi mame necăjite ca tine”. Iar de curând m-a întrebat: ,,mamă, dacă am fost un copil cuminte Dumnezeu face rezervări în RAI?”
Mi-aș dori ca Dumnezeu să ne ajute să ne unim forțele și să îi arătăm Aurelianei Maria că este înconjurată de multă iubire. Are nevoie sa zâmbească.
Mii de mulțumiri că v-ați făcut timp să ne aflați crucea! Adriana (mama) - Telefon 0740.098.200
Pentru donații sau sponsorizări puteți folosi contul deschis pe numele mamei ADRIANA ANISIE: Cont RAIFFEISEN BANK SA, AGENTIA PRAHOVA, COD IBAN RO29RZBR0000060003178270 sau puteți dona în contul fundației noastre, specificând la detalii plată: PENTRU AURELIANA-MARIA: FUNDAŢIA CREŞTINĂ PĂRINTELE ARSENIE BOCA
C.U.I: 252 36 717
RO 75 BRMA 0810 0296 7430 0000
Banca Românească – Sucursala Domenii
Imobilizată la nici 50 de ani
- Scris de admin
- Categoria părinte: Familii defavorizate
POVESTIRE ADEVĂRATĂ
Cum ar fi să ne trezim într-o zi că ne mișcăm doar cu un scaun cu rotile? Și cum ar fi să avem dureri continue și să trecem prin operații chirurugicale și acest lucru nu numai să nu ne rezolve problemele dar să le și înrăutățească?
Cum ar fi ca, la nici 50 de ani, să existe o unică șansă să îți recapeți un pic mobilitatea dar să nu ai mijloacele financiare să faci acest lucru pentru tine?
Să citim în continuare povestirea tristă și mai ales ADEVĂRATĂ a unei femei care nu va mai merge niciodată pe ambele sale picioare (un picior i-a fost deja amputat de la șold în urma unei infecții spitalicești) dar care speră că va putea merge cu ajutorul unei proteze. Numai cu ajutorul nostru va putea plăti proteza necesară si visul său, de a merge din nou, va deveni realitate!
Menționăm că aceste imagini sunt luate de pe net, noi avem la sediul fundației toate documentele și imagini reale, oricine vrea să le vadă și să se asigure că este un caz real, poate să aibă acces la ele la sediul nostru.
În iarna anului 1969, un nou copil bolnav se năștea. Avea să se cheme Rodica, o fetiță diagnosticată cu luxație congenitală de șold bilaterală. Părinții fiind oameni modești de la țară nu au înțeles gravitatea acestui diagnostic, nici resurse financiare nu aveau, așa că nu au luat nici o măsură în privința acestei afecțiuni. Anii au trecut, fata a crescut, iar boala s-a dezvoltat odată cu ea, ajungându-se la o displazie de șold bilaterală.
„Mă numesc Rodica Filip, am vârsta de 47 de ani, iar de 25 de ani locuiesc în București alături de familia mea. În urmă cu 5 ani, septembrie 2012, am acuzat dureri mari în zona șoldului drept, acesta blocându-se fără a-l mai putea folosi pe moment. Durerile persistau, iar în acel moment, având copiii deja mari, am decis că a sosit momentul să merg la un doctor ortoped pentru a mă sfătui și a mă ajuta în găsirea unei soluții pentru problema mea. Am fost la un spital din București, la secția ortopedie, unde doctorul ortoped care m-a evaluat a luat decizia de a interveni chirurgical pentru montarea unei proteze de șold. Operația a fost mai complicată de atât. Aceasta s-a desfășurat în 2 pași: în prima fază a avut loc etapa tracțiunii. În această etapă, cu ajutorul unor greutăți, timp de 5 săptămâni femurul, împreună cu nervii și mușchii piciorului au fost trași, alungiți pentru a ajunge la locul unde trebuia să fie în mod normal acest os.Cea de-a doua etapă a constat în protezarea efectivă a șoldului cu o proteză ceramică, achitată integral de familia mea.
Strigat de ajutor
- Scris de admin
- Categoria părinte: Familii defavorizate
DARIA BURCILA ESTE INTR-O SITUATIE DISPERATA!
Feedback despre familia celor 3 copii
- Scris de admin
- Categoria părinte: Familii defavorizate
Feedback despre a treia familie ajutată de Fundație – este vorba despre cea din care face parte băiatul Mihai Cozac, a cărui fotografie o găsiți mai jos.
Acum doi ani (2013), doamna Constantina Stancu, a venit la Fundaţie povestind situația a trei frati, respectiv Nicolae - 9 ani, Mihăiță de 6 ani și Andrei de 4 ani.
Doamna Stancu i-a cunoscut la biserică, când veneau împreună cu mama lor pentru eventuala milostenie a enoriașilor. Dumneaei, femeie cu mare credință în Dumnezeu, s-a implicat în viața acestora, ajutându-i cu îngrijirea copiilor atunci când erau bolnavi, cu mâncare, iar împreună cu încă o doamnă l-au botezat pe cel mai mic, Andrei.
De asemenea, a încercat ca acești copii să ajungă în grija celor de la Valea Plopului. Mama, care la rândul ei a avut o copilărie grea, nu este persoana care să le asigure educația, sprijinul și întreținerea necesară (stăteau, la momentul respectiv cu bunica, care era împreună cu concubinul, într-o cameră neîncălzită, iar atunci când concubinul bunicii se îmbăta, erau dați afară…)Atunci când doamna Stancu a venit la Fundaţie, mama copiilor împreună cu cei trei băieți, cu concubinul acesteia și cu cei doi gemeni, de un an, pe care îi are împreună cu acesta, locuiau într-o cameră, de aproximativ 2/3 m, fără ferestre, aferentă unei centrale termice de la blocul la care făcea curat concubinul.
Doamna Stancu a dorit și dorește în continuare să-i ajute pe acești copii oferindu-le posibilitatea de a merge la școală, de a ieși din mediul impropriu în care trăiesc, de a ajunge să aibă o slujbă atunci când va veni timpul și de a deveni independenți.
Când a ajuns prima dată doamna Stancu la Fundaţie, mama copiilor a fost de acord să i-l dea pe Mihăiță acasă la dumneaei pentru a-l duce la grădiniță. Pentru acest lucru s-a și solicitat ajutorul Fundatiei: plata taxei la grădiniță. După, s-a făcut constatarea la fața locului, iar pe timpul anului școlar 2013-2014, Fundaţia a asigurat plata taxei și un minim de alimente lunar.
In anul următor, mama nu a mai vrut să-l lase la doamna Stancu, luându-și obligația ca la clasa pregătitoare (2014-2015) să-l ducă ea.
Între timp, Fundaţia noastră împreună cu doamna a făcut o solicitare către Protecția Copilului: aceea ca cei trei copii sa fie transferați la Valea Plopului, de unde aveam acordul, prezentându-le implicit cazul pe îndelete.
Din păcate, cei de Protecția Copilului ne-au transmis că mama este capabilă (!) să aibă grijă de toți copiii, adică de toți cinci, că stau în condiții relativ bune și că ei monitorizează cazul, iar dacă vor avea nevoie de ajutorul Fundaţiei o să ne contacteze.
Această concluzie a venit în condițiile în care, în solicitarea respectivă precizasem că cel mare nu mai merge la școală de aproximativ un an, de faptul că acesta fusese legat de un copac, într-o pădure, cât timp mama îi oferea servicii intime unuia, el reușind să se dezlege și să asiste la toată scena, că doar gemenii dorm în pat (care sunt bolnavi de sindromul Down), iar restul pe jos, așa cum i am găsit și noi când am fost să cunoaștem familia, că cel mare doarme într-o mașină părăsită și că la Valea Plopului au posibilitatea de a primi condiții umane de locuire și o educație potrivită!
Din păcate, în anul trecut școlar, Mihăiță nu a mai fost dus la școală, fiind nevoit ca anul acesta să repete clasa pregătitoare, iar cel mare, Nicolae, a fost găsit de poliție pe străzi și dus într-un centru de plasament. În acest moment nu mai știm nimic despre el.
Chiar dacă Fundaţia nu a mai putut dona în continuare, din pricina hotărârii celor de la Protecția Copilului, trei dintre persoanele care au cunoscut cazul, încă îi oferă doamnei Stancu o sumă de bani pentru a putea avea grijă de Mihai, pentru a-l duce la clasa pregătitoare. Aceasta a insistat la mama copiilor și a reușit, dar fară acordul legal al Protecției Copilului, să îl ia acasă la dumneaei și să-l ducă la școală, iar doamna care l-a botezat pe Andrei, să îl ia si pe acesta acasă pentru a-i oferi educație și îngrijire corespunzătoare! Această doamna este profesor de religie (nu are televizor acasă) puțin cate puțin a reușit ca Andrei să nu mai aibă coșmaruri noaptea, să nu o mai amenințe că o omoară (!), în vara trecută l-a dus în călătorie prin țară, însă cel mai important lucru este că îl îndrumă spre credință, aspect urmărit și de doamna Stancu cu Mihăiță!.
Ne rugăm lui Dumnezeu să le țină sănătoase pe aceste doamne pentru atâta bunătate oferită și pentru a-i ajuta pe acești copii în continuare!
Cu aceasta ocazie îi mulțumim doamnei Lazăr Monica, care timp de 5 ani, lună de lună a donat câte 350 lei pentru cazurile sociale ajutate de Fundație (mai întâi Familiei Tănasa, după aceea, familiei de mai sus, iar acum unei familii cu probleme financiare de la Biserica Olari).
De altfel, le mulțumim tuturor celor care ne ajută cu donații în cont pentru activitățile și întreținerea Fundației!
Caz social: Familia Neagu
- Scris de admin
- Categoria părinte: Familii defavorizate
Dorim să vă dăm un feedback și despre cea de-a doua familie ajutată de Fundația noastră în perioada 2010-2014 - familia Neagu.
Elena Neagu - mamă a doi băieți, cel mare intrase la liceu când a apelat la fundaţie, iar cel mic avea doi ani. Soțul și implicit tatăl celor doi copii a plecat într-o altă țară să lucreze, însă nu a mai dat niciun semn familiei (de sprijin material nici nu poate fi vorba) și bănuia Elena ca ar fi și cu o altă femeie.
Din păcate, plecarea tatălui a afectat emoțional foarte mult pe băiatul cel mare. În urmă discuțiilor cu el, își exprima neînțelegerea față de toate cele întâmplate familiei lui. Ea nu a divorțat deoarece băiatul cel mare a rugat-o să nu facă acest lucru pentru a nu-l întreba colegii la școală de ce au divorțat părinții, el considerând asta o rușine. După concediul de maternitate avut pentru cel de-al doilea copil, Elena s-a întors la serviciu, însă la puțin timp au disponibilizat-o.
Toate acestea au dus la înrăutățirea situației acestei familii, atât din punct de vedere spiritual cât și financiar. Singurul venit se datora bunicii, prin pensia acesteia, de 600 lei și printr-un salariul primit ca femeie de serviciu la o scară de bloc.
Pe toată perioada liceului băiatului cel mare, prietenii fundaţiei, atât cât au putut, au donat parte din cele necesare traiului, pentru această familie.
În acest moment (noiembrie 2015) cel mare a terminat liceul și s-a angajat, iar cel mic este la școală.
Foto: Nicolas, dreapta: Bunica, jos stânga: băiatul ce mic al Elenei, jos dreapta: o verișoară
Bunica, din păcate, are sănătatea din ce în ce mai subredă. Elena lucrează în locul mamei, ca femeie de serviciu la scara de bloc și de asemenea, când este solicitată, face menajul la câteva familii. Chiar și la sediul Fundației noastre, Elena face curățenie și este recompensată pe măsură!
În acest moment, familia, finaniciar este cât de cât bine, având în vedere că lucrează și Nicolas!
Regretul nostru totuși este că, deși am discutat atât cu ea cât și cu băiatul ei cel mare în ceea ce privește apropierea mai mult de Dumnezeu, sămânța încă nu a rodit. Cu toate că ei cred că fără Dumnezeu nu se poate nimic, întâlnirile cu El sunt mai rare. Ne rugăm pentru ca ei să-și găsească cu adevărat liniștea sufletească și rezolvarea problemelor lor!
Vă mulțumim foarte mult pentru ajutorul constant dat familiei Neagu, fără dumneavoastră le-ar fi fost imposibil!
Pagina 1 din 2
- Start
- Prec
- 1
- 2
- Mai departe
- Sfârșit