Sfânta Parascheva este sărbătorită pe 14 octombrie. S-a născut la începutul secolului al XI-lea, în satul Epivat, nu departe de Constantinopol, din părinți bogați și binecredincioși. La vârsta de zece ani, auzind în biserică cuvintele: "Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie" (Marcu 8, 34), răspunde imediat strigătului dumnezeiesc: își schimbă hainele cu îmbrăcămintea unui cerșetor.

Decide să-și părăsească părinții pentru Hristos, înainte de a împlini douăzeci de ani. Ajunge la Constantinopol, unde se bucură de învățătura unor călugări cu viață duhovnicească plăcută Domnului. La sfatul acestora, merge la mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea, unde se va nevoi cinci ani. De aici a plecat spre Țara Sfântă, în dorința de a-și petrece restul vieții în locurile sfinte. După ce a văzut Ierusalimul, s-a așezat într-o mănăstire de călugărițe în pustiul Iordanului.
Într-o noapte, la vârsta de douăzeci și cinci de ani, un înger îi descoperă în vis că trebuie să se reîntoarcă în locurile părintești. Sfântul Varlaam descrie această minune în Cazania sa, astfel: "Să lași pustia și la moșia ta să te intorci, că acolo ți se cade să lași trupul pământului și să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit".

Potrivit tradiției, revine în Epivat fără să spună cuiva cine este și de unde vine. După alți doi ani de nevoință, la vârsta de douăzeci și șapte de ani, trece la cele veșnice. A fost îngropată ca o străină, aproape de mare.

După câțiva ani, valurile au adus la țărm, trupul neînsuflețit al unui marinar. Un sihastru care viețuia în acele locuri, i-a rugat pe câțiva creștini să-l îngroape. Aceștia, în timp ce săpau, au descoperit un trup neputrezit. Nu au dat importanță acestui lucru și au pus alături de el și trupul marinarului.

Dar în noaptea următoare, unuia din creștinii care săpasera groapa, cu numele Gheorghe, i s-a arătat în vis Cuvioasa Parascheva și i-a poruncit să ia trupul ei și să-l așeze la loc de cinste. Astfel, trupul Sfintei Parascheva a fost dus în biserica "Sfinților Apostoli" din Kallicrateia.

Moaștele Sfintei Parascheva au ajuns în țara noastră în anul 1641, după ce au fost prezente în mai multe locuri. Au fost așezate pe 13 iunie 1641, în biserica "Sfinții Trei Ierarhi" din Iași. În anul 1884, când biserica mănăstirii intră într-un proces de consolidare, sfintele moaște ajung în paraclisul mănăstirii, iar peste câțiva ani în Catedrala mitropolitană din Iași.

Moaștele Cuvioasei Parascheva au ajuns în martie 1944 la Mănăstirea Ciorogârla de lângă București, din cauza ofensivei sovietice în Moldova. Pe 27 octombrie 1944, moaștele sale au fost așezate lângă cele ale Sfântului Dimitrie Basarabov în catedrala din București și readuse în Catedrala mitropolitană din Iași pe 26 noiembrie 1944.

Sfânta Parascheva este mult folositoare

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, afirma într-o predică “O citire sau o ascultare atentă a Acatistului ei ne arată în ce fel este ea "mult folositoare".
Sfânta Cuvioasă Parascheva alină suferința, mângâie pe cei întristați, izbăvește pe cei deznădăjduiți (Icos 1).
Sfânta Cuvioasă Parascheva ascultă rugăciunile preoților cucernici, se roagă Maicii Domnului pentru fecioare, povățuiește văduvele, ajută pe străini, mângâie pe cei prigoniți, vindecă bolile trupești (Icos 2).
Sfânta Cuvioasă Parascheva sprijină pe cei bătrâni, miluiește pe cei săraci (Icos 3).
Sfânta Cuvioasă Parascheva mijlocește către Domnul pentru toți creștinii, risipește furtunile, aduce mană roditoare și belșug (Icos 4).
Sfânta Cuvioasă Parascheva păzește în suflete dreapta credință și cinstirea Sfintei Cruci (Icos 5).
Sfânta Cuvioasă Parascheva ocrotește și izbăvește de boli, de spaimă și de pagube (Icos 6).
Sfânta Cuvioasă Parascheva este mijlocitoarea celor ce au greșit, folositoarea celor asupriți, îndreptătoarea judecătorilor răi, scăparea celor judecați și osândiți, contenire a patimilor, nesprijinitoare a celor ce caută numai folosul lor, neizbândire a mijlocirilor celor vicleni, domolire a celor puternici, întărire a slăbănogilor, stârpitoare a răutăților, izvorâtoare a milostivirii (Icos 7).
Sfânta Cuvioasă Parascheva este invocată prin rugăciuni și cântări, ca fiind mărirea monahilor, povățuitoarea obștii, cinstitoarea cuvioaselor, păzitoare a sihaștrilor, povățuitoare a dreptei credințe și surpătoare a eresurilor (Icos 8).
Sfânta Cuvioasă Parascheva este cinstită ca fiind aducătoare de ploi mănoase, îmbelșugătoare de roade bune, veselitoarea plugarilor (Icos 9).
Sfânta Cuvioasă Parascheva este lăudată ca cinstitoare a celor ce ne miluiesc, întăritoare a celor ce ne slujesc, împreună-lucrătoare cu cei ne hrănesc (Icos 10).
Sfânta Cuvioasă Parascheva este chemată în rugăciune ca fiind mângaietoarea celor nenorociți, povățuitoarea celor rătăciți, preablânda îndreptătoare, grabnică ajutătoare (Icos 11).
Sfânta Cuvioasă Parascheva este rugată să izbăvească pe oameni de toată răutatea, de ceasul osândirii și de chinul cel de veci, pentru că este pentru toți credincioșii laolalta și pentru fiecare în parte feritoare de răutăți, aducătoare de bunătăți, sprijinitoare și a mea, a smeritului păcătos (Icos 12)".

Celelalte Parascheve

Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași este sărbătorită pe 14 octombrie. Dacă în calendarul creștin ortodox mai apare numele Parascheva (Paraschevi), nu înseamnă că ocrotitoarea Moldovei mai are și alte zile de prăznuire. Pentru a nu o confunda cu alte sfinte ce poartă numele Parascheva, precizăm:

- pe 26 februarie facem pomenirea Sfintei Parascheva, martirizată în timpul lui Nero;
- pe 26 iulie o prăznuim pe Sfânta Cuvioasă Muceniță Paraschevi, martirizată în timpul lui Antonin Piosul;
- pe 28 octombrie o pomenim pe Sfânta Parascheva - Piatnita, martirizată în timpul lui Dioclețian.

Veșmintele Sfintei Parascheva

Veșmintele Cuvioasei Parascheva se schimbă de Crăciun, la începutul Postului Sfintelor Paști (când primește un veșmânt închis la culoare), cu o zi înainte de Paști (se pune un veșmânt alb, păstrat până după sărbătoarea Cincizecimii), cu o seară înainte de a fi scoasă din Catedrală și după hram.

În momentul în care are loc înveșmântarea moaștelor Sfintei Parascheva, Catedrala se închide. Preoții desfac agrafele care prind veșmântul la spate, moaștele rămânând învelite într-un al doilea veșmânt care nu se schimbă niciodată. Se spune că acela este veșmântul în care s-au adus sfintele moaște. Acest giulgiu este dintr-o pânză de in, ros de trecerea anilor, și are înscris pe el, ca un sigiliu, blestemul lui Vasile Lupu și al Mitropolitului Varlaam: "Blestemat să fie cel care va împrăștia vreodată Moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva".

(Sursa)