Toate problemele noastre, cele materiale, cele trupeşti, toate să le încredinţăm lui Dumnezeu. Precum spune în Dumnezeiasca Liturghie „şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”. Toată viaţa noastră o lăsăm în seama Ta, Doamne. Ce voieşti Tu. Facă-se voia Ta, precum în Cer aşa şi pe pământ.

Omul lui Dumnezeu pe toate le preface în rugăciune. Şi greutatea, şi necazul le preface în rugăciune. Orice i s-ar întâmpla, îndată începe: „Doamne, Iisuse Hristoase…”. Dragostea este folositoare la orice, şi la cele mai simple lucruri. De pildă, suferi de insomnie: să nu te gândeşti la somn. Să te scoli, să ieşi afară, să vii iar în cameră, să te aşezi în pat ca şi prima dată, fără să te gândeşti dacă o să dormi sau nu. Să te concentrezi, să spui doxologia şi apoi de trei ori „Doamne, Iisuse Hristoase…”, şi aşa o să vină somnul.
Toate se pun în rânduială prin rugăciune. Dar trebuie să ai iubire, înflăcărare în rugăciune. Să nu ai neliniște, ci încredere și în pronia lui Dumnezeu. Toate sunt înlăuntrul vieții duhovnicești. Toate se sfințesc, și cele bune, și cele grele, și cele materiale, și cele duhovnicești, și toate câte le faceți, spre slava lui Dumnezeu să le faceți. Cum spune Apostolul Pavel? Ori de mâncați, ori de beți, ori altceva de faceți, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceți (I Cor. 10, 31). Când ești în rugăciune, toate se fac cum trebuie. De pildă, speli farfuriile și nu spargi niciuna, nu faci pagube. Vine înlăuntrul tău harul lui Dumnezeu. Când ai harul, toate se fac cu bucurie, fără osteneală.
Când săvârșim neîncetat rugăciune, ne va lumina Dumnezeu ce să facem de fiecare dată, și în cele mai grele împrejurări. Ne va înștiința Dumnezeu înlăuntrul nostru. Va găsi Dumnezeu mijloace. Firește, putem însoți rugăciunea cu postul. Adică, atunci când avem o problemă serioasă sau o nedumerire, să punem mai întâi multă rugăciune și post. Și eu așa am făcut de multe ori.
Iarăși, când înălțăm cereri pentru lume, să le spunem tainic, prin rugăciunea care se face întru ascuns (Matei 6, 6) si nu se vede. Multa împrăștiere nu ușurează rugăciunea. Lăsați telefoanele, comunicările și multele cuvinte cu oamenii. Dacă Domnul nu ajută, ce să facă strădaniile noastre? Rugăciunea, rugăciunea cu iubire. Îi ajutăm mai bine de departe cu rugăciunea. Îi ajutăm în cel mai bun, în cel mai desăvârșit chip.

(Ne vorbeşte părintele Porfirie – Viaţa şi cuvintele, Traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Egumeniţa, 2003,  p. 220, 221)