La data de 27 ianuarie 2021, se împlinesc 102 ani de la nașterea lui Ioan Ianolide, mărturisitor român în temnițele comuniste.
S-a născut în comuna Dobrotești, județul Teleorman, fiind al doilea fiu al macedoneanului Nicolae Ianolide și al Aspasiei, o femeie foarte evlavioasă și cu mult echilibru sufletesc.

Ca orice copil crescut la țară în vremea aceea, copilul Ioan s-a format și a crescut duhovnicește în atmosfera religioasă a satului: slujbele bisericești, colindele, pomenile, toate înfiripând în sufletul lui convingerea că Hristos este prezent pretutindeni și ”că El plutește în văzduh cu toți îngerii Lui, ajutându-ne să ne sfințim și să ne mântuim”.
În aceste condiții, relația lui Ioan cu Iisus devine una naturală, familiară și permanentă, viața părându-i-se inimaginabilă fără El, căci Dumnezeu dădea plinătate sufletului său.
Copilăria i-a fost liniștită dar născându-se și trăind la răscrucea unor vremuri pline de tensiuni și de transformări sociale, între dictatura lui Hitler și cea a lui Stalin, nu va rămâne indiferent față de provocările veacului. Astfel, în anul 1937, ca majoritatea tinerilor cu idealuri înalte din perioada interbelică, intră în Frățiile de Cruce, organizație naționalistă de educație moral-religioasă. Deși lipsit de experiență, era visător, sperând într-o Românie izbăvită de păcatele politicianismului burghez și de ateismul bolșevic. Așadar, s-a angajat în această luptă care îi va schimba definitiv cursul vieții.
După absolvirea liceului, pentru că părinții aveau o situație materială bună, merge să studieze Dreptul la Bucureşti. 
Ianolide a fost arestat în 1941, fiind student la Facultatea de Drept din București. L-au condamnat pentru convingerile pe care le avea și apartenența sa la Frățiile de Cruce, având și rolul Șefului de grup. Au urmat 23 de ani plini de suferință la: Jilava, Piteşti, Târgu Ocna, Galați, Caransebeş, Văcărești, Gherla, Aiud, unde Ioan Ianolide a pătimit pentru Hristos și neam.
„Suferinţele pe care le-am îndurat ulterior ne-au maturizat, am găsit răspunsurile cuvenite, ne-am definit conştiinţa creştină, dar chiar atunci, în tinereţea aceea tumultuoasă, am fost animaţi de cele mai frumoase idealuri. Târziu vom înţelege şi fenomenul politic dar îl vom părăsi, întrucât ne vom dedica religiosului. Un dram de nebunie sfântă a rămas în noi şi astăzi, căci Hristos este în continuare prigonit, batjocorit, discreditat şi rău înţeles. Forţele anticreştine din lume sunt colosale iar un Hristos deplin, aşa cum ni s-a descoperit nouă, nici creştinii nu sunt pregătiţi să primească.”
Procesul de reeducare și iadul prin care a trecut, l-au determinat să scrie, împărtășind lumii întregi teroarea sistemului comunist. Vă recomandăm să-i lecturați cărțile, scrise în duh mărturisitor, fiind considerate lecturi de bază cu privirea la salvarea credinței și demnității neamului în timpul regimului comunist: „Deținutul Profet”, „Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă ”, „Testamentul unui nebun”.
Ioan Ianolide a trecut la cele veșnice în anul 1986. El rămâne un model de atitudine creștină, iubire frățească, un trăitor al cuvîntului lui Dumnezeu la înălţimi neînţelese pentru noi. Dumnezeu să-l așeze în ceata Sfinților!