In data de 28.11.2011 am ajuns, ca în fiecare an, la Mănăstirea Prislop unde am participat la slujba de pomenire a Părintelui Arsenie.
Mai jos vă prezentăm imagini de acolo, mulţumind tuturor celor 50 de persoane care ne-au fost alături! De asemenea, vă prezentăm şi un articol minunat despre acest pelerinaj, apărut într-un ziar destul de cunoscut.
Spre bucuria noastră, i-am avut alături, printre alţii, pe regizorul Nicolae Mărgineanu şi actriţa Maria Ploae, dar şi pe autoarea articolului, reporterul Carmen Drăgan.
 


Pelerinaj la „Omul lui Dumnezeu”. Amintiri despre părintele Arsenie Boca

Puţine mai sunt reperele creştine ale românilor. Pelerinajul la Prislop mi-a revelat faptul că părintele Arsenie Boca, de la a cărui trecere la cele veşnice s-au împlinit 22 de ani, la 28 noiembrie, este una dintre aceste valori. Oameni din diverse zone ale ţării, tineri şi bătrâni, femei şi bărbaţi, cu profesii diverse, au dovedit adevărata credinţă şi încredere în minunile şi învăţămintele duhovnicului.

În pelerinajul organizat de Fundaţia Arsenie Boca, au trecut pe la microfonul din autocar toţi cei care l-au cunoscut pe părinte şi au povestit din amintirile lor sau ale credincioşilor cărora acest duhovnic le-a schimbat viaţa. Printre aceştia, tanti Vasilica, o bătrână de peste 70 de ani, şi-a amintit cum prin anii ’60 a venit părintele în satul său şi a pictat biserica.

Fiind urmărit de Securitate, a intrat foarte puţin în vorbă cu oamenii, dar localnicii au simţit că li s-au întâmplat multe lucruri bune. Lucian Popescu, un membru foarte tânăr al Fundaţiei, a compus o poezie în acest pelerinaj, din care citez câteva versuri: „Mă lasă, Părinte, acuma să pun/ Genunchii mei reci lâng-al tău sfânt mormânt/ Duc patimi în trup, ispite în gând/ Îngăduie-mi, Sfinte, durerea s-o spun”. Alţi credincioşi au amintit câteva dintre învăţăturile duhovnicului: „Dacă nu poţi vorbi cu copiii tăi despre Dumnezeu, vorbeşte cu Dumnezeu despre ei”, „Cel mai greu păcat veşnic fără iertare este starea omului împotriva Adevărului”.

În călătoria noastră la Prislop, ne-au însoţit şi actriţa Maria Ploae şi soţul ei, Nicolae Mărgineanu, regizorul documentarului „Părintele Arsenie Boca, Omul lui Dumnezeu”, cu mărturii despre viaţa şi minunile sale, realizat de Fundaţie anul acesta. „Şi eu şi soţul meu ne-am îndrăgostit de părintele Arsenie Boca. N-am ştiut despre el în timpul comunismului şi ne-am ruşinat că am fost contemporani cu un sfânt şi nu l-am cunoscut. De câte ori merg la Mănăstirea Prislop sunt impresionată. La mormântul său am simţit o mare pace şi o nevoie de a reveni acolo, ca să mă rog tihnit. Am simţit că sunt în faţa unui prieten vechi, care e gata să-mi dea o mângâiere şi un ajutor. Am fotografia lui în camera mea şi mă rog părintelui Arsenie. Dacă i-am lua drept model pe sfinţi, n-am mai avea atâtea supărări, nu ne-am mai certa pe nimicurile vieţii, am ierta mai uşor şi ne-am da seama că nu avem nevoie de mari averi pentru a fi fericiţi”, a spus actriţa.

Numărul impresionant de credincioşi de la mormânt, întreaga evlavie populară confirmă sfinţenia părintelui la care se roagă din ce în ce mai mulţi români.

Carmen Drăgan (Articol preluat de pe site-ul: www.jurnalul.ro)

Şi pentru ca darul să fie complet, vă împărtăşim în întregime poezia extrem de profundă, compusă după vizita la mormântul Sfântului Ardealului, de către tânărul membru al Fundaţiei noastre de care aminteşte şi Carmen Drăgan mai sus, Lucian Popescu:

Rugă către Părintele Arsenie

Mă lasă, Părinte, acuma, să pun
Genunchii mei reci lângă-al tău Sfânt mormânt!
Duc patimi în trup, ispite în gând;
Îngăduie-mi, Sfinte, durerea s-o spun!

Dă-mi lacrimi să-mi plâng păcatele grele
Căci tare-am mâhnit pe Tatăl Ceresc
Cu vorbe, cu fapte, cu patimi ce cresc
În sufletu-mi trist şi plin cu durere.

Mă iartă, Părinte, căci mult am greşit!
Mi-e inima grea ca o stâncă de munte
Şi cum pot eu, Sfinte, s-o fac să asculte
Cuvântul Iubirii de tine rostit?

Spăla-voi altarul credinţei din suflet
De patimi, de griji, de nevoi, de-ntristări,
Sa piară degrabă-ndoieli, întrebări
Şi-n loc să aştern rugaciuni ca-ntr-un cântec.

O rugă fierbinte spre cer să se-nalţe,
Părinte, Tu poart-o spre Tatăl Ceresc;
Căci fără de-al tău ajutor îngeresc
Mi-e teamă ca fumul jertfelnic se-ntoarce.

Mă-ndrumă, Părinte, pe calea cea dreaptă!
Căci viaţa mea-i scurtă şi Tatăl va vrea
Ca-n ziua dreptăţii să-i pot şi eu da
Măcar lacrima de pe-obraz ne-ntinată.

Căutare site

Noutăți Magazin

Abonare Buletin Informativ