Fundatia Arsenie Boca - Pelerinaj la Prislop de praznicul Sf. M. Mc. Pantelimon 26-27 iulie 2015

: Scris de admin; Categoria părinte: Evenimente Noastre; Categorie: Pelerinaje

Vara e timpul vacanţelor, concediilor, a timpului ceva mai liber. Dar creştinul are timp de relaxare? Dumnezeu în mărinimia şi bunătatea Sa a lăsat omului după şase zile de muncă şi o zi de odihnă. Dar refacerea puterilor trupeşti nu ţine şi de refacerea puterilor duhovniceşti? Oare gândul celui aflat în concediu e îndreptat spre Dumnezeu cu privirea „cocoţată”spre cer, în răstimpul fără de stres? Nu ştim şi nici nu ne este dat nouă să cunoaştem acest aspect, fiecare persoană e o taină. Dar vedem pe acei creştini care se nevoiesc să meargă în pelerinaje cu setea după divinitate şi ne bucurăm pentru că ne dau curaj să mergem şi noi cu ei pe calea anevoioasă a mântuirii, „că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 20).

Mai este, Doamne, până-n cer? Mai este/ Pân’să mă faci părtaşi luminii Tale?/[…] De-atâta vreme urc târâş, pe coate,/ […]Şi-am risipit atâta suflet, Tată,/ În râvna mea neasămuit de mare/ Că de-o mai fi s-ajung în cer vreodată,/ N-o să mai am ce-Ţi pune la picioare./ […] Târâş, pe brânci, cu sufletul la gură,/ Urc muntele cu-nchipuite creste;/ Din tot ce-am fost mai sunt o picătură…/ Mai este, Doamne, până-n pisc, mai este?! („Îndoiala”- vol. „Peisaj lăuntric”-Demostene Andronescu)

La solicitarea membrilor şi prietenilor fundaţiei am organizat şi în această vară chiar de praznicul Sfântului Mare Mucenic Pantelimon un pelerinaj la Mănăstirea Prislop.

Câtă bucurie poate cuprinde inima unui om când revede persoane dragi! Atâta cât ai inima (duhovnicească)!

Suntem 100 de persoane mânate de dorinţa de a revedea Prislop-ul, de a fi „lângă” Părintele Arsenie şi ai spune rugăminţile noastre ca într-o spovedanie. Plecăm târziu după prânz, dar este necesar, pentru că este duminică şi creştinului îi această zi îi şade bine ca dimineaţa să meargă la Sfânta Liturghie. Căci Sfânta Liturghie mai ţine lumea! „Toată lumea ar trebui să vie la Sfânta Liturghie, că pentru dăinuirea lumii e darul acesta pe pământ.” („Sfânta Liturghie mai ţine lumea” -„Cărarea Împărăţiei”-pr Arsenie Boca)

Cum nu mai avem timp să ajungem la Prislop în prima zi, după oprirea obişnuită de pe valea Oltului, la ctitoria domnului Mircea cel Bătrân (1355-1418) ajungem pe înserat la Densuş la casa Episcopului-Locţiitor Daniil al Daciei Felix. După ce trecem o punte a suspinelor, ne strângem roată în jurul episcopului la ceas de poveşti despre Părintele Arsenie Boca. Urechile au primit, mintea s-a umplut, inima a trăsărit la auzul atâtor întâmplări (şi lămuriri) din viaţa Părintelui Arsenie care nu sunt trecute în cărţi, dar de acum încolo vor fi păstrate în amintirea noastră.

A doua zi, pe 27 iulie, în straie populare (cei care au avut), suntem la Mănăstirea Prislop. Ne închinăm în Biserica mănăstirii şi după aceea ne aşezăm la coada mare ce „urcă” dealului la Mormântul Părintelui. E luna lui cuptor, dar noi nu am simţit, pentru că un vânticel plăcut, ca o mângâiere dumnezeiască pe creştet, a făcut şederea, de trei ore, la coadă, să fie plăcută. „Aşteptatul” până sus la Părintele, ar trebui să fie lucrător, dar munca unora nu este la fel cu a altora. Dacă unii îşi povestesc viaţa sau d’ale lumii, iar alţii se roagă în tăcere, cei din urmă nu trebuie să se supere (chiar dacă au dreptate) pe cei care vorbesc, pentru că gândul lor trebuie să fie milostiv faţă de neputinţele aproapelui, atâta e limita lor! „Căci de se socoteşte cineva că este ceva, deşi nu este nimic, se înşeală pe sine însuşi. Iar fapta lui însuşi să şi-o cerceteze fiecare şi atunci va avea laudă, dar numai faţă de sine însuşi şi nu faţă de altul” (Galateni 6, 3-4).

O vizită la Prislop nu poate să nu aibă scop şi trecerea pe la „chilia” din stâncă a Sfântul Ioan de la Prislop, prăznuit pe 13 septembrie. Un mare sihastru ce s-a nevoit la Mănăstirea Prislop (Silvaşul) pe la sfârşitul secolului XV- începutul secolului XVI. Mai multe amănunte despre el, aici.

Nu mai zăbovim multe şi plecăm spre o întâlnire surprinzătoare. Mergem la Ghelari, în apropiarea oraşului Hunedoara. După ce drumul şerpuieşte prin pădurile Ţinutului Pădurenilor (sic!) în mijlocul comunei Ghelari ne „întâmpină” o mândră catedrală şi lângă ea o smerită bisericuţă. Povestea celor două lăcaşuri ale lui Dumnezeu este ruptă din cer şi ne este împărtăşită de maica stareţă Haritina.

Mai multe amănunte despre bisericile din Ghelari, aici.

„Nu suntem născuţi din timp, ci din veşnicie. Aşa se face că avem o fărâmă de ţărână şi din celălalt tărâm.” („O soră a vieţii…” -„Cărarea Împărăţiei”-pr Arsenie Boca) Sunt clipe sau chiar zile, când scăpăm în sus şi acestea sunt pe măsură ce ne nevoim, cu fapta, gândul, rugăciunea, iubirea-pe toate acestea le descoperi prin voinţa şi credinţa ta toată viaţa, care este un pelerinaj spre Dumnezeu.

Am cerşit un timp lumină / Pe la uşi străine, […] // Dar odată, pe-nserate, /obosit de vise,/ Am găsit la lume toate/ Porţile închise.// Şi rămas în noapte-afară / Fără lumânare, /Am privit aşa-ntr-o doară-n /Mine ca în zare. // Şi am tresărit deodată, / Căci văzui că-n mine / Bezna-i ciuruită toată /Şi mijesc lumine. // Am dat zgura la o parte / Cu înfrigurare / Şi-n străfundurile-mi moarte /S-a iscat cântare.// Iar prin rana-mi sângerândă, / Ca printr-o spărtură, / A ţâşnit o rază blândă/ De lumină pură, // Ce-nvelindu-mă în toate, /Mătăsoasă, moale, / A dat vieţii mele plate/ Sensuri verticale//[…]

(„Prefacere” vol. „Peisaj lăuntric”-Demostene Andronescu)

Mulţumim tuturor celor care au participat la acest pelerinaj şi dăm Slavă lui Dumnezeu pentru marea bucurie de a ne fi adunat!

Mai multe fotografii din pelerinaj, aici.