Fundatia Arsenie Boca - Monahul Moise, Să nu ne răzbunaţi!

: Scris de admin

Untitled Document

Nicolae Istrate, fost deţinut politic basarabean

În cartea sa, "Să nu ne răzbunaţi! Mărturii despre suferinţele românilor din Basarabia", Monahul Moise Iorgovan pune accentul pe partea spirituală a istoriei recente a românilor. Ca urmare a constituirii unei adevărate arhive video cu interviurile şi mărturiile foştilor deţinuţi politici, viziunea iniţială, a unui Pateric cu figuri şi întâmplări deosebite din temniţele comuniste s-a modificat, astfel încât cititorul se poate acum bucura de o primă apariţie din seria Să nu ne răzbunaţi!, sub acest titlu vor fi reunite cărţi cu mărturii şi dvd-uri cu filme documentare.
Acest prim volum ne pune în faţă drama celei mai pătimite părţi a pământului românesc, Basarabia.

Cartea conţine un dvd cu filmele:

Deportările în Siberia
Deţinuţii politici din Basarabia
Foametea din Basarabia (1946-1947)

„AM IEŞIT DIN ÎNCHISOARE NEÎNRĂIT ŞI NERĂZBUNĂTOR…”

„Când am fost arestat a doua oară, după condamnare, când eram în celulă, înainte de a ne duce în Siberia, am avut noaptea un vis. Mi s-a arătat Maica Domnului şi mi-a spus:
„Ce ai suferit până acum e nimic – la prima închisoare. Suferinţa e de acuma încolo. Suferinţa e în faţă, pregăteşte-te de suferinţă!“
Când am venit acasă, eram distrofic. Aveam 1.80 m şi ajunsesem la 40-45 de kg. Eram numai pielea şi oasele. Când am coborat din tren, aveam de la gară până acasă 10 km. I-am făcut în jumătate de zi. Nu puteam să merg, mereu trebuia să fac pauze, să mă odihnesc. Când am ajuns acasă, nici mama nu m-a cunoscut. Credea că sunt un cerşetor. A trebuit să-i spun:
- Mamă, sunt eu, Nicolae!
Şi atuncea m-a cunoscut şi m-a îmbrăţişat, iar eu i-am spus:
- Mamă, lasă-mă să mă închin.
Şi m-am dus atunci şi m-am închinat.
M-am închinat, mi-am făcut cruce şi l-am multumit lui Dumnezeu că m-a scăpat cu viaţă.
Acuma, mă bucur de un lucru: că am ieşit din lagărele astea şi din închisorile pe unde am trecut neînrăit şi nerăzbunător. M-am întâlnit şi cu acela care m-a torturat foarte greu şi nu i-am spus nimic. Nu i-am reprosat nimic. M-am gândit şi eu la păcatele mele şi m-am gândit de câte ori am fost salvat eu de Dumnezeu. Şi-atuncea, m-am gândit că şi eu trebuie să iert şi am încercat să-i găsesc lui scuze: că aşa au fost timpurile… încercam să mă pun în locul lui şi am reuşit să-l iert.“

„Şi mi-am dat seama că, într-adevăr, dacă omul înţelege credinţa şi se adresează
lui Dumnezeu, Dumnezeu numaidecât îl ajută, îi dă puterea de-a lupta, de a merge
înainte, indiferent de greutăţi.“