Fundatia Arsenie Boca - CARAREA IMPARATIEI in limba olandeza

: Scris de Irina Ionescu; Categoria părinte: Părintele Arsenie Boca

Interviu cu doamna Georgeta Hebreteau Pungă, traducătoarea în limba olandeză a cărții
CĂRAREA ÎMPĂRĂȚIEI a Părintelui Arsenie Boca

Apărută în luna iunie 2018, cartea HET PAD NAAR HET KONINKRIJK - varianta în limba olandeză a cărții Părintelui Arsenie Boca, CĂRAREA ÎMPĂRĂȚIEI - are drept traducătoare pe doamna Georgeta Germina Hebreteau Pungă, membră și prietenă a Fundației Creștine Părintele Arsenie Boca din anul 2011. Membră activă și generoasă în ceea ce privește participarea la proiectele fundației, dna Hebreteau a organizat în iunie 2012 alături de fundația noastră un eveniment frumos și deosebit de apreciat, întâlnirea românilor din Olanda cu scriitorul și fostul deținut politic Dan Lucinescu, membru fondator al fundației noastre. La întâlnirile cu membrii fundației, în pelerinaje, am fost plăcut surprinși de dragostea sa pentru români și țara natală, pentru eroii români și biserica noastră ortodoxă.
Cu deosebită amabilitate și sinceritate, doamna Hebreteau a acceptat să răspundă întrebărilor noastre cu privire la ediția în limba olandeză a Cărării Împărăției, prietena noastră locuind și trăind în Olanda de peste 25 de ani.

Stimată doamnă, sunteți nelipsită, anual, de la întâlnirile pe care le avem - în fiecare toamnă și iarnă – pentru comemorarea nașterii și plecării la Domnul a Părintelui Arsenie Boca, drag nouă tuturor membrilor fundației și românilor în general. Vă rugăm să ne creionați în câteva fraze momentele de început ale apropierii dvs de Părintele Arsenie Boca și modul în care această „întâlnire” v-a marcat existența.

Cred și sunt convinsă că nimic din ce aparent ni se întâmplă nu este „întâmplător”. Este acolo sus un „ghid” care ne inspiră la momentul oportun. Eu am primit în dar o carte de la o prietenă despre învățătura Părintelui Arsenie, „Ridicarea căsătoriei la înălțimea de taină”. Asta se întâmpla în luna iulie 2010. Dorința mea de a ști mai multe despre Părintele a fost așa de mare încât, cu ajutorul aceluiași „ghid”, am ajuns la Prislop chiar la sărbătoarea centenarului nașterii Părintelui, 29 septembrie 2010! Vedeți, totul s-a întâmplat foarte repede. Atunci l-am cunoscut pe Părintele Petru Vamvulescu care mi-a devenit și duhovnic.

Iată că Dumnezeu a rânduit ca o altă traducere a cărții Părintelui Arsenie, după cele în limba engleză și maghiară, să fie publicată și în Olanda. Stimată doamnă Hebreteau, știm că vă străduiți de patru ani să traduceți în olandeză și să aduceți la lumina tiparului cartea Părintelui Arsenie Boca, Cărarea Împărăției. Când ați citit ediția românească a Cărarii Împărăției și cum ați simțit și înțeles învățătura creștin-ortodoxă pe care părintele Arsenie a redat-o magistral în opera sa?

După ce am revenit în Olanda de la centenarul Părintelui, am început să citesc și am devorat pur și simplu tot ce s-a scris despre Părintele și tot ce a scris Părintele. În primul rând, am citit „Cărarea Împărăției” - scrisă de Părintele Arsenie Boca. Acesta a fost un moment de regăsire a ceea ce îmi doream de mult, o voce care spune scurt, clar, limpede, deosebit de limpede lucrurilor pe nume! Pregătirea mea religioasă este deosebit de modestă, sunt mai mult un suflet ce se adapă cu Sfânta Liturghie și se hrănește cu Sfânta Împărtășanie, dacă ar fi posibil, în fiecare zi. De fapt, în duh vorbind, în fiecare dimineață, cu mici excepții, mă unesc în rugăciune în Sfânta Liturghie la radio Trinitas. Lucrez pe computer de regulă, începând cu ora 5 de dimineață. La 5:30 ascult „Cântarea Dimineții” – un imn excepțional de frumos adus Tatălui Ceresc, interpretat de corul Patriarhiei. Apoi, la rugăciunile principale din Sfânta Liturghie, eu sunt în genunchi la mine acasă și mă topesc pur și simplu în cele ale Domnului, minute în șir sunt parte „activă”, așa cum aș fi în Biserică. Acesta e ritualul meu zilnic.
Părintele Arsenie spunea că „Liturghia ține lumea”. Eu chiar sunt convinsă că așa este.
De asemenea, mântuirea - spune Părintele - „e fapta milostivirii lui Dumnezeu, prin care ne scoate din păcat, dacă vrem și ostenim și noi. Dacă însă nu vrem, cu sila nu ne mântuiește nimeni.” Și mai adăuga Părintele: „Dumnezeu e așa de milostiv, că tot El ne ajută și să vrem și să lucrăm.”
Eu pot mărturisi că am simțit acest „ajutor” pe tot parcursul aducerii la îndeplinire a acestui proiect. De la mine singură nu aș fi reușit. Am ascultat și urmat sfatul Sfântului Apostol Timotei: „nicidecum să nu uităm că ostași ai lui Dumnezeu suntem. Deci fii destoinic suflete, știind cui crezi, cu ale cui arme bați război, cine îți ajută...”.
Și mai spune Părintele: „Dacă simțim suferința fără asemănare a lui Dumnezeu Mântuitorul nostru, cea din iubirea de oameni, aceasta curățește și viața noastră...”. Acest lucru îl simt eu la Sfânta Liturghie, dragostea nemărginită pentru noi toți, dându-ne trupul și sângele Lui spre tămăduire. E copleșitor acest moment, al Epiclezei în termeni exacți. De aceea eu sunt convinsă că nu numai împărtășirea regulată e balsamul sufletelor noastre ci chiar trăirea ei ca o adevarată „taină”. Unirea cu Hristos, în dragoste – și implicit în suferință.
Părintele ne poartă ca nimeni altul prin Vechiul Testament, Noul Testament, cu explicații pe înțelesul tuturor, dar mai ales cu sfaturi / concluzii uimitor de precise, clare. Sunt multe alte lucruri despre care aș putea vorbi, dar mă opresc aici.

Cum v-ați hotărât să începeți acest proiect curajos și de credință și cine v-a sprijinit de-a lungul acestuia? Cine sunt cei care v-au fost alături în România și în Olanda?

Totul a inceput în primăvara anului 2012. Mă aflam la Patriarhie la Bucuresti, la Sfănta Liturghie cu soțul. Slujea PS Daniil Stoenescu, Episcop de Dacia Felix. A fost pentru mine o explozie de bucurie, îmi doream nespus să-l întâlnesc pe acest om care a cunoscut îndeaproape pe Părintele Arsenie și a scris așa de frumos despre el. Eu citisem tot ce apăruse pânâ în acel moment, chiar cunoșteam pasaje pe de rost. La sfârșitul Sfintei Liturghii, minune peste minune, mă întâlnesc cu părintele arhimandrit al patriarhiei, pe care îl cunoscusem la Ierusalim, la venirea Sfintei Lumini.
Părintele ne invită să luam masa împreună, la Patriarhie. Lânga cine am stat la masă? Lângă Prea Sfințitul Daniil. M-a asaltat cu foarte multe întrebări, vă imaginați, nici nu vedeam mâncarea în fața mea, mă concentram la ceea ce trebuie să răspund Sființiei Sale. Apoi se întamplă un lucru ciudat. Se termină masa, toată lumea pleacă, eu am rămas la urmă. Am ieșit din cantină, am plecat spre Patriarhie și trebuia să urc niște scări. La capătul scărilor mă aștepta PS Daniil! Mi-a fost puțin teamă și, apropiindu-mă, îmi spune că mă aștepta. Și mă întreabă: „De ce nu traduceți Cărarea Împărăției în olandeză?” I-am răspuns că nu mă simt capabilă. Dar dânsul continuă și spune: „Eu cred ca Părintele Arsenie s-ar bucura foarte mult dacă ați face acest lucru”. În acel moment am simțit că mai este cineva cu noi, deși eram numai eu cu Prea Sfințitul și nimeni în jurul nostru. Am zis atunci: Prea Sfințite, simt că mai e cineva cu noi, simt că Părintele Arsenie e aici cu noi! Iar Sfinția sa adăugă: „Bineînțeles că e cu noi, de ce v-am așteptat eu un sfert de oră pe scări? E aici cu noi!”. Atunci am spus că voi face tot posibilul să duc acest proiect la capăt. Și chiar am făcut și „imposibilul” pentru a nu lăsa nimic la voia întâmplării, nici un compromis, tot timpul am avut în minte că această lucrare trebuie să fie la înălțimea originalului, adică să fie perfectă.
După ce m-am întors în Olanda, am început mai întâi cu rugăciunea la Părintele Arsenie, să mă ajute să găsesc oameni cu care să pot desăvârși lucrarea. Mai întâi de toate aveam nevoie de cineva de limbă maternă olandeză, cu orientare ortodoxă, care să corecteze traducerea mea. De asemenea, pentru prima traducere, pentru a accelera și a fi cât mai aproape de cuvântul Părintelui, m-am rugat să găsesc pe cineva de limbă maternă română dar și olandeză. Foarte greu dar nu imposibil. Și am găsit! Părintele Arsenie mi-a scos în cale persoanele în cauză.
Am început traducerea cu fata unor prieteni, Andreea Niță, tocmai absolvise Facultatea de Drept în Olanda, o fată foarte, foarte credincioasă. Ea făcea prima traducere a textului, apoi eu corectam traducerea ei, apoi scriitorul belgian Nikodim Francis Jonkheere (ortodox) corecta traducerea noastră. Și așa am ajuns până la pagina 111 când Andreea, deja plecată la un Masterat în America, mă anunța că nu mai poate continua traducerea pentru că a intrat într-o mănăstire în California, Schitul Sfânta Xenia. Deci s-a oprit cu studiile și a intrat în mănăstire ca soră. Eu m-am bucurat pentru ea dar m-am întristat pentru lucrarea noastră. Între timp, Nikodim a început o nouă carte și mi-a spus că șase luni nu mai poate traduce, trebuie să termine acea carte, pentru care a fost și premiat, de altfel.
Atunci am rămas singură. Am pierdut ceva timp, încercând să mai găsesc persoane care să îi înlocuiască pe Andreea și Nikodim; am căutat foarte mult, dar nimic. Atunci am zis că voi continua singură și așa am făcut. După un pelerinaj la Sâmbăta de Sus, am revenit acasă și mi-am revizuit programul de lucru. La 5 dimineața eram în fața calculatorului, cu Cărarea Împărăției. În fiecare dimineață. Am terminat toată cartea de tradus, apoi am reluat toată cartea de la început, am recorectat toată cartea, încă o dată. Aveam conștiința împăcată că am făcut tot ce am putut. Dar trebuia revizuită traducerea mea de Nikodim. Trecuseră aproape doi ani de când nu puteam lua legătura cu el. După ce a termiant cartea aceea, s-a îmbolnăvit și nu mai dădea nici un semn de viață. Eram disperată și în disperarea mea am mers la Prislop și l-am rugat pe Părintele Arsenie să-mi dea un semn dacă trebuie să continui traducerea cu el sau trebuie să caut pe altcineva. Și, tot în disperarea mea, l-am rugat pe Părintele să ma sune Nikodim chiar în ziua aceea, altfel nu mai cred. Trecuseră deja doi ani de când nu mai aveam contact efectiv cu el. Și Părintele Arsenie mi-a ascultat rugăciunea, chiar în ziua aceea, eram încă la Prislop, abia plecasem de la mormântul Părintelui, când aud că sună telefonul. Era chiar Nikodim Francis Jonkheere, care mă întreba foarte sincer dacă l-am sunat. I-am răspuns că da, dar nu eu, ci Părintele Arsenie!
Din acea clipă am înțeles că trebuie să am răbdare și tact și că numai Nikodim poate desăvârși lucrarea pentru că așa dorește Părintele, el este „alesul”, cu alte cuvinte. Și momentul „împlinirii” a venit, în mai puțin de jumătate de an a terminat toată cartea de corectat. Apoi ne-a mai trebuit jumătate de an pentru a corecta forma, până la punct și virgulă. Așa încât pot spune cu mâna pe inimă că traducerea este desăvârșită, cuvântul Părintelui Arsenie este minunat redat în limba olandeză.

Ați fost nevoită să apelați și la ajutorul unor oameni cu pregătire teologică sau clerici ortodocși pentru desăvârșirea aceastei traduceri?

Vreau să menționez că Nikodim are o pregătire teologică deosebită, fără a avea o funcție, un grad bisericesc. Mulți ani l-a ajutat pe Părintele Arhimandrit Thomas, stareț la o mănăstire în Belgia, duhovnicul meu, de altfel. Au scos multe cărți pe teme religioase împreună. De fapt, așa l-am cunoscut pe Nikodim, prin duhovnicul meu. Părintele Thomas ne-a sprijinit o bună bucată de timp, prețuindu-l foarte mult pe Părintele Arsenie Boca.

Ne-a bucurat să vedem pe coperta variantei olandeze a Cărării Împărăției chipul Părintelui Arsenie Boca, pictură realizată de dvs cu mult talent și dragoste. Este pictura un mod de manifestare a dragostei pentru Dumnezeu și Sfinții săi?

Pictura a fost întotdeauna pasiunea mea. Am terminat în Romania, pe vremuri... Școala Populară de Artă, pictam foarte mult portrete. Aici, în Olanda, m-am înscris de mai bine de 10 ani la un curs de icoane, clasa unui profesor bulgar. Pictura unei icoane nu este un hobby pentru mine. Este ca o rugăciune, un mod de a-mi manifesta dragostea pentru Dumnezeu și Sfinții Lui. Nu mă ating de lucrul la icoană fără a respecta anumite reguli, aș spune eu de bun simț, fără a mă smeri până la pământ și a cere ajutorul lui Dumnezeu pentru desăvârșirea lucrării pentru El.
Icoana Părintelui Arsenie este deosebit de expresivă. E de fapt chipul Părintelui așa cum l-am văzut eu aievea. De o frumusețe copleșitoare, plin de lumină, exigent și bun în același timp.
M-am rugat și am căutat, cercetat mult până am hotărat să pun chipul Părintelui pe carte și în carte. Chiar am făcut câteva teste, proiectul meu l-am dat la mai multe persoane să analizeze și aproape în unanimitate mi-au spus că așa este cartea „desăvârșită”.
În același timp, trebuia să țin cont și de rugămintea Maicii Maria de la Sinaia care deține drepturile de autor asupra lucrărilor Părintelui: să nu mă îndepărtez de la coperta originală care a fost gândită de Părintele Arsenie însuși. De aceea am rămas în aceeași gamă de culori, care îmi plac deosebit de mult. Coperta are și două „aripioare”, clapele coperții la interior. Aici am adăugat icoana Mântuitorului și a Maicii Domnului de la Prislop. Așa am simțit eu că e bine. Și, într-adevăr, se unește minunat cu restul coperții și al cărții. Părintele Arsenie nu lasă nimic la voia întâmplării. Totul trebuia să fie făcut ca pentru Dumnezeu, adică să fie perfect. Asta am avut mereu în minte.

Pe coperta IV a cărții HET PAD NAAR HET scrieți că aceasta „este o sinteză necesară omului contemporan de a supraviețui spiritual în această epocă tehnologică” și că „textele părintelui Arsenie Boca au un mesaj clar pentru lumea noastră modernă: ele sunt un manifest împotriva dependenței amenințătoare și a degenerării în care omul amenință să se scufunde. Aceste cuvinte, scrise în timpul încercărilor comunismului, sunt chiar mai radiante și mai importante în aceste vremuri de criză morală și economică. La urma urmei, ele sunt cuvinte prin care Voia lui Dumnezeu este descoperită.”
Vă gândiți că veți primi un răspuns pozitiv din partea cititorilor olandezi, este societatea olandeză pregătită pentru această carte în vremurile noastre?

Adevărul este că în Olanda, ca și în alte țări din jur, multe biserici se transformă în hoteluri, restaurante sau blocuri de locuit. Populația s-a „desbisericit”, citez dintr-un ziar olandez chiar de ieri. Nu mai merge lumea la biserică. Cauzele sunt multe, nu este locul aici de a le analiza. Eu am remarcat însă că există întotdeauna o „foame” pentru „necunoscut”, pentru spiritualitate. Omul nu poate supraviețui singur, chiar cu toată aparatura de la Apple în jur. Dacă nu merg la biserică, citesc o carte. O parte din ei, bineînțeles. Și eu pe aceștia mizez: cei ce caută și sunt curioși. După ce vor citi cartea Părintelui, sunt sigură că vor dori să știe mai mult și se vor îndrepta, sper eu, spre biserică. Nu trebuie pierdută speranța. Un singur om de va fi salvat este foarte bine, eu sunt mulțumită. Noi trebuie să le fim exemplu, noi românii stabiliți aici, creștini din neam în neam. Îi ajutăm prin exmplul nostru, prin ceea ce facem, mai puțin prin ceea ce spunem.

Ne-ați spus că unul dintre motto-urile după care vă ghidați în viață este cel insuflat de Părintele Arsenie Boca: „Fă lucrul pe care-l faci ca pentru Dumnezeu!” Care sunt planurile dvs de viitor și cum v-ați dori ca rugăciunile și faptele dvs profund creștine să ajute mai departe lumea creștină în general și cea din Olanda în mod special?

Așa este! Și mai am două motto-uri: „Nu pierde timpul” și „Du până la capăt ceea ce ai început”.
Eu sunt o fire care mereu a vrut să facă mai multe lucruri în același timp și chiar am reușit. Pentru că plec de la început cu dorința „lucrului bine făcut, ca pentru Dumnezeu”. În orice, începând cu cele mai elementare ocupații, de gospodină, soție, manager, director, traducător, scriitor, pictor, femeie de serviciu, grădinar, bucătăreasa, nașă, mătușă, soră, etc.
Așa de pildă, pe când așteptam întoarcerea lui Nikodim la traducerea „Cărării Împărăției”, am început să lucrez la alte două cărți. Una este din partea mea gata, e deja în lucru la Nikodim. Nu vă spun titlul, doar că este o lucrare despre Părintele Arsenie Boca, o culegere de mărturii a câtorva persoane care au avut bucuria și binecuvântarea de a-l cunoaște pe Părintele Arsenie Boca. Această carte vine tot de la îndemnul PS Daniil Stoenescu și este o cale pentru cititorul olandez de a cunoaște mai mult despre Părintele nostru Sfânt și un îndemn de a veni în România, la mormântul Său. Sperăm până la sfârșitul anului să o edităm. De asemenea, în același timp, am „alcătuit” un website care se cheamă „www.vaderarsenieboca.nl”. Aici am postat foarte multe mărturii despre Părinte, chiar și Cărarea Împărăției. Domnul care mi-a făcut websiteul e tot un ales al Părintelui. Știți ce meserie a avut la început? Tâmplar! Când a citit mărturia lui George Vâlcea, tâmplarul și prietenul Părintelui Arsenie, a rămas stupefiat. El este, din acel moment, un fan al Părintelui! Și editorul cărții este tot un ales al Părintelui. Eu voiam un altul, chiar aveam un precontract cu el, dar în ultimul moment nu mai dădea nici un semn de viață. Atunci am căutat mai departe și l-am găsit pe domnul Jeroen van der Starre care avea deja cărți publicate depre Regii României și despre Iuliu Maniu. Deja fusese în România și îi sunt tare dragi românii! Vedeți, nimic nu e la voia întâmplării! Părintele ne poartă de grijă la tot pasul, numai noi să fim capabili să înțelegem și să facem ceea ce ne spune.

Stimată doamnă Hebreteau, noi, membrii Fundației Creștine Părintele Arsenie Boca, vă mulțumim și nădăjduim că prin dvs cuvintele Părintelui Arsenie Boca vor trezi la viață creștină oameni care locuiesc departe de o vatră de credință ortodoxă autentică, cunoașterea și trăirea ortodoxă putând duce la mântuirea sufletelor acestora.
Vă așteptăm să ne fiți oaspete la întâlnirea noastră anuală de la Sâmbăta de Sus de la sfârșitul lui septembrie 2018, să împărtășiți tuturor această experiență minunată pe care ați trăit-o cu binecuvântarea Părintelui Arsenie și să îl sărbătorim împreună pe Părintele nostru drag cu ocazia celor 108 ani de la nașterea sa pe acest pământ românesc binecuvântat. Dumnezeu să vă răsplătească întreaga osteneală și să vă dea putere să duceți la bun sfârșit toate proiectele pe care le aveți spre mântuirea sufletului dumneavoastră!