Interviu Q Magazine: „La Centrul Sf. Alexandra există sprijin pentru femeile în criză de sarcină”

Există un loc în București unde părinţii şi copiii pot fi ajutaţi să depășească crizele. Q Magazine l-a vizitat şi a discutat cu Alexandra Nadane, directorul executiv al Centrului „Sfânta Alexandra Împărăteasa”.

MAI MULT SPRIJIN
S-a deschis recent Centrul de consiliere și sprijin pentru părinți și copii „Sfânta Alexandra Împărăteasa”. Care este scopul acestui proiect?

Inițiativa deschiderii Centrului a apărut pentru că foarte multe femei însărcinate trec prin situații de criză și au nevoie de sprijin pentru a depăși momentele dificile. Sunt femei care, deși își doresc să ducă sarcina la capăt și să nască, se lovesc de împotriviri din partea celor din jur.

Rata sinuciderilor în rândul femeilor care au făcut avort este de 6 ori mai mare.

Presiuni, abuzuri, violență, abandon, amenințări cu concedierea, insecuritate financiară, părăsirea de către partener sau familie ori momente de disperare, frică și incertitudine – acestea sunt doar o parte dintre realitățile care, în majoritatea cazurilor, sunt sintetizate de femei în formula „cum să mă descurc cu problema asta?”

Mai există centre de criză de sarcină în România. Era nevoie și de acesta?

Este nevoie nu doar de acesta, ci și de alte zeci de astfel de centre. Sper să apară. Deocamdată, ne bucurăm că, prin intermediul unor profesioniști, asistent social și psiholog, Centrul Alexandra oferă servicii gratuite de consiliere psihologică și asistență socială femeilor în criză de sarcină, mamelor tinere și adolescente, familiilor aflate în dificultate și părinților care așteaptă nașterea copiilor și doresc să se pregătească pentru aceasta.

Un avort crește cu 25% riscul de a naște prematur următorul copil.

Avem marea bucurie, și este o premieră pentru mișcarea pro-viață din România, că începând cu 15 noiembrie la stația de metrou Grozăvești a fost montat un panou publicitar pentru centrul nostru.

Ce te-a determinat să te lupți pentru deschiderea centrului?

În curând se împlinesc opt ani de când am cunoscut prima femeie care era presată de părinții ei să facă întrerupere de sarcină și era amenințată că va rămâne pe drumuri. Dar, datorită sprijinului primit de la mulți oameni care au înțeles să dea o mână de ajutor, a putut să ducă sarcina la bun sfârșit, să se bucure de nașterea copilului, să-și întemeieze o familie cu tatăl copilului și să mai nască și alți copii.

64% dintre femeile care fac avort se simt presate să facă asta.

Apoi a urmat implicarea în Marșul pentru viață. Pe lângă rolurile de informare, conștientizare și solidarizare a oamenilor pentru protejarea vieții și sprijinirea femeilor în criză de sarcină, are și rolul de a încuraja femeile care suferă de sindromul post-avort să vorbească despre modul în care avortul le-a afectat viața. În felul acesta, putem înțelege mai clar, fiecare în parte și ca societate, ce înseamnă criza de sarcină pentru o femeie și care sunt cauzele ei.

Majoritatea s-au simțit împinse de la spate sau nesigure; cu toate acestea, 67% nu au primit consiliere.

Am avut ocazia să aflu experiențele a sute de femei și să văd că pentru niciuna dintre ele perioada sarcinii nu a fost ușoară, dar mai ales să aflu că, pentru mult mai multe decât se așteaptă cineva, nu a fost nimeni aproape care să le spună: „Sunt alături de tine! Te voi ajuta să crești acest copil”.

Aflând astfel de experiențe în mod direct și citind statisticile, peste 22 de milioane de copii avortați din 1958 și până în prezent, cei care s-au implicat în Marșul pentru viață au realizat că partea nevăzută, ignorată a acestei statistici sunt cele peste 22 de milioane de crize de sarcină care s-au sfârșit prin avort, adică exact atâtea situații în care o femeie însărcinată nu a avut sprijin suficient să ducă sarcina la capăt și să se bucure de acel copil. Și atunci am înțeles clar că în societatea românească lipsa de sprijin este la fel de mare pe cât este de mare numărul de avorturi. Adică absolut uriașă.

Omuciderea este principala cauză a morții în rândul femeilor însărcinate.

MAI MULTĂ RECUNOŞTINŢĂ
Și v-ați decis să faceți ceva.

Da. Ca urmare a înțelegerii acestor realități și a necesității de a exista sprijin concret pentru femeile în criză de sarcină, una dintre propunerile făcute în ultimii ani cu ocazia Marșului pentru viață a fost îndemnul de a se înființa cât mai multe centre de consiliere și sprijin în cât mai multe județe din țară.

63% dintre omuciderile ale căror victime sunt femei însărcinate au ca făptași partenerii de viață ai acestora.

Să fim clari: îndemnul este adresat celor care înțeleg acestea, nu celor care nu înțeleg! Nu obligăm pe nimeni să ofere ajutor și nu obligăm pe nimeni să fie ajutat!

Care au fost principalele dificultăți cu care v-ați confruntat?

De câțiva ani buni am încercat să deschidem un centru în București. Au trebuit rezolvate două mari probleme. Una a fost greutatea de a găsi oamenii potriviți, pentru că nu este ușor să lucrezi într-un astfel de centru: este nevoie de o dăruire extraordinară, de compasiune, de înțelegere, dar și de pricepere, de abilitatea de a rezolva rapid probleme spinoase.

Institutul Elliot citează cercetări care demonstrează că femeile duc lipsă de informare și consiliere când vor să decidă cu privire la avort. Cercetările realizate pe eșantioane de femei aflate în această situație arată următoarele:
*cu toate că 54% nu erau sigure de decizia lor, 67% nu primiseră niciun fel de consiliere;
*84% nu au fost consiliate adecvat în prealabil;
*79% au fost induse în eroare ori li s-au ascuns sursele de informare disponibile;
*multe au fost dezinformate de experți în legătură cu dezvoltarea fătului, alternativele la avort și riscurile procedurii.

A doua mare problemă a fost găsirea resurselor necesare, pentru că filosofia existenței centrelor de sprijin în criza de sarcină este să ofere asistenţă, nu să aibă profit. Toate serviciile din centrele de criză de sarcină sunt gratuite. Aceasta este practica în SUA, unde există peste 2 800 de centre de criză de sarcină, și aceasta este practica și la noi.

Am reușit să găsim pe cineva care finanțează cea mai mare parte a cheltuielilor – apropo, numele centrului a fost ales de domnia sa, după Sfânta Împărăteasă Alexandra, al cărei nume îl poartă mama sa.

Cu ce mai poate ajuta lumea proiectele Centrului?

Pe lângă nevoia de ajutor financiar pentru funcționare, avem nevoie de promovare, pentru ca informațiile despre serviciile oferite de Centrul Alexandra să ajungă la cât mai multe femei aflate în situații de criză care simt nevoia de sprijin. Detalii despre serviciile Centrului se găsesc pe www.centrulalexandra.ro. Celor care doresc le putem oferi pliante și alte materiale de prezentare, dar oricine poate să promoveze online serviciile gratuite ale centrului.

De asemenea, cei care doresc ne pot ajuta să oferim trusouri de nou-născut și alte produse de îngrijire a bebelușilor pentru mamele care urmează să nască, deoarece în multe cazuri rezolvarea crizei de sarcină prin nașterea copilului necesită sprijinirea mamei pentru încă o perioadă, până își găsește echilibrul din mai multe puncte de vedere.

Dorința cea mai mare de acum?

Sper ca în România să existe cât mai curând o indemnizație pentru femeile însărcinate, care să le ajute să își acopere nevoile specifice legate de serviciile medicale, alimentație, vestimentație și care să le ofere siguranța zilei de mâine în cele nouă luni unice și minunate, dar dificile ale purtării unui copil în pântec.

Ar fi o mică floare de recunoștință față de mamele noastre, față de mamele copiilor care ne înfrumusețează viața și societatea, față de mamele de mâine! 
Sursa text si foto