Zilele de 28, 29 şi 30 septembrie 2012 au fost zile de vară, chiar dacă verdele pădurii începuse deja a se schimba şi a înflori în zeci de nuanţe de galben, arămiu şi brumăriu, semn că toamna era pe aproape. 
       În dimineaţa de 28 septembrie 2012 am plecat în număr mare din Bucureşti, două autocare de pelerini care îşi doreau din tot sufletul să atingă cu privirea şi cu sufletul fiecare colţişor de lume pe unde nu demult Părintele Arsenie Boca a trecut şi a mângâiat cu iubire duhovnicească mii de oameni care îi căutau poveţele şi ajutorul, binecuvântarea sa. 

       În drumul nostru am trecut pe la Mănăstirea Mărcuş, locul unde actuala stareţă, Maica Serafima Comşa, împreună cu celelalte măicuţe au grijă de 11 fetiţe în cadrul Asociaţiei de binefacere "Sfânta Iustina" care include prima casă familială din Romania înălţată pe lângă o mănăstire de maici ortodoxe, unde sunt adăpostiţi copii nou-născuţi, orfani sau abandonaţi la maternitate de părinţii lor. Fetiţele ne-au încântat cu prospeţimea şi candoarea lor, cu glasurile lor îngereşti, aşa cum Părintele Arsenie Boca profeţise cu ani în urmă: "Vor cânta îngerii din cer aici, căci e sfinţenie mare...!". Aici puteţi să citiţi mai mult despre copiii de la mănăstire. 
        Biserica rupestră Şinca Veche ne aştepta tăcută şi cuminte astfel încât fiecare dintre noi, intrând acolo, se lăsa purtat cu sute de ani în urmă, cu zeci de întrebări nerostite parcă spre a nu tulbura taina locului. Mai sus, la Schitul Şinca Nouă, monahii ţineau slujba vecerniei. Ne-am închinat la Sfintele Moaşte ale Sfântului Nectarie şi am plecat în grabă   pre Sâmbăta de Sus căci se înserase de mult.
 
        În liniştea serii, după cazarea la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, ne-am îndreptat spre Troiţa ridicată de Fundaţia noastră în 2010 unde Domnul Dan Lucinescu a vorbit cu dragoste despre Părintele Arsenie Boca şi jertfa sa. Apoi Părintele Zian Streza a săvârşit cu dragoste o slujbă de pomenire a Părintelui nostru drag. Acolo, aproape de Altarul de vară unde Părintele predica creştinilor cu ani în urmă, stăteam cu lumânările aprinse şi ne rugam împreună, în jurul Troiţei, simţind că setea noastră cea duhovnicească era potolită, aşa după cum Părintele Ilie Cleopa îi scria Părintelui Arsenie Boca: "Sunteţi un izvor curat din care se adapă oile lui Hristos cele însetate de apă." 

       Dimineaţa zilei de 29 septembrie, caldă şi prietenoasă, ne-a fost prielnică celor care am dorit şi am considerat că putem rezista drumului spre chilia Părintelui Arsenie. Drumul, care a durat 4 ore dus şi 4 ore întors, a fost extrem de anevoios pentru unii şi mai uşor pentru alţii, drum de munte  care a fost străbătut cu rugăciune şi cu mult ajutor de la Părintele Arsenie Boca. Ne-au fost alături, în urcuş, Părintele paroh Marius Dobrin din satul Ludişor, precum şi Părintele Codrea, de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus. Ajunşi sus, la chilia săpată în stâncă, cei doi părinţi au săvârşit o slujbă de pomenire, mulţumindu-i Părintelui Arsenie Boca şi rugându-ne, împreună, pentru iertarea păcatelor şi ajutorul nostru. Rugăciunea Părintelui Arsenie Boca - din care redau aici doar partea de sfârşit, rostită acolo sus de noi toţi, ne-a dat putere şi încredere după efortul urcuşului pe care fiecare dintre noi îl resimţea: "Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin." 

       Seara, la întoarcere, în Aula Academiei Sâmbăta, cu binecuvântarea şi sprijinul Arhimandritului Ilarion Urs, stareţul Mănăstirii, a avut loc Comemorarea Părintelui Arsenie Boca, au luat cuvântul Domnul Dan Lucinescu şi din partea Mănăstirii Sâmbăta de Sus, Părintele Arsenie şi Părintele Mihail. Vorbitorii ne-au povestit întâlnirea lor cu Părintele, minunile pe care le-a făcut Părintele Arsenie Boca şi la care au fost de faţă sau pe care cunoscuţi sau prieteni de-ai lor au fost binecuvântaţi să le trăiască şi ni l-au readus în faţa ochilor pe Părintele Arsenie Boca aşa cum a fost: deosebit de smerit, frumos, înţelept şi puternic, cu o deosebită iubire de Dumnezeu şi de oameni. Părintele Mihail a dat citire unor scrisori ale Zoricăi Laţcu, cea care după întâlnirea binecuvântată cu Părintele Arsenie Boca avea să devină monahia Teodosia.

       A doua zi, în dimineaţa zilei de 30 septembrie, am participat la Sfânta Liturghie în Altarul de vară şi apoi la Parastasul Părintelui. Au venit şi localnici sau oameni cu rădăcini în imediata apropiere, îmbrăcaţi în costume populare falnice, făgărăşeni mândri să poarte costumele populare pe care le păstrează din generaţie în generaţie, care s-au rugat şi au cântat împreună la Sfânta Liturghie, la Altarul de vară, precum şi după aceea, la Troiţa Părintelui. Ei au adus în prezent imaginea oamenilor frumoşi şi curaţi la suflet aşa cum ne-a sfătuit şi ne-a îndemnat mereu Părintele să fim, ca o dovadă vie a faptului că Părintele este cu noi, mereu! 
       După vizitarea Stăreţiei vechi unde a stat Părintele Arsenie Boca, livada de meri cu iazul în formă de inimă, masa din piatră de munte, amforele şi ceasul - toate realizate de părintele Arsenie Boca, după ce am mulţumit Părintelui Arsenie de la Mănăstire, care ne-a însoţit şi ne-a povestit şi aici, în livadă, despre Părintele, am plecat spre Bucureşti mulţumiţi şi fericiţi că am avut din nou parte de bunătatea, iubirea şi ajutorul Părintelui Arsenie Boca şi a tuturor acelora care l-au cunoscut şi ne-au dat nouă mărturie despre Sfinţia sa.

      Deşi se întunecase, în Buşteni am oprit la Mănăstirea Caraiman, acolo unde cei care s-au încumetat au urcat pentru câteva minute spre mănăstire şi s-au rugat şi închinat în timpul vecerniei monahilor.
     Pe drumul de întoarcere, deşi târziu şi istoviţi după trei zile pline, am avut parte de cuvintele pline de înţelepciune ale Domnului Dan Lucinescu care ne-a însoţit în pelerinaj, lucru pentru care îi mulţumim şi îi suntem recunoscători. 
    În ultima seară, unul dintre membrii Fundaţiei noastre, Doamna Elena Kaluczi a compus, cu emoţie şi inspiraţie, o poezie intitulată "Părintele Arsenie Boca". Am fost plăcut surprinşi cu toţii ascultând-o şi de aceea am postat-o pe site-ul Fundaţiei, o puteţi citi aici. 

       Mai jos aveţi fotografii care ilustrează pelerinajul nostru.