Cu bucurie, sâmbăta 23 iunie 2018, ora 6.00, ne pregătim să ne îndreptăm spre locuri de profundă sfințenie, locuri de rugăciune și reculegere în pelerinajul organizat de fundația noastră, pe urmele Sf. Apostol Andrei.
Dobrogea este considerată „Betleemul românesc”, ținutul peșterilor în stâncă, al viilor cu struguri gustoși și al vânturilor care se plimbă în voie. Termenul descrie perfect îmbinarea între pământul arid și sfințit de sângele mucenicilor de la Niculițel, Halmyris sau de la Dervent. În Dobrogea se află cel mai puternic centru de credință, în aceasta zonă fiind descoperiți cei mai mulți mucenici, din întreaga istorie a României.

Cu ajutorul Domnului, iată-ne porniți la drum și bucuroși că suntem împreună  și se întâmplă ceva frumos în viețile noastre.
Programul nostru avea trei obiective importante: Peștera Sfântului Andrei , Mănăstirea Dervent, Mănăstirea Lipnița “Sfântul Ioan Botezătorul” .
După ce am părăsit autostrada, mergând către Călărași pentru a trece cu feribotul spre Ostrov, am făcut o mică surpriză pelerinilor și ne-am oprit, pentru o binecuvântare, în biserica din Răzvani, un sat din Bărăgan, la 1 km distanță de Lehliu Gară. Aici, am fost întâmpinați cu frumoase cuvinte de bun venit din partea Pr. Constantin Nicolae Sandu, care este preot slujitor în această parohie din decembrie 2017.
Am aflat de la Părintele că biserica a fost construită în 1913, de o familie de boieri comercianți greci, care se ocupau cu comerțul de grâu. Construcția și înfrumusețarea bisericii a durat doar 1 an de zile, ceea ce era o mare realizare în acele timpuri. Aceeași vechime, de peste 100 ani, o au și candelabrele donate de niște ciobani din Sibiu și Buzău, aflați în transhumanță cu oile pe aceste câmpii întinse ale Bărăganului. Catapeteasma acestui locaș a fost găsită, în stare bună și adusă aici, după incendiul unei biserici din zona Buzăului. 
Pr. Constantin ne-a miruit și s-a rugat împreună cu noi pentru o călătorie binecuvantată. Vizita noastră s-a încheiat cu o închinăciune la icoana Sf. Ioan Botezătorul, care în anul 2002, timp de 1 an de zile, a izvorât mir. Părintele ne-a spus că aceasta icoană este făcătoare de minuni datorită credinței din inima fiecărui om.
Ne-am continuat drumul însoțiți de binecuvântarea Sfinției Sale păstrând în inimă cuvintele spuse cu multă dragoste: „ pelerinajele sunt o treaptă a vieții noastre duhovnicești și mare folos vom avea după aceste frumoase călătorii pe care le facem”.
Am pornit către următorul nostru popas duhovnicesc Mănăstirea Dervent, având hramurile Cuvioasa Paraschiva și Izvorul Tămăduirii, localizată în satul Galița, la 20 km de Ostrov și de granița cu Bulgaria.
Părintele, care ne-a fost ghid în acest locaș, a avut darul de a ne transmite pilde și învățături care să ne pună pe gânduri pentru sporirea credinței și zidire sufletească.
Numele mănăstirii provine de la o cetate antică ce se află în apropiere, distrusă în 1036, Dervent însemnând în limba turcă trecerea peste ape. În perioada împăratului roman Diocleţian, pe locul unde acum se află biserica Mănăstirii Dervent,  un preot și trei fecioare, au venit la cetatea Dervent să-L mărturisească pe Hristos. Aici cei patru sunt prinși și condamnați la moarte, după ce fuseseră îndemnați să se lepede de Hristos. Întrucât nu și-au renegat credința lor adevărată, aceștia au fost chinuiți groaznic, iar trupurile au fost aruncate în Dunăre ca să nu fie venerate de creștinii aflați în cetate.
Pe locul unde au fost martirizați au crescut din pământ patru pietre în formă de cruce, una mare şi trei mai mici, tămăduitoare și făcătoare de minuni. Dintre cele patru Sfinte Cruci care au existat iniţial la Dervent, în prezent se mai află două: cea mare, care are puteri tămăduitoare, este adăpostită în paraclisul din partea stângă a bisericii, iar cea mică se află în afara bisericii, în stânga altarului şi la ea se vindecă animalele bolnave. Una dintre minunile înfăptuite aici este chiar cea a celui care urma să devină stareț la Dervent, Părintele Elefterie (1938-1959).



Născut paralizat, acesta s-a vindecat după ce a adormit sub o icoană a Maicii Domnului și după ce fusese închinat Crucii de Leac. După ani de pribegie, își găsește odihna în mormântul de lângă biserică, în partea dreaptă a altarului.
În pronaosul bisericii se află Icoana Făcătoare de minuni a Maicii Domnului, în partea stângă, pe un iconostas din lemn, pe sub care am trecut și noi, cerând ajutor și mijlocire către Isus Hristos.


La 200 metri de biserica se află Izvorul Tamaduirii. Tradiția ne spune că ar fi țâșnit atunci când Sfântul Andrei, ce propovăduia Evanghelia în aceste locuri, a lovit cu toiagul de pământ pentru a găsi apa. Se spune că a și botezat primii creștini de prin Dervent aici. Izvorul se află acoperit de o construcție ce seamănă cu o bisericuță în miniatură, pe fereastra acestuia aflându-se o cruce mozaicată, iar pe pereții interiori istoria Mănăstirii în imagini.
Mulțumind Părintelui pentru înțelepciunea cuvintelor și pentru faptul că ne-a făcut cunoscută istoria acestor locuri pline de sfințenie, ne continuăm drumul gustând din bucuria acestui pelerinaj.
Mănăstirea Lipnița, următorul nostru obiectiv, este  înființată în noiembrie 2004 și situată pe drumul care leagă Mănăstirea Sf. Apostol Andrei de Mănăstirea Dervent. Acest lăcaș a fost închinat Sfântului Ioan Botezătorul și Sfântul Mucenic Dasie, martir dobrogean care a trăit în secolele III-IV.  În prezent, în Paraclisul mănăstirii se află spre închinare moaștele Sfântului Mucenic Dasie și ale Sfântului Ioan Botezătorul precum și o copie adusă din Rusia a icoanei făcătoare de minuni „Maica Domnului - Potolește întristările noastre”. Ne-am închinat și noi, apoi ne-am bucurat de informațiile despre istoricul acestei manastiri și  un cuvânt de folos din partea Maicii ghid. 
Pe parcursul acestei zile am trăit semnificaţia practică şi simbolică a pelerinajului, înţelesul său tainic care ne-a aratat că trebuie să rămânem împreună pentru a ne manifesta prezenţa, credinţa, speranţa!
Următoarea oprire a fost la Mănăstirea și Peștera Sf. Andrei unde Apostolul a predicat cuvântul lui Iisus Hristos, a botezat, a sfințit arhierei, preoți și diaconi, rânduindu-i pe aceștia în cetăți și localități. Primul loc care se vizitează când ajungi în mănăstire este această peșteră, o biserică adevarată săpată în stâncâ, amplasată la baza unui mic munte împădurit. Pe pereții bisericii din peșteră sunt multe icoane ce pot fi admirate la lumina candelelor și a lumânărilor. În actuala biserică din peșteră, în pronaos, într-o nișă, se află un fel de pat, scobit inițial în piatră, despre care tradiția spune că pe el se odihnea apostolul Andrei. Astăzi, cei aflați în suferințe vin aici pentru a-și redobândi sănătatea, petrecând câteva zile și nopti pe acest "pat al Sfântului Andrei". În Dobrogea se păstrează vie amintirea Sf. Apostol Andrei, care a propovăduit Evanghelia lui Iisus Hristos, Evanghelia dragostei și a iubirii între oameni.
În peșteră, ne-am închinat și ne-am plecat genunchii inimii noastre, rostind acatistul Sfântului Andrei, mulțumindu-i protectorului Dobrogei și al României, că ne-a înlesnit să ajungem în aceste locuri pline de sfințenie. Am înțeles că pelerinajul este puterea de a‑ţi rupe în mod voit din viaţa ta trecătoare, pentru a te simţi în mod voluntar mai aproape de Dumnezeu, prin intermediul sfinţilor Săi.
Am plecat către casă cunoscând mai multe lucruri despre istoria și tradiția acestor meleaguri,  cu sufletele încărcate de pace duhovnicească, mulțumind lui Dumnezeu, Maicii Domnului, Sf. Andrei și Părintelui Arsenie, că ne-au ajutat să fim împreună, membrii și prietenii Fundației Creștine Părintele Arsenie Boca, în aceste locuri unde a propovăduit Ocrotitorul României.
Vă mulțumim tuturor pentru bucuria pe care ne-ați făcut-o venind acum, alături de noi, pe urmele Sfântului Andrei,  Apostolul  Românilor. Vă așteptăm cu drag alături de noi în următoarele pelerinaje!
Aici găsiți și alte fotografii din pelerinajul nostru.