Dimineață de încă vară, sfârșit de august 2018.
Doar câteva mașini parcate în Piața Victoriei, liniște și pace. Autocarul nostru, parcat deja de câteva minute, își primește pelerinii cu ușoară nerăbdare: cine vor fi oaspeții săi timp de patru zile lungi de drum? După jumătate de oră, mulțumit de cei 50 de creștini care după ce s-au îmbarcat găsindu-și locurile stau entuziaști și cuminți, ca niște copii, autocarul nostru pornește la drum. Zgomotul fin al motorului din fundal lasă încet locul rugăciunilor de dimineață și de călătorie, apoi rugăciunea de dimineață a Părintelui Arsenie Boca: „Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mă ca astăzi toată ziua să mă lepăd de mine însumi, că cine știe din ce nimicuri mare vrajbă am să fac și astfel, ținând la mine, să Te pierd pe Tine...”

Pornim, așadar, cu rugăciune și deplină încredere că Dumnezeu a binecuvântat pelerinajul nostru, toate lui Dumnezeu I le închinăm și întru slava Sa le înfăptuim.
În prima zi, drumul șerpuiește nemilos de-a lungul a peste 400 de km. Oprim doar să ne dezmorțim picioarele și să mâncăm, vrem să ajungem devreme la Sf. Mănăstire Prislop, acolo unde vom descărca mare parte din încărcătura pe care o purtăm cu noi. Doamne, numai Tu știi câte sute, mii de mulțumiri, rugăciuni, dorințe, tânguințe, pocăințe se vor fi adunat în sufletele noastre! Și toate acestea urcă cu noi dealul de la Prislop, sus, la mormântul Părintelui Arsenie Boca! Înbăiat în razele încă fierbinți ale soarelui, mormântul Părintelui Arsenie este acoperit cu florile iubirii și cu lacrimile rugăciunilor noastre. Sărutăm pe rând Crucea Părintelui și lăsăm acolo, cu iubire și credință, toată greutatea sufletelor noastre. Părintele ne ascultă și ne ajută ca de fiecare dată și plecăm de acolo cu fețele luminoase și pline de recunoștință. Grea despărțirea de Prislop, plecăm cu bucurie dar și cu strângere de inimă, aici Sf. Ioan de la Prislop s-a nevoit și s-a rugat pentru România și poporul românesc, Pr. Arsenie Boca a păstorit obștea de maici până în 1959 și a reaprins flacăra iubirii de Dumnezeu și de neam, el însuși fiind, spuneau martorii vremii, o torță de foc în rugăciunea pentru țară.                                         
Părintele Nicolae Bordașiu ne rugase, cu câteva zile în urmă, să îl amintim în rugăcinile noastre la mormântul Părintelui Arsenie, căci peste câteva zile la Săbolciu va fi mare și emoționant eveniment inițiat de Cuvioșia Sa și organizat cu ajutorul Primăriei Sacadat și al altor organizații și ONG-uri locale. Cum lucrează Dumnezeu prin oamenii Săi! Suntem în autocar membri ai Fundației Creștine Părintele Arsenie Boca, prieteni mai vechi sau mai noi ai fundației, fii duhovnicești ai Pr. Prof. Nicolae Bordașiu, împreună în Anul Centenar al Marii Uniri, întinzând parcă un imens curcubeu tricolor de la București la Oradea-Săbolciu.

1 septembrie, începutul anului bisericesc, se dezvăluia nouă încă din primele ore ale dimineții ca o zi binecuvântată, cu mari daruri duhovnicești. Am plecat cu voioșie spre Catedrala Mitropolitană a Timișoarei, acolo unde aveam să ne închinăm la Icoana făcătoare de minuni a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și la Sfintele moaște ale Sf. Iosif cel Nou de la Partoș. Sf. Ierarh Iosif cel Nou, deși născut în Dalmația, a intrat în inimile românilor prin dragostea sa nemărginită pentru Dumnezeu și poporul în mijlocul căruia și-a trăit ultimii ani ai vieții pământene. Cu două săptămâni înainte de hramul Catedralei, 15 septembrie - ziua Sf. Ierarh Iosif cel Nou, am avut șansa să ne rugăm Sfântului pentru România și poporul român, pentru unirea noastră în cuget și simțire în Biserica Luptătoare de pe pământ.
La Catedrala Mitropolitană am vizitat și generosul muzeu al acesteia, încărcat de icoane și scrieri vechi românești care atestă vechimea și continuitatea bisericii ortodoxe și a prezenței românești pe aceste meleaguri, străduința și râvna înaintașilor noștri.

La două ore și jumătate de Timișoara, într-un cadru natural amenajat pe mai multe niveluri, am pășit în curtea Mănăstirii Sf. Cruce din Oradea, mănăstire tânără și atât de bogată, o adevărată oază de frumusețe! Maica stareță, alături de cele 50 de viețuitoare de aici, trudesc mult pentru a menține într-o perfectă ordine și continuă activitate mănăstirea. Rugăciunile se înalță la Cer în cele două biserici ale mănăstirii care au fost împodobite cu zeci de sfinte moaște, loc de închinare și rugăciune pentru sutele de pelerini care ajung aici. Măicuțele au realizat în cele două ateliere (de pictură și broderie/ veșminte bisericești) multe dintre icoanele și broderiile celor două biserici. 

Deși îmbătrânită (300 de ani), biserica de lemn este încă gazda multor Sfinte Liturghii de peste an. Biserica de zid, pictată în exterior după modelul bisericilor din Moldova, este un adevărat giuvaer, un simbol puternic al unirii fraților români din Crișana și Moldova. 

Am regretat că nu am putut rămâne mai mult, arhondaricul mănăstirii poate găzdui pelerini, ne propunem ca în viitor să fim găzduiți la mănăstire peste noapte, pentru a participa la Sf. Liturghie a doua zi.
A treia zi am plecat spre Săbolciu, locul nașterii și copilăriei Părintelui Profesor Nicolae Bordașiu. Când am ajuns în sat, Săbolciu era îmbrăcat în sărbătoare, culorile tricolorului nostru inundaseră satul așa cum sângele românesc irigă trupul țării noastre de sute de ani. Înainte de Sf. Liturghie l-am găsit pe părintele Nicolae în Biserica din sat. Lacrimile din ochii părintelui spuneau încă și mai mult decât toate cuvintele pe care cu multă emoție ni le-a adresat la vederea noastră. Doamne, cum să îți mulțumim mai bine pentru toată dragostea pe care ne-o dăruiești?
Am avut șansa de a fi alături de sătenii din Săbolciu pe întreg parcursul acestei zile de vară târzie, 2 septembrie. Împreună la Sf. Liturghie – slujită la Altarul de vară ridicat pentru acest eveniment în parcul din jurul bisericii-, împreună la momentele artistice care au fost asigurate de Oana Pereț, Lucian Malița, Fanfara din Șinca Nouă (Brașov), respectiv de către copiii Parohiei din Săbolciu, împreună la sfințirea Crucii Eroilor – dedicată eroilor din cele două războaie mondiale, precum și a Monumentului Marii Uniri.
Mai jos redăm un fragment din prezentarea evenimentului în ziarul Bihor online în ediția din 4 septembrie 2018:
„Prin contribuția financiară a părintelui Nicolae Ioan Bordașiu, fiul unuia dintre participanții la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, pr. Gheorghe Bordașiu, duminică, 2 septembrie, în satul Săbolciu au fost sfințite Monumentul Marii Uniri, respectiv Crucea Eroilor, arhitect Bogdan Hanganu. Sfințirea s-a făcut de către un sobor de 16 preoți, în frunte cu P.S. Ieronim Sinaitul, Vicar Patriarhal, P.S. Galaction al Alexandriei și Teleormanului și P.S. Siluan Episcopul Românilor din Ungaria.
Evenimentul a debutat cu Sfânta Liturghie și a continuat cu luările de cuvânt ale înalților prelați prezenți la eveniment. «Aceste manifestări se încadrează în anul omagial al unității de neam și credință și în anul comemorativ al eroilor neamului. Aducem un prinos de recunoștință înaintașilor de pe aceste meleaguri. Prin râvna și truda părintelui Nicolae Bordașiu s-a ridicat în centrul localității Săbolciu un monument pentru participanții în mod direct la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia și o troiță pentru cei care s-au jertfit pe câmpurile de luptă. Și noi trebuie să fim la înălțimea acestor mari martiri prin dragostea de neam și credință. Avem o mare responsabilitate, să fim recunoscători pentru ceea ce au făcut înaintașii noștri, dar și să transmitem urmașilor noștri aceste valori»”, a declarat P.S. Ieronim Sinaitul.
Pentru toată truda și grija purtată față de amintirea martirilor din Săbolciu, părintelui Nicolae Ioan Bordașiu i-a fost acordat de către primarul comunei Săcădat, Aurel Popa, titlul de cetățean de onoare. «Acest monument este o piedică în calea uitării. Puține sunt satele care se pot mândri că au mărturia dorului de face o singură țară frumoasă. Monumentul a răsărit din dragostea și râvna familiei Alb din Săbolciu, care a cedat 10 mp din vechea moșie a mangreștilor, fosta mea casă părintească, și pe terenul acesta s-a ridicat monumentul. De asemenea, mulțumesc părintelui paroh Alexandru Dulca pentru că împreună cu parohia și consiliul local au permis ca pe terenul lor să se ridice Crucea Eroilor», a declarat părintele Nicolae Bordașiu, cel care a finanțat ambele lucrări.
În cadrul evenimentului, a fost lansată cartea «Din Săbolciu la Alba Iulia. Părintele Nicolae Malița», autor pr. prof. Nicolae Ioan Bordașiu, pr. Ioan Mircea Ghitea și pr. Alexandru Dulca. Cei prezenți la manifestare au primit și câte un exemplar din broșura «Monumentul Marii Uniri de la 1 decembrie 1918, Săbolciu, Bihor», autor dr. Cristina Liana Pușcaș și pr. prof. Nicolae Ioan Bordașiu. […]
«Tipăritura cuprinde portretele a nouă clerici ale căror destine au fost legate și de Săbolciu, printre care amintim pr. Gherghe Bordașiu, pr. Nicolae Malița, pr. Gavril Iovan, toți trei participanți la Alba Iulia, ieromonahul Arsenie Boca, cel care în octombrie 1948 a trecut Crișul cu o luntre la Săbolciu, în căutarea de vești despre tânărul student la Teologie, devenit fugar din calea Siguranței, Nicolae Bordașiu. Pr. Arsenie Boca va avea o întâlnire cu pr. Gheorghe Bordașiu, chiar în casa familiei din Săbolciu. De asemenea, în brosură mai sunt prezentați și Episcopul Roman Cirogariu, participant și el la Alba Iulia, P.S. Nicolae Popoviciu, IPS Vasile Mangra, PS Andrei Magieru și PS Vasile Coman», a declarat dr. Cristina Liana Pușcaș, reprezentant al Asociației Cei 40 de Mucenici.”¹ 

Îi suntem profund recunoscători părintelui Nicolae Bordașiu pentru onoarea pe care ne-a făcut-o invitându-ne la acest eveniment foarte bine și frumos organizat, plin de emoții și trăiri autentic românești. De asemenea, îi mulțumim pentru cărțile și broșurile dăruite nouă, pelerinilor și, mai cu seamă, pentru toată dragostea cu care am fost înconjurați de săteni și autoritățile locale, îndeosebi de dra dr. Cristina Liana Pușcaș. Slavă Ție, Doamne, că ne-ai dăruit șansa de a fi contemporani și apropiați acestui preot și om de o deosebită curățenie, frumusețe și delicatețe sufletească, Pr. Prof. Nicolae Bordașiu!

După așa o încărcătură sufletească trăită la Săbolciu nu credeam că ne mai putea ceva impresiona în acea zi! Dar plecarea noastră spre Mănăstirea Izbuc avea să fie încă o mare surpriză a zilei de 2 septembrie! Într-un peisaj încă verde și deosebit de atrăgător, Mănăstirea Izbuc ne aștepta tăcută, ascunsă în buzunarul Codrilor Moma.
Adunați într-una din cele patru biserici ale mănăstirii, l-am ascultat cu emoție și bucurie pe ghidul binecuvântat și înzestrat cu mulți talanți al Mănăstirii Izbuc, Pr. Isidor. Povestirea sa despre mănăstire și bisericile acesteia era presărată cu multe învățăminte pline de înțelepciune. Ne-am închinat aici Icoanei Făcătoare de minuni a Maicii Domnului (care a fost tăiată de spada ticăloasă a celor fără de Dumnezeu) și unui fragment din Sfânta Cruce precum și Sfintelor moaște ale Sf. Ierarh Nectarie de la Eghina. Am descoperit în biserică și icoana pictată de Părintele Arsenie Boca la vârsta de 19 ani: Mântuitorul rugându-se cu lacrimi fierbinți în Grădina Ghetsimani. Dna Zoe Dăian, nepoata Pr. Arsenie Boca, a împodobit biserica cu această icoană pe care a avea dăruită de Pr. Arsenie.
La sfârșitul prezentării sale, ne-am rugat împreună Maicii Domnului care face mereu minuni și prin apa binecuvântată, binefăcătoare de la izvorul Izbuc din curtea mănăstirii.

Cu rugăciunile ridicate către Preacurata Maică, ne-am îndreptat spre izvorul cu apă tămăduitoare. Mare ne-a fost bucuria să constatăm, după ce ne-am spălat sau am băut din apa izvorului, că minunile se întâmplau sub ochii noștri, apa ne lua durerile și ne umplea sufletele cu nemărginită recunoștință.

Să ne ajute Dumnezeu să ne întoarcem la anul pentru un concediu de rugăciune în acest loc binecuvântat, aducându-i slavă lui Dumnezeu pentru toată frumusețea și minunile ce se petrec aici în tot ceasul!
După o noapte la Sebeș, în ultima dimineață a pelerinajului nostru, am ajuns la Biserica Sf. Ierarh Nicolae din Șcheii Brașovului. În frumoasa și generoasa biserică brașoveană am avut parte de o adevărată lecție de istorie și de conștiință autentic românească, prezentarea făcută de Pr. Ioan Herda ne-a întărit credința că acest loc de refugiu pentru domnitorii români de peste munți, care o răsplăteau prin danii, dar și vatră de cultură și spiritualitate, Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” din Șcheii Brașovului își are locul binemeritat în istoria Bisericii și a neamului românesc, deopotrivă, fiind o veritabilă catedrală a Țării Bârsei.

Apoi ne-am pregătit să mergem la școală, căci începe în curând un nou an școlar! Am intrat cu sfială și curiozitate în Prima Școală românească, clădire adumbrită de lăcașul Sf. Ierarh Nicolae din Șcheii Brașovului.                                                

„Mitropolitul de fericită amintire Antonie Plămădeală al Ardealului afirma: «Prin Școală, Biserica își înscrie și își desfășoară activitatea în lume, în secular; prin Biserică, Școala își înscrie activitatea în dincolo, în transcendent. Așa au fost ele gândite aici în Șcheii Brașovului și, împreună, sunt expresia unui Weltanschauung, a unei concepții de viață, de timpuriu caracteristică nouă românilor. Școala la români a început în tinda bisericilor, iar primele manuale, înainte de apariția Abecedarelor, au fost Ceaslovul, cărțile de strană în general, Viețile Sfinților și, mai ales, Psaltirea». Milostenia blândului ierarh ce-i este hram și ocrotitor s-a revărsat, de-a lungul vremilor, asupra românilor din Țara Bârsei, prin orfelinatul întemeiat de biserică și prin sprijinul acordat ciracilor nu doar la prima școală românească, ci și la prestigiosul Colegiu „Andrei Șaguna”, întemeiat cu sprijinul parohiei.” ² 

La Mănăstirea Sinaia, mănăstire creștin-ortodoxă de călugări, subordonată Arhiepiscopiei Bucureștilor, am avut o mare bucurie: Protosinghelul Mihail ne-a invitat în biserica mică (pictată inițial de Pârvu Mutu, cel mai mare pictor bisericesc român, venerat ca sfânt sub numele de Cuviosul Pafnutie Zugravu) unde, alături de un grup de tineri creștini ortodocși din Liban, Iordania și Siria conduși de Preasfințitul Părinte Qais Sadiq, Episcop de Erzurum în cadrul Patriarhiei Ortodoxe a Antiohiei, am ascultat o scurtă prezentare a istoricului mănăstirii. Apoi tinerii arabi ortodocși au cântat foarte frumos, într-o armonie perfectă. De aici, grupul de tineri s-a îndreptat spre ITO 2018, Întâlnirea Internațională a tinerilor ortodocși de la Sibiu. Deși nu vorbeam aceeași limbă, rugăciunile noastre către Dumnezeu ne-au unit și am avut sentimentul de frățietate în Hristos. Slavă Ție, Doamne!
Spre București, la întoarcere, autocarul nostru înghițea kilometrii, flămând parcă de odihna binemeritată. Au fost zile lungi, pline de emoții și bucurii, de surprize plăcute și uimitoare: ne-am făcut noi prieteni, ne-am reîntâlnit cu vechi cunoștințe, am cunoscut slujitori ai lui Dumnezeu de o deosebită și profundă trăire duhovnicească, oameni cu o autentică amprentă românească, am ascultat cântece și rugăciuni în interpretarea unor pelerini dăruiți cu mult talent din autocarul nostru – dna Constanța Dobrescu, dl Adrian Anisie și foarte tânărul Filip Gasler - , am avut plăcerea să ascultăm povestiri despre personalități/eroi ai neamului românesc într-o prezentare emoționantă și deosebit de bine argumentată și documentată a dlui Cristian Filip, președintele fundației noastre. Am cunoscut români minunați: ardeleni, bihoreni, bănățeni cu inimi mari cât să cuprindă toată România! Fără nici o îndoială, cea mai emoționantă zi a fost cea dăruită nouă de Pr. Prof. Nicolae Bordașiu, ziua în care, „la 100 fără 5 ani”, cum spunea Sfinția Sa, a vrut „să pună ca piedică în calea anilor care trec așa de ușor” cele două monumente dăruite parohiei săbolcene, „mărturie a dragostei care i-a unit pe săbolceni și i-a ținut dîrji în fața istoriei”.

L-am avut alături de noi pe Părintele Arsenie Boca pe tot traseul, Dumnezeu a îngăduit ca in opririle noastre la sfintele mănăstiri, biserici și alte locașuri de cult să găsim semne obiective ale prezenței sale: ne-am închinat la la mormântul Părintelui Arsenie la Prislop, am ajuns la Catedrala Mitropolitană din Timișoara unde ne-am închinat la Sfintele moaște ale Sf. Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, a cărui sfântă icoană a fost pictată de Pr. Arsenie (și se află la Reședința Mitropolitană din Timișoara), la Săbolciu a fost sfințit Monumentul Marii Uniri unde se află și chipul Pr. Arsenie Boca care a fost cândva pe acele meleaguri, la Mănăstirea Izbuc se află Sf. Icoană a Mântuitorului pictată de Părintele Arsenie, La Mănăstirea Sinaia Părintele a fost prezent de nenumărate ori în viața sa pământeană, ultimii săi ani de viață locuind în apropiere de această Sfântă Mănăstire.

La 100 de ani de la Marea Unire, să ne țină Dumnezeu demni și puternici în credință, uniți în cuget și simțire pe noi toți, românii de pretutindeni, avem atâtea  modele demne de apreciat și de urmat, România are nevoie azi și în viitor de creștini adevărați care să simtă românește!

Mulțumim tuturor celor care ne-au fost alături în organizarea acestui pelerinaj, pelerinilor care au fost uniți, ca o adevărată familie, în aceste patru zile binecuvântate. Vă invităm să accesați link-ul acesta  pentru a vedea alte imagini din pelerinajul nostru.

¹ http://www.bihon.ro/sfintirea-monumentului-marii-uniri-si-a-crucii-eroilor/2103989
² Documentar semnat de Alexandru Chituță și publicat în „Ziarul Lumina” din data de 6 decembrie 2013

Fotografii: Fundația Creștină Părintele Arsenie Boca și Dra Cristina Liana Pușcaș, căreia îi mulțumim și pe această cale.

Irina Ionescu, 12 septembrie 2018