Pelerinul nu îşi doreşte doar să viziteze o mănăstire sau o biserică, pentru a rămâne cu amintiri frumoase, ci îşi doreşte să se încarce sufleteşte cu rodul rugăciunilor care se înalţă în locul respectiv, să primească un sfat folositor, să participe la sfintele slujbe, să iasă din cotidianul tumultuos al vieţii şi să regăsească echilibrul sufletesc de care are atâta nevoie.
Vineri, 9 noiembrie 2018, ora 20.00, împreună cu pelerinii noștri dornici de a fi părtași la bucuria și rugăciunile slujbelor de noapte, am pornit către Mănăstirea Poarta Albă Galeșu, unde Sfinții Români stau de veghe.
Ajunși aici, maica Eleodora, stareța mănăstirii ne-a întâmpinat cu bucurie, ne-a așezat la masă, am mers în arhondaric să ne odihnim și cei mai mulți dintre noi, la miezul nopții, au participat la slujba Privegherii: Miezonoptică, Utrenie culminând cu Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. 
Trezirea în miezul nopții pentru rugăciune este simbolul și preînchipuirea învierii noastre din morți, pentru întâmpinarea Domnului. Am simțit cu toții amprenta acestor rugăciuni asupra sufletelor noastre, schimbându-ne încet-încet, pe dinăuntru, să-I facem loc lui Dumnezeu în inimile noastre...Cuvintele sunt puține pentru a vă reda trăirea noastră...
Acest sfânt lăcaș, cu hramul „Tuturor Sfinților Români”, ctitorit de Părintele Justin Pârvu, este loc de linişte sufletească, de dobândire a iertării păcatelor, mângâiere şi vindecare trupească.
Mănăstirea situată la ieşirea din satul Galeşu, comuna Poarta Albă, a fost ridicată pe locul fostului lagăr Coasta Galeşu, un loc pustiit, în bătaia vânturilor dobrogene şi lipsit de orice sursă de apă. Lagărul de la Poarta Albă a fost o închisoare destinată preoţilor de mir şi călugărilor. Astfel, au fost închişi şi supuşi torturilor fizice şi morale mii de preoţi de mir şi călugări, al căror număr exact nu este încă ştiut. Între cei are au trecut prin acest loc de chin se numără figuri mărturisitoare ale preoţimii ortodoxe române ca: Ilie Lăcătuşu, Arsenie Boca, Adrian Făgeţeanu, Constantin Galeriu, Crăciun Oprea, Ioan Negruţiu şi mulţi alţii, care au trecut în veşnică odihnă.
Cât a trăit, dorinţa părintelui Justin Pârvu a fost ca în fiecare colonie de muncă forţată să se construiască o biserică. Sfinţirea Mănăstirii Poarta Albă a avut loc pe data de 1 iunie 2012, ziua de prăznuire a Sfântului Justin Martirul şi Filozoful.
Maica Stareță Eleodora ne spune ca „aici începi să te vezi cum eşti cu adevărat. Mi-am dat seama în timp că locul acesta este de foc: nu ajunge şi nu rămâne oricine aici. Are o încărcătură foarte puternică care este dată de jertfa sufletelor nevinovate curmate de regimul comunist la munca grea de la Canal”.
Sâmbătă, după slujba Parastasului, am servit masa de prânz, ne-am bucurat de un cuvânt de folos din partea maicii Eleodora și ne-am luat rămas bun, cu sufletele pline de bucurie și nădejde că ne vom revedea curând la Taina Sfântului Maslu în sobor de preoți, Priveghere, Sfânta Liturghie, Parastas și cu mila Domnului, anul viitor, la hramul Tuturor Sfinților.
Ne-am continuat drumul către Mănăstirea Sfănta Maria-Techirghiol, următorul obiectiv al pelerinajului nostru. În anul 1976 părintele Arsenie Papacioc a ajuns la Mănăstirea „Sfânta Maria” din Techirghiol, unde a slujit 35 ani ca preot și duhovnic până la sfârşitul vieţii sale pământești. Ne-am închinat la mormântul Sfinției Sale și ne-am bucurat de liniștea chiliei în care a viețuit unul dintre cei mai importanți duhovnici ai ortodoxiei române.
Bisericuța are o istorie vie, începută în satul Maiorești din județul Mureș, iar mai apoi trecând pe la Castelul Pelișor de la Sinaia, datorită regelui Carol al II-lea, ca în cele din urmă să ajungă, prin grija patriarhului Justinian, la Techirghiol.
În incinta mănăstirii se află și fântâna cu statuia Sfântului Pantelimon, sculptată în bronz de renumitul sculptor român Ion Jalea și adusă de patriarhul Justinian de la spitalul Sfântul Pantelimon din București.
În drumul către casă am oprit să revedem marea, o amintire care va dăinui în memoria noastră.
Să-l rugăm pe Bunul Dumnezeu cu harul și darul Lui, ca așa cum am trăit aici, în aceste locuri pline de sfințenie, să fim și acasă, să ne schimbăm viața în bine.
