Cu ajutorul Domnului, marți 27 noiembrie 2018, la ora și locul stabilit, ne adunăm toți pelerinii care mergem spre mănăstirea Prislop, pentru Parastasul Părintelui Arsenie.
După ce am plecat, spunem rugăciunea de dimineață și de călătorie și așteptăm cu bucurie oprirea la primul obiectiv al călătoriei noastre duhovnicești: Mănăstirea Turnu, una dintre vetrele de mare spiritualitate creștină, așezată la ieșirea Oltului din defileu, la poalele Muntelui Cozia.
Denumirea mănăstirii vine de la un turn masiv, de pe stânca numită „Piscul lui Teofil”, construit în secolul al II-lea de legiunile romane din Castrul Arutela, ale cărui ruine se mai văd la un kilometru spre sud în Poiana Bivolari.
La început i s-a zis „Schitul de după turn”, apoi Schitul Turnu, în cele din urmă Mănăstirea Turnu. Schitul a fost înfiinţat de Mitropolitul Varlaam. 
Aici se află peşterile călugărilor români, primele chilii săpate în piatră, datate prin veacurile al XV-lea şi al XVI-lea, locul unde cei dintâi sihaştri l-au găsit pe Dumnezeu, pentru a le fi părtaş în paradisul numit mai apoi – Mănăstirea Turnu. Printre sihaştrii cei mai renumiţi ai acestor locuri sunt de menţionat Daniil duhovnicul şi ucenicul său Misail. Cele două chilii ale acestor călugări se văd şi astăzi săpate în stâncă, iar după secole, cei doi pustnici sunt astăzi cinstiţi ca sfinţi, având ca zi de prăznuire data de 5 octombrie. Valoarea istorică, arhitecturală și religioasă a așezământului de la Turnu este completată în mod deosebit de cadrul natural în care se află: Oltul curge în imediata vecinătate, Munții Coziei domină o parte, iar Munții Căpățânii cealaltă parte, peisajul fiind impresionant.
Pornim la drum cu dorință și nerăbdare pentru acea chemare tainică care freamătă în inima fiecaruia dintre noi. Ajungem la poarta Mănăstirii Prislop. Aerul rece ne îndeamnă să ne îndreptăm cu pași repezi către biserică și apoi spre mormântul Părintelui nostru drag. Era liniște și pace. Doar zgomotul pașilor și vorbele șoptite ale oamenilor întrerupeau această stare.
Neînţeles de mulţi, neiubit de mulţi, neapreciat de mulţi, Părintele Arsenie a fost căutat, iubit, stimat, cinstit şi în timpul vieţii, şi mai ales după moarte, de o mulţime de credincioşi, de o mulţime de oameni ai lui Dumnezeu, creştini care sunt deschişi spre acel simţ al sacrului, al sfinţeniei, care radia şi pe care-l transmitea personalitatea Sfinției Sale.
Cerul înnorat deasupra noastră şi credinţa creştină din noi, ne-a purtat pașii către mormântul și crucea Părintelui Arsenie. Ajunși aici timpul parcă s-a oprit. Ne-am rugat şi am cerut mijlocirea prin rugăciunea de foc a Sfântului din Ardeal pentru noi, pentru familie, pentru ţară, pentru neamul nostru românesc, pentru Biserică, pentru noi, toţi...
Mesajul Părintelui Arsenie pentru noi, cei care l-au cunoscut sau care nu l-au cunoscut, ca şi pentru cei care nu l-au recunoscut şi nu-l recunosc, este credinţa în Dumnezeu, în Mântuitorul Iisus Hristos, în Ortodoxie, în Biserică, în Harul şi Darul Sfântului Duh şi al Sfintelor Taine, prin rugăciune, prin citirea Sfintelor Scripturi, prin umilinţă şi pocăinţă, prin întreaga noastră trăire de viaţă creştină.
Fiecare persoană care ajunge la Prislop are propria poveste despre ce l-a determinat să vină aici și poate vorbi despre întâlnirea sa cu Sfântul Ardealului. 
După ce am mers la Peștera Sfântului Ioan de la Prislop, spre seară, ne-am retras către locul pentru servirea mesei și cazare.
A doua zi dimineața, la ora 7.00, am pornit din Hunedoara spre Mănăstirea Prislop pentru a participa la Taina Sfântului Maslu, Sfânta Liturghie și parastasul Părintelui Arsenie Boca. 
Sub stropii mărunți de ploaie rece, transformați ulterior în lapoviță și ninsoare, miercuri 28 noiembrie, la 29 de ani de la trecerea la Domnul a părintelui Arsenie Boca, am participat cu toții la rânduiala cuvenită. La finalul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Andrei, Preasfințitul Gurie, Preasfințitul Ilarion Făgărășanul, Preasfințitul Episcop Daniil împreună cu soborul de preoți și diaconi au oficiat slujba Parastasului și apoi o slujbă de pomenire la mormântul părintelui Arsenie Boca, din cimitirul așezământului monahal. La sfârșitul slujbei, mulți dintre noi au primit binecuvântarea Ierarhilor.
Ne-am despărțit cu greu de Prislop, lăsând aici toate grijile și necazurile noastre știind că Părintele pe toate le ascultă și cere rezolvare și milă pentru sufletele noastre Mântuitorului.
Prin vânt, ploaie, lapoviță și ninsoare, mergând pe jos 1 sau 2 kilometri, zgribuliți dar mulțumiți și liniștiți, fiecare cu gândurile sale, am ajuns la autocar și ne-am pornit către Motelul Prislop, în restaurantul căruia am servit prânzul. 
La întoarcerea către casă, fiind în Anul Centenar, domnul Cristian Filip și domnul Dan Victor Dumitrescu, ne-au împărtășit gânduri și informații despre personalități marcante și implicate activ în Marea Unire.
Mulţumim tuturor celor care au venit cu noi, iar condițiile meteorologice sau starea de sănatate nu i-a făcut să renunțe, dar cu siguranţă că întâlnirea cu Părintele Arsenie la Mănăstirea Prislop a încălzit, de dragoste întru Hristos, inimile dumneavoastră!
Dumnezeu, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și Părintele Arsenie Boca să vă răsplătească dragostea și efortul depus!
