Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Programul poate fi modificat, ca ordine de desfășurare sau se pot înlocui unele obiective în funcție de anumite situații speciale. 
| Un drum într-un ţinut binecuvântat Într-o frumoasă, dar geroasă zi de 23 ianuarie 2010, mai mulţi oameni inimoşi au renunţat să-şi petreacă sfârşitul de săptămână în familie pentru a fi alături de Părintele Nicolae Tănase si copiii săi de la Valea Plopului şi Valea Screzii, încercând fiecare după posibilităţi să-şi aducă o contribuţie la îndulcirea vieţii celor peste 300 de suflete nevinovate ce vieţuiesc acolo. Prin luna noiembrie a anului trecut au ajuns şi la Fundaţia noastră mesaje, aş spune disperate, legate de copiii de la Valea Plopului/Valea Screzii, mesaje în care se spunea în principal că acolo din lipsa de hrană, copiii sunt înfometaţi. Pentru a verifica informaţia m-am deplasat la Valea Screzii pentru a vedea situaţia reală de la faţa locului.
Acolo, părintele Nicolae Tănase mi-a explicat că într-adevăr au nevoie în permanenţă de hrană, dar situaţia nu este atât de disperată cum e prezentată în e-mail-urile care tot circulă pe internet. Tot atât de mare nevoie este însă şi de diverse materiale de construcţii pentru a încheia lucrări începute şi neterminate de-a lungul anilor, dar şi pentru realizarea altora, ţinând cont că numărul celor adăpostiţi acolo creşte uneori şi de la o zi la alta. Drept urmare, am iniţiat o campanie de strângere de ajutoare constând în alimente, haine, jucării, electrocasnice, echipamente sanitare şi bani. La apelul nostru au răspuns foarte mulţi oameni demonstrând astfel o frumoasă solidaritate cu semenii lor mai puţin favorizaţi de soartă. Ca un exemplu, prima persoană care a donat bani pentru copiii din Valea Plopului, a fost un pensionar de 95 de ani: domnul doctor Iosif Niculescu, veteran de război, medic eminent, un om excepţional şi un mare trăitor creştin. Au trimis bani tocmai din Suedia domnul Lucinescu, mentorul fundaţiei noastre împreună cu soţia dumnealui, doamna Maria Lucinescu. Li s-au alăturat rând pe rând mulţi oameni, într-un gest colectiv superb, care ne arată o dată în plus că omenia şi compasiunea nu s-au stins în România. |
|
|
Dintre toţi cei care au contribuit în această campanie, au ajuns sâmbătă pe 23 ianuarie la Valea Screzii şi Valea Plopului un număr de 40 de persoane, între care şi preotul Vladimir Alexa de la capela aeroportului Otopeni. Ceea ce s-a întâmplat acolo a fost emoţionant. Întâi, toţi cei prezenţi au alcătuit un lanţ uman, care a descărcat şi transportat din cele douăsprezece maşini până la locul de depozitare cam o tonă de haine, alimente şi jucării, precum şi cele două combine frigorifice. Apoi toţi am participat la slujba de pomenire a Mariei, o tânără de 30 de ani plecată la Domnul în urmă cu trei săptămâni şi care a lăsat aici doi copii frumoşi. La sugestia duhovnicului său, soţul Vasile a decis să facă această slujbă la Valea Screzii, unde pomana ar fi mult mai bine venită pentru copiii de acolo. La finalul slujbei au vorbit duhovnicul lui Vasile şi a celei prematur dispărute, părintele Vladimir, apoi părintele Mihai, cel care alături de părintele Tănase păstoreşte cu multă dragoste şi pricepere sufletele din comunitatea din Valea Screzii. În final, părintele Tănase a avut un discurs plin de esenţă şi foarte impetuos, după cum îi este felul, invitându-ne apoi pe toţi să vizităm tabăra de la Valea Screzii, unde vieţuieşte o parte dintre membri comunităţii păstorite de Sfinţia Sa. Au urmat momente de mare emoţie la întâlnirea cu copilaşii, o parte dintre oaspeţi ştergându-şi cu discreţie lacrimile ce apăreau ca urmare a unor trăiri interioare deosebite. Am văzut imagini de o mare frumuseţe în care copii, în special, dar nu numai, se agăţau parcă de sutana părintelui Mihai care îi binecuvânta pe fiecare, un om cu suflet imens, iubit de către toţi membri comunităţii pentru dragostea pe care le-o poartă tuturor, pentru bunătatea sa, pentru înţelepciunea cu care îi povăţuieşte, dar şi dăruirea cu care se implică în activităţile micii aşezări, de la tăiatul lemnelor până la activităţi de zidărie, neuitând să-şi ţină şi slujbele. Trebuie să spun că nici unul din cei patruzeci de oaspeţi nu a plecat de la Valea Plopului înainte de a fi invitat la masă, într-un loc în care speranţa celor de acolo de a avea ce mânca şi peste două săptămâni este numai în Dumnezeu. |