Scris de Florina Ionescu

Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „UNII-SI TAIE MINTEA IN SCRIPTURI”
„Vicleanul are doua feluri de momeli, dupa iubirea omului, care inclina, fie spre pierzare, fie spre mantuire. Este si o «ispita a mantuirii» in care au cazut multi inselati, zicand ca-s mantuiti, cand de fapt ei n-au savarsit nici alergarea si nici dupa lege n-au luptat. Este si ispita sfinteniei, este si ispita misiunii sau a trimiterii de la «Dumnezeu», precum este si ispita muceniciei. In toate aceste ispite cad cei ce ocolesc osteneala, mintile inguste, care spun ca nu mai au nimic de facut, decat sa creada si sa se socoteasca a fi si ajuns sfintenia, misiunea, mucenicia si celelalte naluci ale mintii inselate.
Au si ei o osteneala: aceea de a ajunge la darurile mai presus de fire, inainte de vreme si ispitind pe Dumnezeu.
Deci, nu-i de mirare ca-i da in robia inselatorului de minte, ca sa-i chinuiasca.
Cate unii mai aprinsi la minte, fie de la fire, fie de la boli, neavand cercarea dreptei socoteli, scancesc in inima lor dupa daruri mai presus de fire, imbulziti nu de vreo virtute, ci de iubirea de sine. Avand acestia iubire fara minte pe care vor sa o cinsteasca cu daruri mai presus de fire, Dumnezeu ingaduie duhului rau sa-i amageasca desavarsit ca pe unii ce indraznesc sa se apropie de Dumnezeu, necurati la inima. De aceea, pentru  indrazneala, ii da pe seama vicleanului sa-i pedepseasca. Astfel, cand atarna de la Dumnezeu o atare pedeapsa pentru oarecare, il cerceteaza Satana luand chipul mincinos al lui Hristos, si, graindu-i cu mare blandete, ii tranteste o lauda, cu care-l castiga fulgerator si poate pentru totdeauna, ca pe unul ce, pe calea cea stramta si cu chinuri ce duce la Imparatie, umbla dupa «placeri duhovnicesti». Iata-l cu momeala pe gat. De-acu, dupa oarecare scoala a ratacirii, cand increderea ii va fi castigata desavarsit si-i va fi intarita, prin potriviri de semne prevestite ajunge increzut in sine si in hristosul lui, incat si moarte de om e in stare sa taca, intemeindu-se pe Scriptura.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cararea Imparatiei”, cap. IV - Razboiul nevazut , Editura Charisma, Deva, 2006, p. 183-184.
(Sursa foto)

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 20 ianuarie 2020

Scris de Florina Ionescu

Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „HAINA DE NUNTA SI  «SFATUL» DIN IAD”
„Haina noastra de nunta e imbracamintea sufletului in Lumina lui Hristos. E haina de la Botez, cand ne-am imbracat in Hristos si Hristos s-a imbracat in noi.
Intrarea noastra in Crestinism e intrarea noastra in sfintenia lui Iisus.
Am inceput cu sfintenia.
De aceea copiii care mor botezati se mantuiesc fara pocainta. Haina lor de nunta e alba ca lumina.
Adaugandu-se anii haina se pateaza.
Sangereaza... Fiindca nu e simpla haina, ci e Fiinta: Omul din Cer, faptura cea noua.
Iar la nunta se cauta cata asemanare este intre tine si Iisus ?
Castigarea asemanarii cu Iisus are trecutul ei pe pamant. Iar asemanarea e in lumina. Lumina rezulta din capacitatea omului de iubire, de cunostinta si de suferinta.
Dar putini sunt oamenii pe pamant care sa nu pateze haina sfantului Botez. De aceea Dumnezeu, intru mila milostivirii Sale, a randuit al doilea botez, Botezul pocaintei: Taina Pocaintei sau spovedania, care reface stralucirea primului Botez.
Dar oamenii pun diferite motive sa nu vie la Taina Pocaintei. Iata cateva:
1. „N-am timp" de Biserica. - De fapt n-au dragoste.
2. „Nu-s pacatos, ca altii" - Un fel de farisei moderni.
3. „Acuma suntem tineri; cand om fi batrani" - Ca si cand ar avea cineva in scris ca va ajunge batranetele. Focul tineretelor crede ca poate insela pe Dumnezeu, lasandu-i batranetele. Caci intrebare daca vei ajunge batranetele si, cu o asa socoteala de viata, intrebare daca o gramada de doage si cioburi se vor mai putea pocai si vor fi primite.
Cei ce amana pocainta pe la batranete sunt asemenea oamenilor care vor sa treaca un rau mare, dar stau la marginea lui, asteptand pana trece toata apa. In viclesugul acestei socoteli se prind oamenii cei mai multi.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „CUVINTE VII”,  Editura Charisma, Deva, 2006, pp  237-238.
(Sursa foto)

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 02 decembrie 2019

Scris de Florina Ionescu

Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „DINCOLO DE INTAMPLARI...”
„Ca Dumnezeu uneori pedepseste raul si uneori rasplateste binele, e ca sa stie omul ca raul se pedepseste si binele se rasplateste.
Daca o face rar in lumea aceasta, e semn ca o face sigur in cealalta. Daca uneori nu rasplateste binele dreptului e semn ca-i lucreaza rabdarea. In amandoua cazurile Dumnezeu asteapta sfarsitul omului: in ce sfarseste omul; fie ca a fost multa vreme bun, dar pierzand rabdarea in nevointele binelui, isi pierde socoteala si deci plata, fie ca a fost multa vreme rau «si venindu-si intru sine» se intoarce catre Dumnezeu, si cele de pe urma ale omului au ultimul cuvant.
O rasplata aici si imediata, pentru toate faptele, ar dauna libertatii omenesti. Raul nu s-ar face de frica pedepsei. Binele s-ar face din interesul rasplatii. S-ar micsora ceva din slava lui Dumnezeu si s-ar micsora si prestigiul fiintei omenesti.
Iata prin urmare la ce climat de libertate si dragoste dezinteresata vrea Dumnezeu sa-si ridice fiii, la Sensul lor metafizic, cel ascuns in Dumnezeu, care Duh este si Iubire si Adevar, si acestea fac si pe oameni cu adevarat liberi si cunoscuti si lor insisi ca atare.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cuvinte Viii”, Editura Charisma, Deva, 2006, p.190
(Sursa foto)

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 24 august 2020

Scris de Florina Ionescu

Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „CREDINTA ESTE DAR AL DUHULUI SFANT”
Deci daca trupul omenesc e numit „templu” al Duhului Sfant, aceasta denumire se mentine numai daca omul se straduieste si se imbogateste in Duhul Sfant; daca insa cedeaza ispitelor lumii si trupului nestrunit la randuiala firii, atunci se face „pestera de talhari” si salas al pacatului si mortii. Caci nu stau laolalta Duhul lui Dumnezeu si duhul diavolului.
Pe „terenul” inimii (al sentimentului) si mintii (al ratiunii) se dau in continuu lupte de ocupatie. Ochiul constiintei, cel ce „vede” dinspre Dumnezeu intru cele dinlauntru ale omului pe cel viclean, si „vede” si din partea omului ajutorul lui Hristos impotriva celui rau, e chiar organul de cunoastere al modului spiritual de existenta, al binelui si raului nostru metafizic. Aci e „locul” smeritei rugaciuni si atentii si a continuei noastre alipiri de Hristos, de Duhul Sfant, a imbogatirii in Dumnezeu.
E o viata de mare finete, spre deosebire de brutala viata a simturilor. Cine petrece in cele din afara ca in singurul mod real al vietii, e clar ca se intuneca dinspre functia constiintei spre celalalt mod de existenta.
Toti sunt adusi in fata optiunii.
Asa se verifica libertatea.
Asa se pierde libertatea.
Numai optiunea pentru Adevar, (care-i numele, printre alte nume) a persoanei lui Hristos, ne va face cu adevarat liberi. Dar aceasta numai in schimbul totalei lepadari de sine, care „sine” e a lumii vazute si care nu se vrea sacrificata cauzei lui Hristos. A birui „sinea” aceasta, frana a diavolului in noi, ca subiect de mantuire, e a birui „lumea” si a birui frica de moarte. Abia asa, in aceasta restructurare sufleteasca, devii cu adevarat liber. Liber de tine insuti. Acum esti al lui Hristos. Si nu sunt surd si mut si orb.
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „SCRIERI INEDITE”, CAP. II - NOTE SI INSEMNARI,  Editura Charisma, Deva, 2019, pp  183 - 184.
(Sursa foto)

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 18 noiembrie 2019