STIRILE NOASTRE - 10 februarie 2020
- Scris de Florina Ionescu
- Categoria părinte: Noutăți
Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „HULITORII SI MARTURISITORII ”
„A spune ca nu este Dumnezeu ci numai natura, nu dovedeste nimic despre Dumnezeu. Aceasta arata doar atat: departarea aceluia de Dumnezeu. Smerenia vietii sau trufia ei sunt cei doi factori care ne apropie sau ne departeaza de Dumnezeu. Una IL marturiseste alta IL huleste. De aceea zicem in toate imprejurarile potrivite, ca mersul vremii atarna de mersul purtarii.
Daca ne intelegem, turma si pastori, sa cerem ceva lui Dumnezeu, asa a spus ca ne va da, spre slava Fiului Sau, Domnului nostru Iisus Hristos.
Si nu putem indrazni a cere decat o viata curata; iar celelalte ni le va da El, caci stie El ca ni le trebuie.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „CUVINTE VII”, Editura Charisma, Deva, 2006, p. 108.
(Sursa foto)
STIRILE NOASTRE - 17 februarie 2020
- Scris de Florina Ionescu
- Categoria părinte: Noutăți
Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „FIUL RISIPITOR ”
„Deci cauza desfigurarii omului sta in cautarea gresita a fericirii sale in lucrurile acestei lumi. Faptura omului, ca fiu al lui Dumnezeu, are ceva din infinitatea Tatalui sau, care nu se satura, nu numai cu roscovele porcilor, dar nici cu nimic altceva, decat cu desavarsirea lui Dumnezeu. E atat de mare sufletul omului - dupa obarsia sa -, cat numai Dumnezeu il poate umple.
Cu orice altceva de-ai incerca sa-ti saturi sufletul, nu faci altceva decat sa ti-l ingustezi pe masura dorintei urmarite: asta-i desfigurarea lui! Cu alte cuvinte renunti la inrudirea ta cu Dumnezeul nemarginirii si te lipesti de ceea ce multi Parinti ai Bisericii o izbesc cu o vorba aspra: «Curva lume».
Sa fii in lume, dar totdeauna mai presus de lume.
Nu ingusta rostul vietii numai la idealuri pamantesti!
Implineste-le si pe-acelea, dar totdeauna fii mai presus de ele!
Din cauza nestatorniciei lor, a conflictelor cu rautatea si infirmitatea lumii, trebuie sa-ti asiguri viata in Dumnezeu, care nu te minte, cum te minte mai sus pomenita lume.
Iata ce insemneaza sa-ti «vii intru sine»: momentul cel mai de pret din viata ta pamanteana, adica sa te regasesti in adevarata ta fire si apoi sa te «scoli» din rosturi marunte si sa te intorci Acasa, in «bratele parintesti» ale lui Dumnezeu, Tatal tau si Tatal nostru, care-ti va gati tie o «cina de taina».
Nu-i mirare ca, fara gasirea acestui rost al vietii, altul nu-i gasesti, - si fara rost nu te poti suferi.
Gasit-ai comoara aceasta in tarina vietii tale?
Daca da, ai gasit imparatia lui Dumnezeu; iar semn c-ai gasit-o e bucuria nestavilita, care te face sa spargi deznadejdea oricarui deceptionat al lumii, sa-i aprinzi si lui un ideal in inima, si sa-l duci: in inima ta, Cerului, bucurie mare!”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „CUVINTE VII”, Editura Charisma, Deva, 2006, p. 32-33.
(Sursa foto)
STIRILE NOASTRE - 24 februarie 2020
- Scris de Florina Ionescu
- Categoria părinte: Noutăți
Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „CE URMARESTE DUMNEZEU ”
„«Cel ce nu primeste intamplarile care il departeaza de patimi, acela fuge de ceea ce nu trebuie sa fuga.» Drept aceea, pana nu vom ajunge de aceeasi parere cu Dumnezeu despre viata noastra pamanteasca, precum si despre cealalta, de pe celalalt taram, nu vom avea liniste in suflet, nici unii cu altii si nici sanatate in trup si nici in oranduirea omeneasca.
Trebuie sa ne plecam intelepciunii atotstiutoare a lui Dumnezeu, care, in tot ce face, urmareste inteleptirea noastra, ori pricepem, ori nu pricepem aceasta. Cand ne plecam capul si vrem si noi ce-a vrut Dumnezeu, in clipa aceea capatam linistea sufletului, orice ar fi dat peste zilele noastre. Caci El e Stapanul vietii si al mortii, de El asculta zidirea si de El se teme iadul. «Toti locuitorii pamantului sunt o nimica inaintea lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor si cu locuitorii pamantului, si nimeni nu poate sa stea impotriva maniei Lui, nici sa-i zica: Ce faci?»
Cand a vrut sa mantuiasca pe Adam si cu toti dreptii, din iad i-a scos si poate sa scoata din ghearele mortii pe oricine vrea. De aceea au si zis Parintii, mangaind pe oameni: «Ca pacatos ca un drac de-ai fi, nu deznadajdui de puterea lui Dumnezeu», fiindca oricine, care in primejdie de moarte fiind va chema numele lui Dumnezeu, isi va mantui sufletul caci in ce-l va fi aflat moartea in aceea va fi in veci. Iata de ce, nestiindu-ne sfarsitul, suntem datori a ne afla mereu in pocainta ca intr-insa sa fim socotiti in veci.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „CARAREA IMPARATIEI”, CAP. III - CELE SAPTE SURLE, Editura Charisma, Deva, 2006, p. 102.
(Sursa foto)
STIRILE NOASTRE - 2 martie 2020
- Scris de Florina Ionescu
- Categoria părinte: Noutăți
Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „DESPRE POST SI RUGACIUNE”
„Postul e prima porunca din rai...
Porunca aceasta i-a fost data omului ca un prim exercitiu de stapanire de sine, ca o prima ascultare de Ziditorul sau, ca o prima dovada de dragoste de Dumnezeu.
S-a intamplat ca s-a amagit si n-a ascultat. A pierdut ascultarea, a pierdut neprihanirea, a pierdut vederea lui Dumnezeu - raiul. In schimb a castigat: viata cea dupa trup, patimile, lumea aceasta si moartea.
Postul e frate bun cu saracia. Amandoi centreaza firea de la imprastierea celor din afara, spre temeliile cele dinlauntru, ale Duhului, ale adevarurilor de credinta.
O explicatie si o motivare mai limpede a legaturii postului cu adevarurile de credinta tot de la Botez o primim. Ceea ce e mai centrat in noi, mai adanc, mai in inima firii noastre, e imbracat de Hristos...Hristos sta in „altarul inimii”; iar alt sfant Parinte spune ca harul Botezului se ascunde in „adancul mintii”, izgonind afara pe satana, care se retrage in simturi.
Deci, dupa imbracarea in Hristos a adancului nostru, a ceea ce suntem noi cu adevarat subiect de mantuire - satana cauta sa influenteze mintea si inima, din afara, prin simturi, prin trup, prin placerea ce o produce.
Acum e limpede ca postul nu face altceva decat slabeste aceste unelte din afara cu care mai lucreaza satana asupra sufletului. Postul ii mai taie ghearele, ascutimea placerii.
Despre stomac au spus Parintii ca el este capitala patimilor. El da taria omului din afara asupra omului dinlauntru. Mancarea hraneste tesuturile simturilor si glandele poftelor. Acestea la randul lor, prin placerea mincinoasa ce o produc, silesc stomacul sa se intinda cu lacomia pana la patima si silesc mintea sa se grijeasca cu magaziile pentru multi ani.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „PRACTICA VIETII MONAHALE”, CAP. I - PRACTICA VIETII MONAHALE, Editura Charisma, Deva, 2019, p. 52-53.
(Sursa foto)
STIRILE NOASTRE - 9 martie 2020
- Scris de Florina Ionescu
- Categoria părinte: Noutăți
Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „CRINII PUSTIEI”
„Autonomia omului e ultimul pacat impotriva evidentei adevarului. Indeajuns s-a vazut ca omul nu poate substitui pe Dumnezeu: nu se poate asigura impotriva mortii, nici macar de-un fir de par. Multa lui stiinta inca n-a putut face nici macar un ou de musca, sau un bob de grau. Puterile stiintei sunt pana la hotarele vietii. De la viata incepand sunt puterile lui Dumnezeu. Dar nici pana la viata stiinta nu le poate pe toate; de pilda omul nu poate da ordin sa ploua, nu poate da ordin sa rodeasca pamantul, sau sa se lungeasca anotimpurile. «Fara Mine sau impotriva Mea, nu puteti face nimic» (Ioan 15,5). E o fatalitate, ca, cu cat arunca omul pietre mai tare in sus, cu atat mai napraznic ii cad in crestet. A vrea peste puteri, a vrea sa treci limitele, e o vrere in zadar. Grijeste-te de ceea ce atarna de tine. - Iar o grija care a facut-o Dumnezeu atarnatoare de om e: a atarnarii sale de El. Grija omului de Dumnezeu, simplifica grija omului de om: asa, omul va avea de toate. Pe cand, daca omul va exclude pe Dumnezeu de la conducerea lumii si vietii (-ceea ce numai in fantezia lui e cu putinta si nicidecum de fapt-) va avea si atunci, dar ca un hot, nu ca un fiu, pana, treptat, va ajunge sa nu mai aiba nimic. Dumnezeu nu se lasa expropriat! «Grija» zilei «de maine» e o grija presanta. Cand conducea Dumnezeu israelitenii prin pustie, nu le ingaduia grija zilei «de maine»: mana se strica. Painea cea de toate zilele o cerem pentru «astazi». Chiar nevrand, suntem sfatuiti sa traim prin credinta. Sfintii pustiilor au trait numai in conditiile credintei, punand in ordinea preocuparilor: intai grija de mantuire. De aceea Crinii pustiei au ajuns pana la stralucirile luminii divine.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „CUVINTE VII”, Editura Charisma, Deva, 2006, pp. 184 -185.
(Sursa foto)



