Scris de Florina Ionescu

Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „BOGATUL ŞI SĂRACUL”
„Nu-i destul sa faci fapte bune: trebuie sa te faci tu insuti bun. Numai fapta buna, savarsita adesea, te imbunatateste. Faptele bune. pe langa rostul real ce-l au de-a ajuta pe Lazarii lumii, mai au si rostul ca sa-ti faca tie bunatatea, milostivirea, iubirea: a doua natura. si isi implinesc rostul acesta, al doilea, cu atat mai degraba, cu cat nu se urmareste acesta. E bine a face binele ca pe-un lucru de la sine inteles, simplu si firesc, cum rasare soarele.
Cu o ceapa zvarlita dupa un sarac, n-ai facut bunatatea a doua ta natura. Dar nu e vorba de a doua natura, e vorba de revenirea la natura noastra primara, natura noastra de obarsie, la care ne readuce Iisus.
Dumnezeu a facut totul din partea Sa. Mai urmeaza partea din partea noastra.
Deciziile acestea sau nepasarea de ele, hotarasc simplu si decisiv de vesnicia noastra.
Mai hotarator nu se poate vorbi !”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „ Cuvinte Viii”, Editura Charisma, Deva, 2006, p. 157
(Sursa foto)

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 19 iulie 2021

Scris de Florina Ionescu

Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „CERERI CU TALC...„
„Zice careva ca pe un om il poti cunoaste mai bine dupa intrebarile pe care le pune, decat dupa raspunsurile pe care le da. Cuvantul se poate restrange si la un punct de vedere numai religios.
Adancimea sau superficialitatea lui Dumnezeu intr-un om, o poti cunoaste mai bine din lucrurile pe care le cere, decat din cuvintele pe care le spune. Astfel: unii nu-I cer nimic; altii Ii cer nimicuri; unii Ii cer «socoteala»; altii Ii cer lui Dumnezeu sa faca El ce vor ei. Pomelnicul s-ar putea lungi. Prescurtam. Plecand de la talcul rugaciunilor gasim si paradoxuri minunate. Sunt sfinti care, unii, ajungeau ca ingerii; care, unindu-se intru totul cu voia lui Dumnezeu, de la ei nu mai voiau nimic deosebit, de aceea nici nu-I mai cereau nimic.
Asa se aseamana inceputurile si sfarsiturile credintei: unii nu cer nimic, altii nu mai cer nimic. Sfintii cei mari, din desavarsita credinta si smerenie, nu mai cereau lui Dumnezeu nici macar mantuirea. Smerenia acestora atinsese desavarsirea. Totusi: mantuirea, desavarsirea, e acel «un lucru care trebuieste» (Luca 10,42), dupa cuvantul din Betania, in casa lui Lazar. Pentru acest «un lucru» - iertarea lumii - se roaga si sfintii din Cer. 
Dar simplificarea tuturor lucrurilor pana la sensul esential nu e deloc treaba usoara. Dar asa-s randuite lucrurile ca e destul sa se decida cineva profund, si cu urmari in viata, pentru a se motiva pe sine in existenta, si indata ii ploua impotriva toate «motivele» simplificate, droaia de nimicuri, vrand sa-l zadarniceasca, sa-i dovedeasca toata hotararea o usuratate.
De aceea trebuie mereu tinut in focarul atentiei: Sensul profund al vietii noastre «cel ascuns in Dumnezeu», si prin urmare neatins si neinteles de nimicurile de la suprafata vietii, chiar daca acestea, razvratindu-se, ne-ar manca de vii."
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cuvinte Vii” , Editura Charisma, Deva, 2006, p.162
(Sursa foto)

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 28 iunie 2021

Scris de Florina Ionescu

Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „CEARTA" LUI IISUS CU PETRU
„Cine insa vrea sa scape de toropeala lumii acesteia, - caci dela «a vrea aceasta» incepe firul existentei sa capete Sensul transcendentei si se aprinde in ei Duhul lui Iisus, Duhul lui Dumnezeu, acestia toti isi risca sufletul si viata pentru Iisus si Evanghelie.
Cine a mentinut vie Evanghelia in constiinta veacurilor a fost intreg Calendarul sfintilor, care in tot chipul au murit curajos pentru Iisus si pentru Evanghelia imparatiei noastre. «Toti cati sunt manati de Duhul lui Dumnezeu, ei fiii lui Dumnezeu sunt, si n-au primit duh de robie, ca sa le fie iarasi frica, ci duhul infierii, prin care zicem lui Dumnezeu «Tata». Duhul insusi marturiseste impreuna cu duhul nostru ca suntem fii ai lui Dumnezeu» (Romani 8,14-16).
Atunci castigam mantuirea sufletului cand punem pret pe ea: pretul pe care l-a pus Iisus si toti sfintii. Pentru vesnicia noastra in imparatia lui Iisus nici pretul vietii si nici un pret nu e prea mare. Necazurile de acum nu sunt vrednice de-a fi puse in cumpana cu slava noastra viitoare."
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cuvinte Vii” , Editura Charisma, Deva, 2006, p.270
(Sursa foto)

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 14 iunie 2021

Scris de Florina Ionescu

Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „CHEMARI LA APOSTOLIE”
„Neamul omenesc nu apartine, decat sub unul din aspectele sale, generatiei lui Adam cel vechi, generatiei pacatoase si decazute a lumii noastre naturale. Sub un alt aspect el e ceresc, apartinand lui Adam cel spiritual, generatiei lui Hristos.
Creatiunea lumii nu s-a putut produce in timpul nostru, caci el e un timp decazut, el e copilul pacatului. Creatiunea a avut loc in vesnicie, ca act interior al misterului divin al vietii. Conceptia biblica a creatiunii nu-i decat reflexul acestui act interior al creatiei in constiinta omului antic. Omul, precipitat in natura inferioara, e aruncat in afara realitatii divine. Revelatia crestina restabileste omul in sanul acestei realitati. Prin Fiul noi revenim in sanul Tatalui. Cu El incepe un nou gen omenesc, spiritual, acela al lui Hristos, nascut si refacut in Duh. Hristos este in om si omul in Hristos. El e butucul si eu mladita. Tot neamul omenesc, renascut, ramane in Hristos, Dumnezeu-Omul. In omul spiritual e cuprins cosmosul, toata creatiunea. Odinioara cosmosul se desfacu violent de omul decazut si deveni, pentru el, natura exterioara care-l robi. Dar cosmosul revine spre omul renascut. in lumea spirituala cosmosul ramane in om precum omul ramane in Dumnezeu.
Omul e, prin natura sa, un microcosmos; in el sunt cuprinse toate sferele realitatii cosmice, toate formele cosmicului. Prin pacat si cadere, omul pierdu notiunea starii sale microcosmice, constiinta sa deveni individualista. Cosmosul nu se reveleaza omului natural decat ca natura exterioara, a carui viata interioara ii ramane inaccesibila. Numai omului interior, viata interioara a cosmosului, i se descopera ca realitate spirituala. Astfel, calea care duce omul la cunostinta de sine insusi este si calea care-l duce la cunostinta cosmosului. Prin Hristos, prin Logos, nu numai neamul omenesc, ci tot universul se orienteaza spre Dumnezeu, raspunzand chemarii divine, trebuintei dumnezeiesti de iubire.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cuvinte Vii” , Editura Charisma, Deva, 2006, p. 49

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 10 mai 2021