Sambata, 12 august 2017, dimineata devreme.
Dupa ce Parintele Daniel, prezent in autocar alaturi de noi, a spus rugaciunile de dimineata si de calatorie, am plecat cu binecuvantare catre primul nostru obiectiv: Manastirea Curtea de Arges.

Curtea de Arges, oras situat la 450 de metri deasupra nivelului marii, si-a castigat un loc aparte in istoria neamului romanesc, aici fiind candva capitala Tarii Romanesti. Astazi orasul municipiu Curtea de Arges este unul dintre cele mai bogate din Muntenia sub aspectul mostenirii istorice si culturale, legenda impletindu-se aici in mod armonios cu realitatea.

Manastirea cu care orasul se mandreste astazi a fost construita pe locul fostei Catedrale Mitropolitane, ridicata în sec. al XV-lea si sfintita la 1439, in prezenta ctitorului ei, Vlad Tepes, domnul Tarii Romanesti.
Alba, luminoasa si frumoasa, biserica cea mare a manastirii Curtea de Arges ne astepta sub mangaierea razelor soarelui ca o mireasa. Unul dintre preotii calugari de la manastire ne-a prezentat cateva detalii importante despre constructia bisericii, despre materialele scumpe folosite pentru a o impodobi in interior precum si despre pictura sa deosebita.

Avand hramul Adormirea Maicii Domnului -doar cateva zile mai erau pana la sarbatoarea hramului, anul acesta sarbatorindu-se 500 de ani de la sfintirea bisericii-, inconjurata de vegetatie si flori, asaltata de mii de credinciosi din toata tara, biserica ctitorita intre anii 1512 si 1517 de Sf. Voievod Neagoe Basarab este si necropola regala incepand cu anul 1914. Aici odihnesc cei mai importanți membri ai casei regale romanesti: Carol I, Ferdinand Întregitorul, regina Elisabeta și regina Maria. O caseta cu inima reginei Maria se afla in castelul Bran, dar trupul sau e in pridvorul manastirii Curtea de Argeș, potrivit dorintei testamentare. In 1998, la initiativa fiicei sale, calugarita sub numele de maica Alexandra, a fost montata si o placa din marmura cu urmatorul text: „In acest sfant lacas al Curtii de Arges odihneste Maria, regina Romaniei intregite, principesa a Marei Britanii si Irlandei, mama ranitilor si a tuturor celor necajiti. Nascuta la Eastwell, Anglia, la 29 oct. 1875 si adormita intru Domnul la Sinaia, la 18 iul 1938. Fa-i odihna, Doamne, sufletului roabei Tale, in loc de verdeata, unde nu este intristare, nici suspin, ci viata fara de sfarsit.”
Alaturi, o placa similara este dedicata regelui Ferdinand I al Romaniei, decedat în 1927, la Castelul Pelisor. In inscripție e amintita cea mai mare realizare a domniei lui Ferdinand (1914-1927), unirea tuturor romanilor de la 1918, care il transforma in primul rege al tarii reintregite, moment care urmeaza obtinerii independentei sub predecesorul sau Carol I, in 1877.

Canonizarea ctitorului (Domnitorul Neagoe Basarab, 1459-1521) a fost hotarata in sedinta de lucru a Sfantului Sinod din 8-9 iulie 2008, Sfantul Neagoe Basarab fiind pomenit pe 26 septembrie. Domn al culturii romanesti, Neagoe Basarab a  asternut pe hartie in „invataturile” sale catre fiul sau Teodosie nu numai principii de guvernare politica a statului, principii morale de educare a tineretului, ci si principii de imbunatatire spirituala, care duc la adevaratele valori, cele duhovnicesti.
Legenda mesterului Manole (mitul jertfei pentru creatie -nimic nu se poate cladi si nimic nu poate dainui daca nu are la baza un sacrificiu) si-a lasat puternic amprenta asupra modului in care este perceput acest important lacas de cult, un numar impresionant de pelerini sau turisti vin sa descopere locul in care Ana, frumoasa sotie a mesterului Manole, a fost zidita in zidul bisericii.

In paraclisul manastirii, se afla sfintele moaste ale Sfintei Mucenite Filofteia, un copil de 12 ani martirizat de tatal sau - in calendarul sfinteniei crestine, la 7 decembrie este pomenita Sfanta Mucenita Filofteia, Moastele Sfintei Filofteia sunt intregi, intr-o racla de argint aurit. Exista un blestem prin care sunt afurisiti (blestemati) cei care ar indrazni sa instraineze fragmente din Sfintele Moaste.
Sfanta Filofteia este considerata ocrotitoarea copiilor si a tinerilor, si in special a fetelor, pe care le ajuta sa se casatoreasca si sa aiba o viata linistita.
Cu evlavie si cu mare dragoste am fost si ne-am inchinat la sfintele sale moaste, caci „fecioria şi milostenia sunt două fapte bune prea mari, care fac fecioară înţeleaptă pe ceea ce le are, îi umple vasele sufletului cu untdelemnul facerii de bine, îi înfrumuseţează candela, o umple cu untdelemn, o luminează, îi deschide uşa cămării celei de nuntă, o duce înăuntru la nunta cea veşnică, o uneşte cu mirele cel fără de moarte, cu unire nestricăcioasă.”

Cu greu am plecat de acolo, de la Curtea de Arges. Si nu doar pentru ca timpul nu ne mai permitea ci si pentru ca acolo totul era in strai de sarbatoare: natura, biserica, sfintii, aerul. Cumva, respirand aerul de acolo, vazand frumusetea locurilor, rugandu-ne, am inteles ca Dumnezeu ne facuse inca un dar: traisem pentru o ora intr-un colt de rai!

Trecuse de ora 15 cand am coborat din nou din autocar. De data aceasta am oprit in fata unei biserici inalte, impozante, construita in stil bizantin si baroc/gotic, turnul acesteia - cu elemente gotice, inaltat de mesterii sasi dupa modelul celor sasesti din Transilvania - l-am observant inca de departe, de pe colinele inconjuratoare. Duminica si in zilele de sarbatoare guranii merg la biserica aceasta, sfintita in 1887, in costumele traditionale, respectand ordinea locurilor.     
Mare bucurie am avut sa ne intalnim aici cu actualul Parinte Paroh Nicolae Catana si cu Parintele Ioan Peana, fostul paroh, azi preot pensionar.

Parintele Nicolae Catana ne-a conturat un istoric al bisericii, al ctitorilor si preotilor slujitori de-a lungul timpului si apoi ne-a oferit amanunte cu privire la constructia si pictura bisericii, un monument de frumusete si culoare, impunator si atat de ortodox pe interior fata de exteriorul construit in stil apusean!

Dupa aceea, l-a invitat pe Pr. Peana, cel de la care a continuat acum doi ani sa pastoreasca sufletele din aceasta parohie, sa ne vorbeasca despre Pr. Arsenie Boca si Inalt Preasfintitul Nicolae Mladin, mitropolitul Ardealului. Cei doi preoti aveau, dupa spusele sale, sa ii schimbe si sa ii indrepte cursul vietii.

Toti cei de fata am simtit dragostea si bucuria cu care am fost intampinati la Gura Raului, evlavia deosebita pe care cei doi preoti o au pentru Pr. Arsenie Boca. Am fost binecuvantati sa cunoastem inca doi preoti ardeleni cu inima mare si sa auzim marturia autentica a Pr. Ioan Peana care a avut sansa sa il cunoasca indeaproape pe Sfantul Ardealului.
Parintele Paroh Nicolae Catana ne-a facut cu dragoste inca un dar, a scos din Sf. Altar papucelul Sf. Efrem cel Nou aflat intr-o frumoasa racla de lemn si ne-a ingaduit sa ne inchinam cu credinta, povestindu-ne prin ce minune a ajuns acesta in frumoasa biserica Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil de la Gura Raului.
Am plecat de acolo cu promisiunea ca vom mai reveni, mai sunt inca multe de povestit!

Spre seara am ajuns cu bine la Pensiunea Ramet unde ne-am cazat pentru noapte.

Dupa cina, am plecat pe jos spre Manastirea Ramet, acolo unde Vecernia deja incepuse. Manastirea Ramet, gradina raiului din Apuseni – este unul dintre cele mai vechi asezaminte ortodoxe din Transilvania. Pe inserat, era parca leganata de glasul cristalin al maicutelor care cantau dumnezeieste. Biserica cea mare are hramul Adormirea Maicii Domnului si Sf. Petru si Pavel, in interiorul sau flacarile lumanarilor conturau, cu lumini si umbre, o atmosfera de pace propice rugaciunii. Iconostasul, stranele și întregul mobilier din biserică sunt sculptate în lemn de stejar. Icoanele, din lemn de tei, poleite cu foita de aur, sunt pictate in tempera.
In partea stanga a catapetesmei se afla Sf. Moaste ale Sf. Ierarh Ghelasie de la Ramet iar in Sf. Altar se afla capul sau binemirositor care, descoperit in chip minunat si pastrat intr-o racla de lemn, savarseste si astazi tamaduiri si aduce mangaiere celor ce se roaga cu credinta Sfantului Ghelasie.
„Sfantul Ierarh Ghelasie s-a nevoit in veacul al XIV-lea, mai intai ca sihastru pe valea paraului Ramet din Muntii Apuseni si, apoi, ca egumen al Manastirii Ramet din judetul Alba, avand o viata duhovniceasca imbunatatita si invrednicindu-se inca din tinerete cu darul facerii de minuni. Era originar din partea locului. Luand din tinerete jugul lui Hristos, a deprins de la cei mai iscusiti eremiti mestesugul luptei duhovnicesti. [...] In traditia locului se spune despre Cuviosul Ghelasie ca avea doisprezece ucenici cu care impreuna se ruga si postea, savarsind sfintele slujbe cu mare osardie si frica de Dumnezeu. In toata saptamana, Cuviosul Ghelasie nu primea mancare, indestulandu-se numai cu Preacuratele Taine. Ziua mergea cu ucenicii la ascultare, iar noaptea facea priveghere si savarsea Sfanta Liturghie. Numai sambata si duminica manca impreuna cu calugarii la trapeza manastirii.” (sursa citat)
Cu incredere si cu speranta, ne-am inchinat si celor 8 alti sfinti ale caror sfinte moaste le-am gasit tot in biserica, in partea dreapta a catapetesmei.

Biserica Veche, mica, imaculat de albă in exterior, cu un singur turn, are in interior picturi suprapuse strat peste strat, datand din 1300 pana la 1809. Hramul Bisericii este ”Izvorul Tamaduirii” si ”Nasterea Maicii Domnului”. Poarta bisericii pare rupta dintr-o poveste cu castele ferecate. Biserica s-a aflat intr-o stare de degradare avansata, fiind salvata in anul 1988, in urma unui complicat proces de ridicare a constructiei.


In muzeul manastirii se odihnesc, alaturi de icoane si alte obiecte de cultura si traditii (localul muzeului este o veche scoala) desagii cu care parintele Dometie (Manolache), devenit preot duhovnic la Ramet în 1959, foarte cautat de credinciosi pentru puterea si curatia sa duhovniceasca, se plimba pe dealuri pe jos, ca apostolii. Parintele Dometie a fost in tinerete si la Manastirea Prislop, acolo unde a fost tuns in monahism avandu-l ca nas pe Pr. Arsenie Boca. Mormantul sau se gaseste in cimitirul manastirii, la loc cu verdeata si pace.

In dimineata zilei de duminica am participat cu totii la Sf. Maslu si apoi la Sf. Liturghie, la plecare lasand loc dorintei de intoarcere. Manastirea Ramet ramane in amintirea fiecaruia dintre noi ca un loc de reculegere pe firul istoriei romanesti dar si de clocotitoare viata monahala autentica in prezent.

Dupa masa am ajuns La Alba Iulia unde ajungand in centrul orasului am vizitat cetatea Alba Iulia si Catedrala Reintregirii Neamului (numita si a Incoronarii).  In curtea acestei Catedrale a avut loc in data de 15 octombrie 1922 ceremonia de incoronare a Regelui Ferdinand si a Reginei Maria ca suverani ai Romaniei Mari iar la 1 decembrie 1948, dupa interzicerea Bisericii Romane Unite cu Roma, a fost organizata aici o ceremonie dedicata „reintregirii Bisericii Ortodoxe Romane”, ocazie cu care mai multi preoti greco-catolici au depus juramant de credinta catre patriarhul Justinian Marina.

Desi in graba, am avut bucuria sa ne inchinam in aceasta grandioasa biserica avand doua hramuri: Sfanta Treime si Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil.

Spre iesire, acest loc cu insemnatate religioasa dar si istorica deosebita pentru noi, toti romanii, are fixate in nisele laterale din pridvor patru placi de marmura cu inscriptii comemorative care ilustreaza patru evenimente importante:

1. Tiparirea Noului Testament de Mitropolitul Simion Stefan la 1648;
2. Unirea de la 1600, infaptuita de Mihai Viteazul;
3. Martiriul lui Horea, Closca si Crisan;
4. Refacerea unitatii spirituale a romanilor
Sa ne ajute Dumnezeu sa fim vrednici de intreaga mostenire pe care ne-au lasat-o acesti bravi inaintasi ai nostril!

Am ajuns in Bucuresti tarziu in noapte. Amintirile acestor zile inca nu se asezasera bine in „sertarele” sufletelor noastre. Ceea ce era insa deplin constientizat si inregistrat in memoria noastra era iubirea Lui Dumnezeu, Cel care avusese in mainile sale viata si sanatatea fiecaruia dintre noi caci ajunsesem cu bine inapoi acasa. Ne-am intors cu experienta unui nou pelerinaj in care am incercat, fiecare dintre noi, sa fim mai buni decat fusesem inainte.
Multumim Tie, Doamne, pentru milostenia Ta imparateasca!

Ii multumim Parintelui Daniel Dumitru care ne-a fost alaturi in acest pelerinaj, istorisindu-ne informatii interesante despre locurile vizitate si, mai ales, picurand in sufletele noastre intelesuri pline de intelepciune din dogma ortodoxa, raspunzand cu rabdare si multa iscusinta intrebarilor noastre. Va multumim voua, pelerinilor care ati ales sa ne fiti alaturi si sa formati impreuna cu noi un tot in rugaciune si bucurie!

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu Celui Viu, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale si ale tuturor Sfintilor Tai, miluieste-ne pe noi pacatosii si ne mantuieste! (Parintele Ioan Peana ne-a spus ca il invatase Parintele Arsenie Boca sa rosteasca rugaciunea inimii astfel.)

 Alte imagini din pelerinajul nostru, click aici.