Cu multă emoție, sâmbătă dimineața, pe 25.09.2015, ne îndreptăm către o mănăstire de suflet a Fundației noastre: Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus. Acolo mergem pentru a sărbători cu smerenie împlinirea a 105 ani de la nașterea Părintelui Arsenie Boca!

Programul pelerinajului a început cu vizitarea parohiei Sfântul Nicolae din Câmpina, Județul Prahova, păstorită de părintele Petru Moga. Ajunși în Câmpina, am rămas impresionați pe de o parte de tăria cuvântului ținut de părintele Moga, dar și de biserica nou construită, de pictură, de grădinița parohialș și nu în ultimul rând de locul în care se organizează conferințe și alte evenimete cu folos sufletesc!

Am aflat că părintele Moga a reușit sș adune în jurul sfinției lui oameni care cu adevărat sunt implicați în viața parohiei. Tot frumosul locului se datorează în mare parte oamenilor din parohie care s-au implicat voluntar în amenajarea și întreținerea locului respectiv! Uimitor lucru este că Duminica, la Sfânta Liturghie toți credincioșii se îmbracă în straie populare, iar în biserică, printre oameni este o liniște desăvârșită!

Impresionați de această parohie, ne-am continuat drumul către Mănăstirea Brâncoveanu, care ne aștepta, ca de fiecare dată într-un cadru de poveste, unde crestele mari ale munților Făgăraș parcă vorbesc despre marii eroi sau sfinți neștiuti care s-au ascuns în ei în timpul prigoanei comuniste.
 

După cazarea la Academia Sâmbăta, ne-a asteptat o seară plină de emoție! Părintele Ioan Gheaja a bucurat sufletul nostru cu câteva pricesne, iar actorul Mihai Bica (vocea Părintelui Arsenie de pe toate CD-urile editate de Fundație în parteneriat cu domnul Costin Manoliu și cu regizorul Nicolae Mărgineanu) a interpretat câteva poezii menite să întelegem în profunzime bucuria pe care o trimte Dumnezeu în sufletele dragi Lui!

Sâmbătă, 26.09.2015, ne aștepta o zi ploioasă, însă nu într-atât cât sa ne determine să nu mai urcaăm la chilia Părintelui Arsenie. Așadar, după un drum lung și poate pentru unii istovitor, ajunși la chilie, un părinte de la Mănăstirea Sâmbăta și părintele paroh din satul Ludișor, comuna Voila au ținut slujbă de pomenire pentru Părintele Arsenie Boca.
 

Seara, părintele Constantin Necula din Sibiu și părintele Simion Todoran din Alba-Iulia au ținut o conferință extraordinară despre personalitatea Părintelui Arsenie în sala de evenimente a Academiei Sâmbăta!
 

Ziua de Duminică, 27.09.2015, a culminat cu Sfânta Liturghie și parastas închinat Părintelui Arsenie! Spre amiază ne-am îndreptat către București, cu multe cuvinte ziditoare în minte și cu mai multă nădejde!

Mulțumim P.S. Ilarion Urs pentru faptul că a fost cu noi și pentru că ne-a primit ca pe niste copii ai săi dragi!

Vă mulțumim și dumneavoastră pentru faptul că sunteți alături de noi!

Părintele Arsenie Boca să ne ocrotească!

 

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, am ajuns din nou la mormântul Părintelui Arsenie Boca în perioada 27-28 noiembrie 2014. 

Prima oprire Mănăstirea Cozia unde ne reculegem în ctitoria bravului domnitor Mircea cel Bătrân (1355-1418). De la Cozia drumul nostru este „întins” până la Mănăstirea Prislop unde ajungem pe înserat. Bruma era aşternută peste tot, „Pleacă toamna, vine iarna!/Nu-i nimic ne pare bine/ Peste frunze vor cădea/Fulgii albi, fulgi de nea.” („A căzut întâia brumă”-Niculina Mureşan).

Zgribuliţi ne închinăm în biserica mănăstirii şi la mormântul Părintelui Arsenie. În drum spre Hunedoara, unde ne vom înnopta, trecem şi pe la Biserica Sfântul Nicolae din Densuş.

Pe 28 Brumar în ziua comemorării trecerii la Domnul a Părintelui Arsenie, dis de dimineaţă participăm la Sfânta Liturghie şi slujba parastasului, slujite de un sobor de episcopi, preoţi şi diaconi.

Lume multă ca întotdeauna, fiecare cu preocupările sale: unii ascultă slujba, alţii aprind lumânări sau stau la coadă la izvor sau la mormântul Părintelui Arsenie, dar nădăjduim că toţi indiferent de activităţi, au participat prin rugăciune personală la Sfânta Liturghie şi s-au întors mai „odihniţi”duhovniceşte la casele lor. Căci Sfânta Liturghie mai ţine lumea!

„Rabdă Fiul lui Dumnezeu pentru noi o răstignire neîntreruptă; Mielul-Împărat stă mereu chezaş înaintea Tatălui, aducându-Se în Jertfă neîncetată, rugăminte de mijlocire pentru biata lume.[…] Sângele Mielului din Sfânta Împărtăşanie mai ţine sufletul în oase şi lumea în picioare. […] mare taină ascunsă sub chip smerit, mântuieşte lumea, sau o fereşte de urgiile Antihristului. Iată de ce, toată lumea ar trebui să vie la Sfânta Liturghie, că pentru dăinuirea lumii e darul acesta pe pământ. […] Dar Sfânta Liturghie este neasemănat mai bogată în taine, care nu se pot depăna pe limba omenească. Dumnezeu coboară între oameni şi suie oamenii la Sine, pe scara Sfintei Liturghii.” (Sfânta Liturghie mai ţine lumea -„Cărarea Împărăţiei”-pr Arsenie Boca)

Mulţumim tuturor celor care s-au ostenit să vină cu noi pe o aşa vreme rece dar cu siguranţă că întâlnirea cu Părintele Arsenie la Mănăstirea Prislop a încălzit, de dragoste întru Hristos, inimile dumneavoastră!

Mai multe fotografii aici.

Vara e timpul vacanţelor, concediilor, a timpului ceva mai liber. Dar creştinul are timp de relaxare? Dumnezeu în mărinimia şi bunătatea Sa a lăsat omului după şase zile de muncă şi o zi de odihnă. Dar refacerea puterilor trupeşti nu ţine şi de refacerea puterilor duhovniceşti? Oare gândul celui aflat în concediu e îndreptat spre Dumnezeu cu privirea „cocoţată”spre cer, în răstimpul fără de stres? Nu ştim şi nici nu ne este dat nouă să cunoaştem acest aspect, fiecare persoană e o taină. Dar vedem pe acei creştini care se nevoiesc să meargă în pelerinaje cu setea după divinitate şi ne bucurăm pentru că ne dau curaj să mergem şi noi cu ei pe calea anevoioasă a mântuirii, „că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 20). 

Mai este, Doamne, până-n cer? Mai este/ Pân’să mă faci părtaşi luminii Tale?/[…] De-atâta vreme urc târâş, pe coate,/ […]Şi-am risipit atâta suflet, Tată,/ În râvna mea neasămuit de mare/ Că de-o mai fi s-ajung în cer vreodată,/ N-o să mai am ce-Ţi pune la picioare./ […] Târâş, pe brânci, cu sufletul la gură,/ Urc muntele cu-nchipuite creste;/ Din tot ce-am fost mai sunt o picătură…/ Mai este, Doamne, până-n pisc, mai este?! („Îndoiala”- vol. „Peisaj lăuntric”-Demostene Andronescu)

A doua zi, pe 27 iulie, în straie populare (cei care au avut), suntem la Mănăstirea Prislop. Ne închinăm în Biserica mănăstirii şi după aceea ne aşezăm la coada mare ce „urcă” dealului la Mormântul Părintelui. E luna lui cuptor, dar noi nu am simţit, pentru că un vânticel plăcut, ca o mângâiere dumnezeiască pe creştet, a făcut şederea, de trei ore, la coadă, să fie plăcută. „Aşteptatul” până sus la Părintele, ar trebui să fie lucrător, dar munca unora nu este la fel cu a altora. Dacă unii îşi povestesc viaţa sau d’ale lumii, iar alţii se roagă în tăcere, cei din urmă nu trebuie să se supere (chiar dacă au dreptate) pe cei care vorbesc, pentru că gândul lor trebuie să fie milostiv faţă de neputinţele aproapelui, atâta e limita lor! „Căci de se socoteşte cineva că este ceva, deşi nu este nimic, se înşeală pe sine însuşi. Iar fapta lui însuşi să şi-o cerceteze fiecare şi atunci va avea laudă, dar numai faţă de sine însuşi şi nu faţă de altul” (Galateni 6, 3-4).

O vizită la Prislop nu poate să nu aibă scop şi trecerea pe la „chilia” din stâncă a Sfântul Ioan de la Prislop, prăznuit pe 13 septembrie. Un mare sihastru ce s-a nevoit la Mănăstirea Prislop (Silvaşul) pe la sfârşitul secolului XV- începutul secolului XVI. Mai multe amănunte despre el, aici.

Nu mai zăbovim multe şi plecăm spre o întâlnire surprinzătoare. Mergem la Ghelari, în apropiarea oraşului Hunedoara. După ce drumul şerpuieşte prin pădurile Ţinutului Pădurenilor (sic!) în mijlocul comunei Ghelari ne „întâmpină” o mândră catedrală şi lângă ea o smerită bisericuţă. Povestea celor două lăcaşuri ale lui Dumnezeu este ruptă din cer şi ne este împărtăşită de maica stareţă Haritina.

Mai multe amănunte despre bisericile din Ghelari, aici.

„Nu suntem născuţi din timp, ci din veşnicie. Aşa se face că avem o fărâmă de ţărână şi din celălalt tărâm.” („O soră a vieţii…” -„Cărarea Împărăţiei”-pr Arsenie Boca) Sunt clipe sau chiar zile, când scăpăm în sus şi acestea sunt pe măsură ce ne nevoim, cu fapta, gândul, rugăciunea, iubirea-pe toate acestea le descoperi prin voinţa şi credinţa ta toată viaţa, care este un pelerinaj spre Dumnezeu.

Am cerşit un timp lumină / Pe la uşi străine, […] // Dar odată, pe-nserate, /obosit de vise,/ Am găsit la lume toate/ Porţile închise.// Şi rămas în noapte-afară / Fără lumânare, /Am privit aşa-ntr-o doară-n /Mine ca în zare. // Şi am tresărit deodată, / Căci văzui că-n mine / Bezna-i ciuruită toată /Şi mijesc lumine. // Am dat zgura la o parte / Cu înfrigurare / Şi-n străfundurile-mi moarte /S-a iscat cântare.// Iar prin rana-mi sângerândă, / Ca printr-o spărtură, / A ţâşnit o rază blândă/ De lumină pură, // Ce-nvelindu-mă în toate, /Mătăsoasă, moale, / A dat vieţii mele plate/ Sensuri verticale//[…]

(„Prefacere” vol. „Peisaj lăuntric”-Demostene Andronescu)

Mulţumim tuturor celor care au participat la acest pelerinaj şi dăm Slavă lui Dumnezeu pentru marea bucurie de a ne fi adunat!

Mai multe fotografii din pelerinaj, aici.