Scris de admin

Categoria părinte: Noutăți

Librăria Sophia şi Editura Nepsis vă invită marţi, 17 aprilie 2018, ora 18.00 la prezentarea volumului "Sfintele Taine. Pecete adevărată a deplinei comuniuni", scrisă de părintele Iulian Naroş.

Citește mai mult: Lansare de carte la Libraria Sofia - 17 aprilie 2018

Scris de admin

Categoria părinte: Noutăți

"Orice copil e un artist. Problema e cum să rămână un artist odată ce a crescut." (Pablo Picasso)
Sâmbătă 14 aprilie 2018, ora 16.00, Casa cu Rost, vă invită la un atelier de pictură pe sticlă coordonat de prof. Oana Mușceleanu.
Locația: str. Blanari nr. 23, etajul 5, București.
Niciodată nu e prea tâziu (nici prea devreme) să-ți descoperi talentul ascuns, ori chiar vocația! Și ne-ar plăcea să fim noi cei care te ajută. Acest atelier este destinat atât adulților cât și copiilor deopotrivă.

Citește mai mult: Atelier de pictura pe sticla - prof. Oana Musceleanu

Scris de Florina Ionescu

Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „UNII-SI TAIE MINTEA IN SCRIPTURI”
„Vicleanul are doua feluri de momeli, dupa iubirea omului, care inclina, fie spre pierzare, fie spre mantuire. Este si o «ispita a mantuirii» in care au cazut multi inselati, zicand ca-s mantuiti, cand de fapt ei n-au savarsit nici alergarea si nici dupa lege n-au luptat. Este si ispita sfinteniei, este si ispita misiunii sau a trimiterii de la «Dumnezeu», precum este si ispita muceniciei. In toate aceste ispite cad cei ce ocolesc osteneala, mintile inguste, care spun ca nu mai au nimic de facut, decat sa creada si sa se socoteasca a fi si ajuns sfintenia, misiunea, mucenicia si celelalte naluci ale mintii inselate.
Au si ei o osteneala: aceea de a ajunge la darurile mai presus de fire, inainte de vreme si ispitind pe Dumnezeu.
Deci, nu-i de mirare ca-i da in robia inselatorului de minte, ca sa-i chinuiasca.
Cate unii mai aprinsi la minte, fie de la fire, fie de la boli, neavand cercarea dreptei socoteli, scancesc in inima lor dupa daruri mai presus de fire, imbulziti nu de vreo virtute, ci de iubirea de sine. Avand acestia iubire fara minte pe care vor sa o cinsteasca cu daruri mai presus de fire, Dumnezeu ingaduie duhului rau sa-i amageasca desavarsit ca pe unii ce indraznesc sa se apropie de Dumnezeu, necurati la inima. De aceea, pentru  indrazneala, ii da pe seama vicleanului sa-i pedepseasca. Astfel, cand atarna de la Dumnezeu o atare pedeapsa pentru oarecare, il cerceteaza Satana luand chipul mincinos al lui Hristos, si, graindu-i cu mare blandete, ii tranteste o lauda, cu care-l castiga fulgerator si poate pentru totdeauna, ca pe unul ce, pe calea cea stramta si cu chinuri ce duce la Imparatie, umbla dupa «placeri duhovnicesti». Iata-l cu momeala pe gat. De-acu, dupa oarecare scoala a ratacirii, cand increderea ii va fi castigata desavarsit si-i va fi intarita, prin potriviri de semne prevestite ajunge increzut in sine si in hristosul lui, incat si moarte de om e in stare sa taca, intemeindu-se pe Scriptura.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cararea Imparatiei”, cap. IV - Razboiul nevazut , Editura Charisma, Deva, 2006, p. 183-184.
(Sursa foto)

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 20 ianuarie 2020

Scris de Florina Ionescu

Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „CRINII PUSTIEI”
„Autonomia omului e ultimul pacat impotriva evidentei adevarului. Indeajuns s-a vazut ca omul nu poate substitui pe Dumnezeu: nu se poate asigura impotriva mortii, nici macar de-un fir de par. Multa lui stiinta inca n-a putut face nici macar un ou de musca, sau un bob de grau. Puterile stiintei sunt pana la hotarele vietii. De la viata incepand sunt puterile lui Dumnezeu. Dar nici pana la viata stiinta nu le poate pe toate; de pilda omul nu poate da ordin sa ploua, nu poate da ordin sa rodeasca pamantul, sau sa se lungeasca anotimpurile. «Fara Mine sau impotriva Mea, nu puteti face nimic» (Ioan 15,5). E o fatalitate, ca, cu cat arunca omul pietre mai tare in sus, cu atat mai napraznic ii cad in crestet. A vrea peste puteri, a vrea sa treci limitele, e o vrere in zadar. Grijeste-te de ceea ce atarna de tine. - Iar o grija care a facut-o Dumnezeu atarnatoare de om e: a atarnarii sale de El. Grija omului de Dumnezeu, simplifica grija omului de om: asa, omul va avea de toate. Pe cand, daca omul va exclude pe Dumnezeu de la conducerea lumii si vietii (-ceea ce numai in fantezia lui e cu putinta si nicidecum de fapt-) va avea si atunci, dar ca un hot, nu ca un fiu, pana, treptat, va ajunge sa nu mai aiba nimic. Dumnezeu nu se lasa expropriat! «Grija» zilei «de maine» e o grija presanta. Cand conducea Dumnezeu israelitenii prin pustie, nu le ingaduia grija zilei «de maine»: mana se strica. Painea cea de toate zilele o cerem pentru «astazi». Chiar nevrand, suntem sfatuiti sa traim prin credinta. Sfintii pustiilor au trait numai in conditiile credintei, punand in ordinea preocuparilor: intai grija de mantuire. De aceea Crinii pustiei au ajuns pana la stralucirile luminii divine.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „CUVINTE VII”, Editura Charisma, Deva, 2006, pp. 184 -185.
(Sursa foto)

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 9 martie 2020