Dragii noştri prieteni,

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu în 17-18 iulie 2010 am ajuns la Mănăstrirea Brâncoveanu din Munţii Făgăraşului. Mulţumim tuturor celor care au fost alături de noi, datorită dumneavoastră avem un motiv în plus de bucurie!
Salutăm eforturile doamnei Lucia Stănescu, membră a acestei fundaţii, care ne-a ajutat să ajungem acolo, precum şi neobositului nostru mentor, domnului Dan Lucinescu

Prezentăm mai jos câteva cuvinte ale celor care au mers cu noi pe urmele Părintelui Arsenie:

"Mănăstirea Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus, un loc plin de istorie, un peisaj minunat care îţi dă o stare de linişte şi pace sufletească. Mă bucur că am putut să calc pe urma paşilor unui o dăruit de Dumnezeu, Părintele Arsenie Boca." - Alina Rădulescu

"În dorinţa de a te apropia de Părintele Arsenie Boca înveţi intospecţia planurilor interioare, flacăra vie a sufletului care luminează mintea, prin pacea şi înţelepciunea care ne cuprinde într-un mod firesc şi natural. Este dorul etern de a transcede spre planurile superioare ale fiinţei divine, scânteie ce sălăşluieşte în fiecare dintre noi, în inimă. S-o cultivăm în fiecare zi prin rugăciune şi iubire, manifestată în orice formă. Focul inimii linişteşte şi înnobilează în toată complexitatea şi frumuseţea ei, creaţie a lui Dumnezeu Tatăl, în timp ce focul minţii pârjoleşte în creaţia iluziei." - Iuliana Chiriac

"Puţine clipe de bucurie mi-au fost date până la cei 60 de ani pe care i-am împlinit. (...) Nu am să uit acest pelerinaj niciodată. Mulţumesc pentru aceste două zile pline de har şi binecuvântare." - Alexandrina Costache

"Şi după acest pelerinaj revin acasă mai împlinită sufleteşte. Ani de zile am căutat răspuns la multe întrebări şi rezolvări la multe probleme care, prin credinţă, au primit o soluţie. Aceste două pelerinaje (la Mănăstirea Prislop şi Sâmbăta de Sus) mi-au arătat o dată în plus, cum se manifestă ajutorul lui Dumnezeu, cum se materializează credinţa." - Carmen Petrescu

"Sunt o persoană în care Toma, cum spunea doamna Aspazia Oţel Petrescu, predomină... Asta este cel puţin până acum... De ce vă spun însă acest lucru: am fost învăţată, sau mai bine zis, m-am autoeducat, să nu cred în ce aud până când nu am dovezi palpabile să zicem, pentru a fi în ton cu Toma. După această excursie însă au început să mi se clatine convingerile în acest sens. (...) Mă întorc acasă cu un şi mai puternic sentiment de iubire pentru Părintele Arsenie." - A. Arsene

"La casa Lui Dumnezeu de la Sâmbata, Sfântul nostru Părinte Arsenie Boca, ne-a spus încă din autocar, să fim curajoşi, că dacă vream să scurtăm crucea noastră, mai mult adăugăm. Apoi când am ajuns la Mănăstire, Părintele ne-a dat apă de la izvor, pentru că era foarte cald, ne-a ţinut slujbă la altarul din pădure, dimineaţa în trei ore la rugăciune a chemat păsările să cânte, iar când să plecăm ne-a arătat cum pictează. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru tot!" - Carolina Bigu

AICI aveţi imagini din minunata călătorie.



Dragii noşti,

Pe data de 20 mai 2010, domnul Dan Lucinescu a lansat cea de 19-a carte:Homo Planetarius. Ne bucurăm să o aducem în atenţia dumneavoastră!

Dacă în trecut deplasările de populaţii au fost consecinţele factorilor istorici, astăzi ele se produc ca urmare a comprimării timpului şi scurtării distanţelor, dând naştere unor societăţi cosmopolite. Homo Planetarius prezintă câteva din cele mai importante cazuri de refugieri şi emigrări din motive politice, oferindu-ne, printre altele, detalii interesante despre Zidul Berlinului, drama populaţiei româneşti, poloneze, dar şi despre cazuri individuale de exilaţi.





Dragii noştri,

Am ajuns la Mănastirea Prislop, pentru a ne ruga la mormântul Părintelui nostru ocrotitor. În prima jumătate a zilei am ajuns la Schitul-Monument de la Aiud, înălţat Sfinţilor Martiri Români trecuţi la Domnul în temniţele comuniste. Părintele Augustin, cel care slujeşte la Schitul din Aiud, ne-a primit cu o deosebită căldură vorbindu-ne despre mucenicia celor care au trecut prin închisoare. Cu mare surprindere cei prezenţi au aflat de existenţa osuarului din partea de jos a bisericii şi au avut ocazia să se şi închine la Sfintele Moaşte adică la osemintele celor ucişi în închisoare, care au săvârşit până acum mai multe minuni. Părintele Augustin ne-a arătat urmele de tortură care se păstreză pe osemintele Sfinţilor. A fost cutremurător şi impresionant cu atât mai mult cu cât alături de noi se afla domnul Dan Lucinescu, unul dintre mărturisitorii şi supravieţuitorii de la Aiud.
De altfel, de-a lungul călătoriei domnul Dan Lucinescu ne-a mişcat inimile cu povestiri atât despre temniţele comuniste, cât şi despre întâlnirile sale cu Părintele Arsenie Boca. 

Spre seară, în jurul orei 20:00, am ajuns la mormântul Sfântului Ardealului care a făcut cu toţi o minune: niciunul dintre noi nu am mai simţit oboseala şi disconfortul celor 12 ore de călătorie, o linişte celestă cuprinzându-ne pe toţi. Imediat cum am ajuns la mormânt nimeni nu mai avea nicio problemă. Am plecat de acolo plutind, gândindu-ne la binecuvântarea dată de Dumnezeu acelui loc sfânt.

A doua zi, ne-am întors la Mănăstire, participând la Sfânta Litughie. În drumul către Bucureşti, ne-am oprit şi la Mănăstirea Lainici, atât de dragă nouă, unde vieţuieşte părintele Adrian Făgeţeanu care a făcut parte din Rugul Aprins şi a slujit până acum câţiva ani la Mănăstirea Antim împreună cu smeritul părinte Sofian Boghiu.

Mulţumim tuturor celor care au fost alături de noi, la Părintele Arsenie!

AICI  va prezentăm imagini din pelerinaj iar mai jos câteva impresii ale celor prezenţi:

Acesta este primul pelerinaj la care am participat vreodată.Este ca o poartă care mi s-a deschis, ca o mână care mi s-a întins, o altă lume, mai curată, mai ziditoare care mi s-a arătat. Mă copleşeşte un sentiment de uimire şi mulţumire, că am fost şi eu aleasă să păşesc în aceste locuri sfinte, să văd adevarata dăruire şi iubire de Dumnezeu.
Cât despre locul de odihnă al Părintelui Arsenie, atâta încărcătură de sfinţenie, de frumuşete şi de har, nu cred să mai fi vazut în această lume. Un gând de profund respect şi afecţiune pentru domnul Lucinescu, oare ce va fi lumea noastră fără oameni ca el?                                                                                                                                                                                                                              Simion Denisa Cristina

Pot spune ca au fost două zile de mare încărcătură emoţională pentru mine, fiind prima dată  cand ajungeam în acele locuri pline de sfinţenie.M-am simţit foarte bine alături de toţi cei care ne-au acompaniat în acest pelerinaj, chiar dacă nu am reuşit să vorbesc cu toţi...A fost într-adevăr o sărbătoare să îl cunosc pe domnul Lucinescu , iar puţinele cuvinte pe care mi le-a adresat mi-au spus totul: ,,nu întâmplător a ales Dumnezeu să ne adune împreună  azi”...                                                                              
                                                                                                                                             Iftinchi Olga

„Sufletul meu, epuizat de vieţuirea supraaglomerată şi artificială şi descurajat de întâlnirile cu prea mulţi oameni robiţi de patimi, era foarte însetat. Era însetat de frumos şi de spiritualitate. În acest pelerinaj am putut să-mi potolesc setea de frumos admirând natura cu care Dumnezeu a înzestrat aceste pământuri dar şi setea de spiritualitate, căci m-am întâlnit cu Sfinţii. Întâlnirea mea cu ei, deşi prilejuită de rămăşiţele lor pământeşti, a fost în duh. Ei au trăit vremuri în care integritatea se pedepsea cu închisoarea şi cu moartea, noi trăim vremuri în care integritatea se vinde la colţ de stradă, la cornete de 1 leu. În duh, Ei m-au aşteptat cu cupe de har. Mulţumesc lui Dumnezeu, lor şi organizatorilor.
                                                                                                                                   Gabriela Alexandru

„Într-o lume a materialismului, a afirmării pentru lucruri mici, meschine şi fără viitor, cu ajutorul şi datorită acestui Pelerinaj, am înţeles că minunile există. Îmi explic de ce şi cu ajutorul cui ne definim existenţa şi spiritul curat. Spunem că suntem cu toţii oameni, dar este absolut obligatoriu să şi dovedim!”
                                                                                                                                           Anca Tănase

„Un colţ de Rai la care Părintele Sfânt Arsenie ne aşteaptă şi ne cheamă cu dragoste. E ceva mirific.”                                                                                                                                                 Viorica Ghiorghe

„A fost un pelerinaj de suflet. M-a impresionat tot ce am văzut şi am auzit la Schitul Înălţarea Sfintei Cruci de la Aiud. Trăirile la mormântul Părintelui Arsenie sunt greu de povestit. Este un loc cu o încărcătură spirituală de neimaginat. M-am bucurat de tot ce am aflat din povestirile domnului Lucinescu şi ale domnului Filip.” 
                                                                                                                                       Vorica  Ionescu

„La Aiud, se conturează cel mai dureros diferenţa între înaintaşii noştri, care mureau pentru principii şi noi, care nu ştim ce să facem cu prezentul. Dramele petrecute aici mă înspăimântă dar trebuie ştiute. La Prislop, Părintele e prezent şi ajutorul lui se vede...” 
                                                                                                                                           Carolina Bigu

„Îi mulţumim Bunului Dumnezeu pentru că ieri ne-a arătat o părticică din Rai.”
                                                                                                                                         Ovidiu si Oana

„Prislopul este un loc divin. Te cucereşte imediat liniştea, aerul proaspăt, verdele ce te înconjoară, peisajul, munţii. Văzusem poze cu rânduri lungi de pelerini, ce străbăteau drumul către mormântul Sfântului Ardealului să se închine lui, să se roage, să-i ceară ajutorul. Ştiu că o să mă mai întorc aici cu bucurie, ori de câte ori o să am ocazia.
Despre Aiud: nu ştiu cum au suportat oamenii aceia chinurile monstruoase, cum au supravieţuit încă mulţi ani ca să povestească şi să-i convingă pe alţii că dacă credinţa e adevărată, ea face minuni. Mă închin lor!”
                                                                                                                                          Cristina Burlui




 

 

 

 

 

În urma lansării pachetului „Mari voievozi” la Cluj-Napoca, Ziarul de Cluj a publicat un articol despre personalitatea domnului Dan Lucinescu, pe baza interviului pe care l-a luat mentorului nostru.

00007337_large

Poveste din „închisoarea îngerilor”

Unul dintre supravieţuitorii „iadului” de la Piteşti a relatat la Cluj cum a descoperit sistemul de focalizare a fasciculului de ultrasunete, folosit actualmente în identificarea sexului fătului. Dan Lucinescu, unul dintre puţinii savanţi români recunoscuţi pe plan internaţional şi rămas în viaţă după crunta reeducare aplicată deţinuţilor politici de către torţionarii penitenciarului Piteşti, a povestit la Cluj fascinanta istorie a supravieţuirii şi paşii care l-au dus către una dintre cele mai importante descoperiri ale modernităţii: ecograful.

Dragi prieteni, domnul profesor Mihai Floarea, membru al fundaţiei noastre, a publicat în revista „Eclessia Euxina” o frumoasă prezentare a cărţii „Voievodul”, scrisă de mentorul nostru, domnul Dan Lucinescu.

VOIEVODUL
Vă invităm cu drag să o lecturaţi!  

IMG_7776_Small

Imagine de la Lansarea cărţii „Voievodul”, scrisă de Dan Lucinescu

Cartea "Voievodul" se gaseste in magazinul nostru, aici.

O nouă carte: Voievodul de Dan Lucinescu

Cu o prietenie mişcătoare, dl. Dan Lucinescu şi-a întîmpinat în seara de joi, 24 septembrie 2009, cu zîmbetul pe buze, cuvinte calde, strîngeri de mînă şi cîte o îmbrăţişare, pe fiecare dintre invitaţii la evenimentul organizat în clasica sală a Uniunii Scriitorilor din Calea Victoriei de către Fundaţia Creştină „Părintele Arsenie Boca“. N-a fost unica abatere de la secile lansări de carte cu care laicitatea ne-a obişnuit. Spre plăcuta mea surprindere, nici reporterii criticaţi în ultima recenzie din paginile publicaţiei noastre, dedicată lansării cărţii Ştefan cel Mare şi Sfânt, n-au mai tulburat manifestarea cu aceeaşi cutezanţă. Însă cea mai importantă pricină pentru care scriem aceste rînduri despre cele petrecute la data menţionată o constituie perspectiva literar-creştină din care e privită viaţa lui Mihai Viteazul.

Căutare site

Noutăți Magazin

Abonare Buletin Informativ