STIRILE NOASTRE - 19 aprilie 2018
- Scris de Florina Ionescu
- Categoria părinte: Noutăți
Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „MIRONOSITELE”
„In fata lui Dumnezeu te pierzi pe tine.
Dar te regasesti In El, asa cum nu te-ai cunoscut niciodata, dar cum, poate ca ai dorit intotdeauna.
In fata lui Iisus revii la firea ta adevarata - si te aduce iubirea de oameni a lui Dumnezeu.
Altfel iubeste Dumnezeu de cum iubeste omul.
Omul amesteca iubirea cu placerea si asta-i decaderea lui. Iubirea lui Dumnezeu te ridica deasupra ta, te creste la marimi sufletesti nebanuite, pana prinzi, intre oameni fiind, asemanare dumnezeiasca.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cuvinte Vii”, Editura Charisma, Deva, 2006, p.90
(Sursa foto)
STIRILE NOASTRE - 26 aprilie 2018
- Scris de Florina Ionescu
- Categoria părinte: Noutăți
Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „IMPARATIILE IUBIRII”
„Orice intoarcere a vointei, deci orice fapta, dincolo e cu neputinta. Deci usor putem pricepe ca fiecare patima pe care a iubit-o sufletul, nemaiavand cum sa se implineasca, se stirneste mereu, creste mereu si-l chinuieste pe clipa ce trece cu o tot mai aprinsa vapaie. Sufletul, desi chinuit de zadarnicia vapaii, nu mai are libertatea vointei de-a scapa de muncirea aceasta, cum o avea pe pamant. Daca n-a vrut sa scape de pofta cata vreme putea s-o faca, acum, trecand vremea, a ajuns sa nu mai poata voi una ca aceea ci culege silit roadele amare ale robiei cu voia. Chinuirea poftelor ce cresc - si, pe masura ce cresc, maresc chinuirea - nu are nici o izbavire, de vreme ce sufletul e nemuritor si nu se poate ucide pe sine, ca sa nu mai simta vapaia care-l arde cu o iutime din ce in ce mai mare. Un iubitor de argint, un lacom de avere, un lacom de mancare, un betiv, un desfranat, nu scapa de tirania poftelor sale, ci acestea il chinuiesc fara de sfarsit si se maresc pe masura ce nu pot fi satisfacute - lipsind trupul, iar constiinta ii striga mereu osanda lui Dumnezeu si zadarnicia suferintei sale. Invidiosul, trufasul, iubitorul de sine, sunt rosi de ura asupra oamenilor, asupra sufletelor pe care nu le cunosc si asupra lui Dumnezeu. Ura creste mereu si le macina mintea, zvarlindu-i intr-o nebunie furioasa, dar desavirsit neputincioasa. Iar chinul cel mai mare tocmai acesta este, ca rautatea se vede pe sine marindu-se in desert si zvarcolindu-se, in neputinta de-a mai face ceva. Toata isprava acestor patimi e muncirea neincetata, pana la nebunia absoluta a sufletului. Sufletul arde ca intr-o mare de foc. Constiinta ii vesteste neincetat pedeapsa lui Dumnezeu, ii arata sufletele dreptilor in Rai - ceea ce ii mareste suferintele - dar nu vede pe cei ce se muncesc ca si el in vapaia acelorasi pofte; vede insa chipurile fioroase ale demonilor, care intetesc vapaia care-i arde.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cararea Imparatiei”, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe a Aradului, 2003, pp.316 - 317
(Sursa foto)
STIRILE NOASTRE - 3 mai 2018
- Scris de Florina Ionescu
- Categoria părinte: Noutăți
Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „EVANGHELIA SAMARINENCEI”
„Asa pedagogie are Dumnezeu: iti da o dovada ca te cunoaste, - si inca mai bine de cum te cunosti tu insuti, ca sa te salte intr-o treapta sufleteasca capabila de revelatie, stare extatica - totusi in stare de constiinta, in care cunosti si tu pe Dumnezeu.
Asa a facut Samarineanca cunostinta cu Dumnezeu. Bucuria aceasta exceptionala a facut-o sa-si uite de pacate, sa uite de apa despre care nu pricepea nimic, sa uite ca trebuie sa se intoarca in cetate. Intr-o asa stare de bucurie tasnesc in sufletul omenesc intrebarile ultime, intrebarile vesniciei, - caci vesnicia ai dori-o fericirii tale, cand te intalnesti cu Dumnezeu. Si aude Samarineanca Adevarul graindu-i: «Femeie, acum a venit ceasul cand adevaratii inchinatori se vor inchina Tatalui in duh si in adevar; caci Duh este Dumnezeu, si cine se inchina Lui, in duh si in adevar I se cade sa se inchine» (Ioan 4,23-24).”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „ Cuvinte Viii”, Editura Charisma, Deva, 2006, p.315
(Sursa foto)
STIRILE NOASTRE - 10 mai 2018
- Scris de Florina Ionescu
- Categoria părinte: Noutăți
Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „ORBUL DIN NASTERE SI SUFLETELE OARBE”
„Omul acesta, cu care avea Dumnezeu rostul sa descopere lumii pe Fiul Sau ca si creator al vietii, facandu-i din tina o pereche de ochi, s-a invrednicit de la Dumnezeu, la randu-i, de descoperirea lui Iisus ca Fiul lui Dumnezeu, prin insasi dumnezeiasca marturisire. De putine ori, s-a descoperit Iisus pe Sine ca Fiul lui Dumnezeu: o data samarinencii, a doua oara acestui orb din nastere si a treia oara ucenicilor, inainte de slavitele Sale patimi.
Poate ca aceasta a fost, in lumea aceasta, recunostinta lui Dumnezeu catre el, pentru ca a purtat cu rabdare orbia fara vina si pentru ca L-a marturisit pe Iisus „de la Dumnezeu" inaintea tagaduitorilor sai: ca l-a invrednicit de o rara descoperire dumnezeiasca.
Orb fiind si a capata, prin minune, o pereche de ochi, e o mare bucurie a vietii, o iesire fericita din intunerec. Iesirea la lumina veacului acestuia. Pamantean fiind si a te hotari sa marturisesti pe Dumnezeu cu orice pret si luare in deradere, e o si mai mare bucurie, care te poate duce pana la deschiderea ochiului credintei ca ti se descopera Iisus, Fiul lui Dumnezeu, Cel care e cu noi in toate zilele pana la sfarsitul veacului.
A vedea pe Iisus, e o fericire care nu se aseamana cu nici o bucurie pamanteana. Iar aceasta se intampla din cand in cand si din neam in neam, ca sa nu se stinga dintre oameni siguranta existentei lui Dumnezeu.
Credinta in Dumnezeu si marturisirea Lui e iesirea sufletului din intunerec in lumina dumnezeiasca, iesirea in lumina veacului viitor.
Iata o tamaduire deplina, iata un misionar neinfricat al lui Iisus.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „ Cuvinte Viii”, Editura Charisma, Deva, 2006, pp.95-96
(Sursa foto)
STIRILE NOASTRE - 17 mai 2018
- Scris de Florina Ionescu
- Categoria părinte: Noutăți
Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „MIEII, MISIONARI ÎNTRE LUPI”
„Esentialul urmarit de Iisus e revenirea intregii fapturi la Sensul ei catre Dumnezeu, sensul ei originar, chiar din acest eon decazut al lumii. Firea perversa si firea curata, originara, stau laolalta in raportul in care se afla un miel care bea apa dintr-un rau, fata de lupul care se afla mai la deal, si-i baga mielului de vina ca-i tulbura apa, gasindu-i acesta motivul «intemeiat» sa-l manance. E absurditate multa si variata lipita pe fire.
Misiunea lui Iisus, data si mieilor, e descojirea firii de absurditate, de salbaticie, de caricatura existentei: demonicul.
Aceasta insemneaza ca Iisus conteaza pe un miez originar necontaminat, existent inca in fire, desi comprimat, dar capabil sa-si recastige dimensiunile si valoarea paradisiaca: miezul capabil de har. Precum ca acestea sunt asa ne stau marturie mieii lui Dumnezeu, sfintii, in preajma carora se imblanzeau fiarele.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „ Cuvinte Viii”, Editura Charisma, Deva, 2006, p. 151
(Sursa foto)

