final2Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „HAINA DE NUNTA SI «SFATUL» DIN IAD”
„Haina noastra de nunta e imbracamintea sufletului in Lumina lui Hristos. E haina de la Botez, cand ne-am imbracat in Hristos si Hristos s-a imbracat in noi.
Intrarea noastra in Crestinism e intrarea noastra in sfintenia lui Iisus.
Am inceput cu sfintenia.
De aceea copiii care mor botezati se mantuiesc fara pocainta. Haina lor de nunta e alba ca lumina.
Adaugandu-se anii haina se pateaza.
Sangereaza... Fiindca nu e simpla haina, ci e Fiinta: Omul din Cer, faptura cea noua.
Iar la nunta se cauta cata asemanare este intre tine si Iisus ?
Castigarea asemanarii cu Iisus are trecutul ei pe pamant. Iar asemanarea e in lumina. Lumina rezulta din capacitatea omului de iubire, de cunostinta si de suferinta.
Dar putini sunt oamenii pe pamant care sa nu pateze haina sfantului Botez. De aceea Dumnezeu, intru mila milostivirii Sale, a randuit al doilea botez, Botezul pocaintei: Taina Pocaintei sau spovedania, care reface stralucirea primului Botez.
Dar oamenii pun diferite motive sa nu vie la Taina Pocaintei. Iata cateva:
1. „N-am timp" de Biserica. - De fapt n-au dragoste.
2. „Nu-s pacatos, ca altii" - Un fel de farisei moderni.
3. „Acuma suntem tineri; cand om fi batrani" - Ca si cand ar avea cineva in scris ca va ajunge batranetele. Focul tineretelor crede ca poate insela pe Dumnezeu, lasandu-i batranetele. Caci intrebare daca vei ajunge batranetele si, cu o asa socoteala de viata, intrebare daca o gramada de doage si cioburi se vor mai putea pocai si vor fi primite.
Cei ce amana pocainta pe la batranete sunt asemenea oamenilor care vor sa treaca un rau mare, dar stau la marginea lui, asteptand pana trece toata apa. In viclesugul acestei socoteli se prind oamenii cei mai multi.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „CUVINTE VII”, Editura Charisma, Deva, 2006, pp 237-238.
(Sursa foto)

Pantocrator 33Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „MARELE EXAMEN”
A fi crestin insemneaza mai mult decat apartenenta ta doctrinara la crestinism. A crede in Iisus inseamna mai mult decat semnifica vorbele. Iata ce insemneaza: a te stramuta din tine in El; insemneaza a-L face pe El inima ta; insemneaza sa ai un moment, o clipa in viata ta, in care te-ai intanit real cu Iisus, - clipa, pe care sa nu-ti ajunga viata intreaga de-a-o desfasura intre oameni. - De altfel acesta si e semnul ca esti un convertit al lui Iisus: ca te-ai dedicat Lui irevocabil. Toata vremea ta viitoare nu-i decat desfasurarea clipei aceleia, decizia, a carei bogatie nu se mai termina.
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cuvinte Viii”, Editura Charisma, Deva, 2006, p.64
(Sursa foto)

148347 maria egipteancaCuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „MARIA EGIPTEANCA”
Deci e cu putinta corectarea unei vieti gresite.
Varsta nepriceperii pune pacatul ca sens al vietii sale.
Dumnezeu te aduce la cale, la sens.
Este o cumpana de ispasire a relelor: 17 ani de pofte pacatoase, cautate cu nesat, aduc - pentru cine vrea sa se mantuiasca - 17 ani de lupte chinuitoare cu stavilirea lor.
Sfant sa fii - si inca dintre cei intocmai cu Apostolii - si nu pleci din lumea aceasta fara sa te spovedesti curat, si nu pleci fara sfintele Taine.
Iata o femeie, care a smerit pe Avva Zosima.
Si iata un model de incurajare pentru orice inima zdrobita de pacat sau cu carma vietii rupta si fara Sensul vietii.
Lipeste-te de Dumnezeu, de Maica Preacurata si viata ta se va umple de sens.
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cuvinte Viii”, Editura Charisma, Deva, 2006, p.76
(Sursa foto)

mironositeleCuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „ MIRONOSITELE”
Acestea sunt mironositele (purtatoarele de mir) care au ridicat, primele, steagul crestinismului, vestind Invierea Domnului.
Ele iubeau pe Iisus, fiindca El le-a ridicat la noua conceptie despre viata. Aceasta le-a adus pe urmele Lui. Iar El le-a facut primele vestitoare ale invierii.
Faptul Invierii Domnului a frant toata protivnicia, a inlaturat toata ingrozirea din calea lor.
- Ce-au cunoscut ele in Iisus ?
- Iubirea divina care le-a purificat viata, le-a innoit sufletul, le-a transfigurat existenta. O iubire care strabate in adancuri, care rascoleste toata fiinta, care creeaza din nou.
Aceasta iubire a crescut si in sufletul lor.
Aceasta iubire le-a facut, din femei slabe, fricoase, mai tari decat toate protivniciile lumii, le-a facut mai tari ca moartea, de care nu se mai temeau.
La aceste insusiri duce Iisus pe oricine care se intalneste cu EL Aceste insusiri sunt cele ce fac pe omul nou, renascut din Dumnezeu, un vestitor al invierii.
Femeile mironosite au fost invrednicite de Dumnezeu sa fie primele vestitoare ale invierii lui Iisus, ale nasterii din nou a omului; - si au corespuns.
Marturie mai stau de-a lungul veacurilor si toate sfintele fecioare, care si-au inchinat viata lui Iisus; stau marturie toate mucenitele, care L-au marturisit prin suferinta si moarte - si prin ce putere, ar fi trecut toate acestea, daca nu prin iubirea ce-o aveau de Iisus. Aceasta-ti da bucuria care intrece frica pe care-o are firea de chinuri.
Stau marturie a Invierii toate mamele crestine, care au adus copiii lor, ce s-au facut stalpi ai Bisericii lui Hristos, mucenici ai crestinatatii, suflete de eroi si sfinti.
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cuvinte Viii”, Editura Charisma, Deva, 2006, pp. 88 - 89.

cuvantortodoxCuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „IMPARATIILE IUBIRII”
„Orice intoarcere a vointei, deci orice fapta, dincolo e cu neputinta. Deci usor putem pricepe ca fiecare patima pe care a iubit-o sufletul, nemaiavand cum sa se implineasca, se stirneste mereu, creste mereu si-l chinuieste pe clipa ce trece cu o tot mai aprinsa vapaie. Sufletul, desi chinuit de zadarnicia vapaii, nu mai are libertatea vointei de-a scapa de muncirea aceasta, cum o avea pe pamant. Daca n-a vrut sa scape de pofta cata vreme putea s-o faca, acum, trecand vremea, a ajuns sa nu mai poata voi una ca aceea ci culege silit roadele amare ale robiei cu voia. Chinuirea poftelor ce cresc - si, pe masura ce cresc, maresc chinuirea - nu are nici o izbavire, de vreme ce sufletul e nemuritor si nu se poate ucide pe sine, ca sa nu mai simta vapaia care-l arde cu o iutime din ce in ce mai mare. Un iubitor de argint, un lacom de avere, un lacom de mancare, un betiv, un desfranat, nu scapa de tirania poftelor sale, ci acestea il chinuiesc fara de sfarsit si se maresc pe masura ce nu pot fi satisfacute - lipsind trupul, iar constiinta ii striga mereu osanda lui Dumnezeu si zadarnicia suferintei sale. Invidiosul, trufasul, iubitorul de sine, sunt rosi de ura asupra oamenilor, asupra sufletelor pe care nu le cunosc si asupra lui Dumnezeu. Ura creste mereu si le macina mintea, zvarlindu-i intr-o nebunie furioasa, dar desavirsit neputincioasa. Iar chinul cel mai mare tocmai acesta este, ca rautatea se vede pe sine marindu-se in desert si zvarcolindu-se, in neputinta de-a mai face ceva. Toata isprava acestor patimi e muncirea neincetata, pana la nebunia absoluta a sufletului. Sufletul arde ca intr-o mare de foc. Constiinta ii vesteste neincetat pedeapsa lui Dumnezeu, ii arata sufletele dreptilor in Rai - ceea ce ii mareste suferintele - dar nu vede pe cei ce se muncesc ca si el in vapaia acelorasi pofte; vede insa chipurile fioroase ale demonilor, care intetesc vapaia care-i arde.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cararea Imparatiei”, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe a Aradului, 2003, pp.316 - 317

Căutare site

Noutăți Magazin

Abonare Buletin Informativ

Parteneri

BannerFamOrtodoxa

Banner milo 2