PantocratorCuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din  „VIETI NARUITE SI SFINTI”
„Limitele omului sunt limitele sfinteniei sale.
Iar Sfant e numai Dumnezeu. Focul si lumina nu sunt in natura fierului, dar uneori sunt nedespartit unite. De altfel singurul leac al vietii, care s-o scape de naruire, numai sfintenia ramane. Sfintenia e refacere si efectiva si preventiva. Datori de-a-o castiga sunt toti oamenii care vor sa se mantuiasca.
Sfintenia tare seamana a sanatate originara, a stralucire lina a spiritului. Unde sunt acestea si Dumnezeu se odihneste, unde lipsesc si Iisus isi pierde rabdarea.
Iisus a tamaduit epilepticul prin atotputernicia Sa asupra fapturii. Dar ceea ce vrea Iisus e sa nazuiasca omul a trai in modul credintei si al sfinteniei, care previn viata sa nu ajunga o ruina.
Putregaiul nu exista prin sine: e o negatie intamplata in ceva sanatos. Boala nu exista prin sine insasi, exista numai bolnavi. Daca oamenii ar urmari din neam in neam sfintenia vietii, negativele acestea ar putea sa dispara ca accidente ale vietii. Dar cel mai greu lucru cu putinta e sa indupleci omul sa urmareasca statornic realizarea sfinteniei. E de neinteles faptul ca vede omul cate napaste indura fara rezemarea vietii sale in Dumnezeu si totusi nu se reazema pe El.”

Sursa: Parintele Arsenie Boca  „Cuvinte Viii”, Editura Charisma, Deva, 2006, pp. 193-194

(Foto: Iisus Hristos Pantocrator)

Arsenie Boca Iisus in Zeghe Biserica Elefterie1Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „CE URMARESTE DUMNEZEU ”
«Cel ce nu primeste intamplarile care il departeaza de patimi, acela fuge de ceea ce nu trebuie sa fuga.» Drept aceea, pana nu vom ajunge de aceeasi parere cu Dumnezeu despre viata noastra pamanteasca, precum si despre cealalta, de pe celalalt taram, nu vom avea liniste in suflet, nici unii cu altii si nici sanatate in trup si nici in oranduirea omeneasca.
Trebuie sa ne plecam intelepciunii atotstiutoare a lui Dumnezeu, care, in tot ce face, urmareste inteleptirea noastra, ori pricepem, ori nu pricepem aceasta. Cand ne plecam capul si vrem si noi ce-a vrut Dumnezeu, in clipa aceea capatam linistea sufletului, orice ar fi dat peste zilele noastre. Caci El e Stapanul vietii si al mortii, de El asculta zidirea si de El se teme iadul. «Toti locuitorii pamantului sunt o nimica inaintea lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor si cu locuitorii pamantului, si nimeni nu poate sa stea impotriva maniei Lui, nici sa-i zica: Ce faci?»
Cand a vrut sa mantuiasca pe Adam si cu toti dreptii, din iad i-a scos si poate sa scoata din ghearele mortii pe oricine vrea. De aceea au si zis Parintii, mangaind pe oameni: «Ca pacatos ca un drac de-ai fi, nu deznadajdui de puterea lui Dumnezeu», fiindca oricine, care in primejdie de moarte fiind va chema numele lui Dumnezeu, isi va mantui sufletul caci in ce-l va fi aflat moartea in aceea va fi in veci. Iata de ce, nestiindu-ne sfarsitul, suntem datori a ne afla mereu in pocainta ca intr-insa sa fim socotiti in veci.”

Sursa: Parintele Arsenie Boca - „CARAREA IMPARATIEI”, CAP. III - CELE SAPTE SURLE, Editura Charisma, Deva, 2006, p. 102.

(Sursa foto)

pilda semanatorului Hristos seamana e1444468400554Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „SEMANATORUL CERULUI”


„Pilda Semanatorului e pilda lui Iisus, care si-a talcuit profetic soarta soliei Sale intre oameni. A talcuit-o si pe intelesul apostolilor, care L-au rugat sa le-o talcuiasca, dar tot a ramas si talcuirea pe care avea s-o aduca depanarea veacurilor.
Desi oamenii au fost totdeauna la fel, de aceste patru categorii: cu mintea batuta de toate vanturile invataturilor omenesti, ca o cale prafuita a lumii; cu o inima de piatra, fara focul iubirii intr-insa; cu simturile aruncate in hatisul dintre griji si placeri, si abia ca a patra parte, ca un pamant roditor de Cer, - totusi ceva se simte structurat deosebit si increstinat in lume.
Sunt minti ale lumii care gandesc contand pe existenta lui Dumnezeu. Sunt pietre, monumente de piatra, catedrale la care s-a lucrat sute de ani, care marturisesc pe Dumnezeu. Sunt griji si placeri parasite in decursul istoriei din cauza lui Dumnezeu. Iar despre sirul de sfinti ai veacurilor, rasfirati ca niste stele, nici nu mai pomenesc. 
Iisus a inclinat structural omenirea spre Cer.
Oamenii nu mai pot scapa de aceasta inclinare, fie ca-L marturisesc afirmandu-L, fie ca-L marturisesc tagaduindu-L pe
Dumnezeu.
Oamenii sunt provocati, individual, sa se pronunte intr-un fel sau altul, cum stau fata de solia lui Iisus.
Aceasta e biruinta cerescului Semanator!”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „CUVINTE VII, Editura Charisma, Deva, 2006, pp  140-141.
(Sursa foto)

final2Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „VEDEREA PRIN VAL”
Sa nu se creada ingust, ca dreptul apare numai in religie. Dreptul poate sa se arate in oricare dintre valorile sau talantii lui Dumnezeu. Daca insa abia apare in religie, asta se datoreste faptului ca numai aci se mai stie ceva despre atarnarea omului de Dumnezeu. Deci purtatorul oricarei valori, daca va ajunge la cunostinta atarnarii sale de Dumnezeu, va ajunge drept.
Dreptul e omul lui Dumnezeu, ori de poarta slujba preotului, ori pe-a imparatului, ori pe-a invatatului, ori pe-a artistului, ori pe-a vistiernicului, ori pe-a bogatului, ori pe-a saracului. Un singur lucru i se cere pentru aceasta: sa se cunoasca pe sine ca avandu-si obarsia spirituala si toata inzestrarea de la Dumnezeu. Sunt multi drepti care nici nu stiu despre ei ca sunt drepti. Pentru ei nestiinta e o mare acoperire de primejdii, si anume, primejdia caderii in mandrie a celor constienti de virtutea lor. in sfanta lor nestiinta ei sunt simpli ca florile, nu stiu nimic despre frumusetea lor.
Pentru cei ce insa au o raspundere intre oameni, e neaparat de trebuinta sa-si cunoasca atarnarea lor de Dumnezeu si Lui sa-l intoarca cinstea si slujba, pe care le au intre oameni.
Tot ceea ce impiedica aceasta situatie normala e valul de pe minte, e zidul, despartitor de Dumnezeu, al pacatului.
Dumnezeu pe toti ii trimite inzestrati si in stare sa fie drepti. Dar, trecand ei prin poarta nasterii pamantesti, iau in spate poveri parintesti, care-i spetesc si-i incovoaie spre pamant. Pe urma, slabiti de osteneala vietii si de mediul inconjurator, greu se vor decide sa reprezinte cauza lui Dumnezeu.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cararea Imparatiei”, Editura Charisma, Deva, 2006, p. 281
(Sursa Foto)

120870.jpg 450x613Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „ASCEZA... RATIUNII...”
Din pricina ca Iisus nu poate fi inteles prin categoriile ratiunii, prin felul de a fi al lumii, ci numai prin Revelatie - iar omul anevoie se ridica la inaltimea Revelatiei - faptul acesta il sileste pe om sa-si vada cu ochii toata mizeria intreprinderii sale in cunoasterea lui Dumnezeu. Neputinta cuprinderii lui Dumnezeu il constrange pe om sa-si vada marginile, caducitatea, neajunsul cunoasterii, tragedia ratiunii. Ratiunea trebuie sa admita credinta, aceasta asceza a ratiunii.
De aci, fata de Iisus, care se impune, rezulta numai doua atitudini: sau e refuzat si osandit la moarte, ca o absurditate in lume, ca pe unul ce ameninta lumea cu sfarsitul, sau e primit ca un sfarsit al lumii, ca o cruce a
ratiunii, o smerenie a ei. Sau picatura de apa va nega oceanul 
fiindca... nu-l poate cuprinde si ca urmare il va tagadui ca obarsie a sa, sau picatura de apa nu va nega oceanul, desi nu-l poate cuprinde, ci isi va recunoaste obarsia sa in el. Este prin urmare si o rastignire a mintii.

Luarea crucii lui Hristos e totuna cu smerenia, iar smerenia e recunoasterea masurii de om si primirea misterului ce ne depaseste, ca
mister.
Daca cunoasterea, superioritatea subiectului fata de «obiect» e tot sufletul nostru, atunci fata de Iisus suntem in situatia sa ne pierdem sufletul, fiindca Iisus se impune, dar nu ca «obiect». Iisus ne impune un alt mod de-a-L cunoaste; si ne povatuieste simplu, divin de simplu: sa ne pierdem sufletul pentru El, caci numai asa-L vom castiga. Numai asa va invia sufletul nostru. Cu alte cuvinte, in fata lui Iisus, sa nu ne mai tinem de zidul chinezesc al marginirii noastre, decat ca de un puternic motiv de smerenie. Altfel nu se largeste fiinta noastra; altfel nu pierdem lumea, preferand pe Iisus.
Cine va face asa va fi marturisit de Iisus inaintea Tatalui, ca unul ce a infruntat pe pamant riscul marturisirii lui Dumnezeu. Cine rastigneste in sine cunoasterea lumii (care nici pentru lumea aceasta nu e toata buna), preferand cunoasterea care era in Iisus, «in care sunt ascunse toate comorile cunostintei si ale intelepciunii» (Coloseni 2,3), acela pune viu fiinta sa in fata lui Dumnezeu.
Abia aceasta e «cunoasterea Adevarului», «care ne va face liberi !»

Sursa: Părintele Arsenie Boca - „CUVINTE VII”,  Editura Charisma, Deva, 2006, pp 145-146. (Sursa foto)

Căutare site

Noutăți Magazin

Abonare Buletin Informativ

Acest site foloseste cookies pentru cea mai buna experienta de navigare pe site-ul nostru. Daca continuati navigarea inseamna ca sunteti de acord cu aceste conditii.