predica de pe munte iubirea vrajmasilorCuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „LUMINA DE PE MUNTE”
„Daca iubirea e porunca ce rezuma Scriptura, sigur ca numai ea e chemata sa puna capat: judecatilor, razbunarilor si a tot razboiul cel ucigas dintre oameni. Porunca aceasta, nu astepta sa o implineasca altii  intai; implineste-o tu intai, si dupa tine se vor lua multi. Dar trebuie sa stii, dragul meu, ca-i vorba de-o iubire fara margini, o iubire care iarta toate, lasand judecata in seama lui Dumnezeu. O iubire care nu cade, la oricate probe s-ar intampla s-ajunga.
Primul care a iubit asa a fost Iisus; iar dintre oameni numai aceia in care traieste Iisus: purtatorii de Dumnezeu. Porunca iubirii era si in Vechiul Testament; dar aceia implineau mai bucuros legea talionului. Deci pentru ca n-a fost implinita de aceea a zis Iisus: «Porunca noua va dau voua: sa va iubiti unii pe altii, precum Eu v-am iubit pe voi !» Iar El a implinit-o intre oameni ca nimeni altul. Iisus n-a avut de lepadat pe nimeni - nici pe Iuda, caruia i-a zis «prieten», desi venea cu sarutarea tradarii. N-a lepadat nici pe calaii care-i bateau piroanele in maini si picioare si-i indesau spinii pe cap.
Deci daca tinem sa ramanem crestini, trebuie sa iubim pe toti oamenii, ca Iisus, ca numai asa-i sigura si e cu putinta «iertarea din inima», care, atunci, vine ca de la sine, usor si simplu, si nici nu mai cade, chiar daca ura ar rastigni-o pe toate crucile istoriei. - De altfel aceasta si e suprema dragoste si semnul divinitatii Sale.
Cu aceasta iubire graia Iisus catre oameni.

Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cuvinte Viii”, Editura Charisma, Deva, 2006, p.42
(Sursa foto)

Pr.ArsenieBoca icoanaCuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „SEMANATORUL CERULUI”
„Sunt minti ale lumii care gandesc contand pe existenta lui Dumnezeu. Sunt pietre, monumente de piatra, catedrale la care s-a lucrat  sute de ani, care marturisesc pe Dumnezeu.
Sunt griji si placeri parasite in decursul istoriei din cauza lui Dumnezeu. Iar despre sirul de sfinti ai veacurilor, rasfirati ca niste stele, nici nu mai pomenesc.
Iisus a inclinat structural omenirea spre Cer.
Oamenii nu mai pot scapa de aceasta inclinare, fie ca-L marturisesc afirmandu-L, fie ca-L marturisesc tagaduindu-L pe Dumnezeu.
Oamenii sunt provocati, individual, sa se pronunte intr-un fel sau altul, cum stau fata de solia lui Iisus.
Aceasta e biruinta cerescului Semanator !

Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cuvinte Viii”, Editura Charisma, Deva, 2006, pp.140-141
(Sursa foto)

Arsenie Boca Iisus in Zeghe Biserica Elefterie1Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „CE URMARESTE DUMNEZEU ”
«Cel ce nu primeste intamplarile care il departeaza de patimi, acela fuge de ceea ce nu trebuie sa fuga.» Drept aceea, pana nu vom ajunge de aceeasi parere cu Dumnezeu despre viata noastra pamanteasca, precum si despre cealalta, de pe celalalt taram, nu vom avea liniste in suflet, nici unii cu altii si nici sanatate in trup si nici in oranduirea omeneasca.
Trebuie sa ne plecam intelepciunii atotstiutoare a lui Dumnezeu, care, in tot ce face, urmareste inteleptirea noastra, ori pricepem, ori nu pricepem aceasta. Cand ne plecam capul si vrem si noi ce-a vrut Dumnezeu, in clipa aceea capatam linistea sufletului, orice ar fi dat peste zilele noastre. Caci El e Stapanul vietii si al mortii, de El asculta zidirea si de El se teme iadul. «Toti locuitorii pamantului sunt o nimica inaintea lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor si cu locuitorii pamantului, si nimeni nu poate sa stea impotriva maniei Lui, nici sa-i zica: Ce faci?»
Cand a vrut sa mantuiasca pe Adam si cu toti dreptii, din iad i-a scos si poate sa scoata din ghearele mortii pe oricine vrea. De aceea au si zis Parintii, mangaind pe oameni: «Ca pacatos ca un drac de-ai fi, nu deznadajdui de puterea lui Dumnezeu», fiindca oricine, care in primejdie de moarte fiind va chema numele lui Dumnezeu, isi va mantui sufletul caci in ce-l va fi aflat moartea in aceea va fi in veci. Iata de ce, nestiindu-ne sfarsitul, suntem datori a ne afla mereu in pocainta ca intr-insa sa fim socotiti in veci.”

Sursa: Parintele Arsenie Boca - „CARAREA IMPARATIEI”, CAP. III - CELE SAPTE SURLE, Editura Charisma, Deva, 2006, p. 102.

(Sursa foto)

indexCuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „INVITATII LA DREAPTA SOCOTEALA”
„Intelegand infranarea ca o conditie de sanatate a sistemului nervos, iar desfiranarea ca o povarnire spre dezechilibru, e bine sa precizam limitele biologice si psihologice ale acestei porunci a firii, evitand banuiala de neintelegere a chestiunii si, pe cat cu putinta, carteala si vijelia maniei.
Sunt oameni care ar vrea sa petreaca dupa dreapta socoteala, dar nu indrazneste nimeni ca sa le-o spuna. Chiar autorii de carti privitoare la aceasta porunca a firii dau sfaturi mai rele de cum ar da la vite. Ei nu considera omul si in natura lui morala si spirituala. De i-ar indruma macar la randuiala vitelor, ar fi cu mult mai intelepti. Medicul, care crede ca, povatuind pe oameni, n-are trebuinta de suflet si de Dumnezeu - autorul si stapanul vietii - e, pana la un loc, un bun veterinar. Dar dorm cam tot pe aceeasi dunga si oamenii ce nici nu vor sa stie de vreo socoteala, de vreo frana morala, sau de vreo pedeapsa automata si fara indurare a libertinajului lor, care-i va ajunge din urma.
Ma folosesc insa de orientarea spre psihologie si spirit a medicinii moderne, in urma careia isi da silinta sa fie mai mult o medicina preventiva. Deci n-am sa stramtorez pe nimeni spre portile Cerului, ci ajut numai lamurirea problemei si libera hotarare a oricui, spre un castig mai bun, aprofundand corespondenta mediului endocrin cu mediul moral, si reflexul lor in constiinta.
Este o corespondenta intre trup si suflet, intre calitatea trupului si caracterul sufletului; o interpatrundere ondulatorie. Presupuneti o noapte cu luna si un lac linistit, in care cineva arunca doua pietre in puncte diferite; se vad valurile apei, intretaindu-se in cercuri, si pe ele miscandu-se petece de luna. Cam asa ceva ar fi atingerea sufletului cu undele trupului, desi sufletul e de alta natura, nu mai putin deosebita de trup, decat oglindirea de luna pe valurelele apei. si totusi se rasfrang intreolalta.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „CARAREA IMPARATIEI”, EREDITATE SI SPIRIT, CAP V,  Editura Charisma, Deva, 2006, p. 242.
(Sursa foto)

PantocratorCuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din  „VIETI NARUITE SI SFINTI”
„Limitele omului sunt limitele sfinteniei sale.
Iar Sfant e numai Dumnezeu. Focul si lumina nu sunt in natura fierului, dar uneori sunt nedespartit unite. De altfel singurul leac al vietii, care s-o scape de naruire, numai sfintenia ramane. Sfintenia e refacere si efectiva si preventiva. Datori de-a-o castiga sunt toti oamenii care vor sa se mantuiasca.
Sfintenia tare seamana a sanatate originara, a stralucire lina a spiritului. Unde sunt acestea si Dumnezeu se odihneste, unde lipsesc si Iisus isi pierde rabdarea.
Iisus a tamaduit epilepticul prin atotputernicia Sa asupra fapturii. Dar ceea ce vrea Iisus e sa nazuiasca omul a trai in modul credintei si al sfinteniei, care previn viata sa nu ajunga o ruina.
Putregaiul nu exista prin sine: e o negatie intamplata in ceva sanatos. Boala nu exista prin sine insasi, exista numai bolnavi. Daca oamenii ar urmari din neam in neam sfintenia vietii, negativele acestea ar putea sa dispara ca accidente ale vietii. Dar cel mai greu lucru cu putinta e sa indupleci omul sa urmareasca statornic realizarea sfinteniei. E de neinteles faptul ca vede omul cate napaste indura fara rezemarea vietii sale in Dumnezeu si totusi nu se reazema pe El.”

Sursa: Parintele Arsenie Boca  „Cuvinte Viii”, Editura Charisma, Deva, 2006, pp. 193-194

(Foto: Iisus Hristos Pantocrator)

Căutare site

Noutăți Magazin

Abonare Buletin Informativ

Acest site foloseste cookies pentru cea mai buna experienta de navigare pe site-ul nostru. Daca continuati navigarea inseamna ca sunteti de acord cu aceste conditii.