STIRILE NOASTRE - 09 decembrie 2019
- Scris de Florina Ionescu
- Categoria părinte: Noutăți
Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „INVITATII LA DREAPTA SOCOTEALA”
„Intelegand infranarea ca o conditie de sanatate a sistemului nervos, iar desfiranarea ca o povarnire spre dezechilibru, e bine sa precizam limitele biologice si psihologice ale acestei porunci a firii, evitand banuiala de neintelegere a chestiunii si, pe cat cu putinta, carteala si vijelia maniei.
Sunt oameni care ar vrea sa petreaca dupa dreapta socoteala, dar nu indrazneste nimeni ca sa le-o spuna. Chiar autorii de carti privitoare la aceasta porunca a firii dau sfaturi mai rele de cum ar da la vite. Ei nu considera omul si in natura lui morala si spirituala. De i-ar indruma macar la randuiala vitelor, ar fi cu mult mai intelepti. Medicul, care crede ca, povatuind pe oameni, n-are trebuinta de suflet si de Dumnezeu - autorul si stapanul vietii - e, pana la un loc, un bun veterinar. Dar dorm cam tot pe aceeasi dunga si oamenii ce nici nu vor sa stie de vreo socoteala, de vreo frana morala, sau de vreo pedeapsa automata si fara indurare a libertinajului lor, care-i va ajunge din urma.
Ma folosesc insa de orientarea spre psihologie si spirit a medicinii moderne, in urma careia isi da silinta sa fie mai mult o medicina preventiva. Deci n-am sa stramtorez pe nimeni spre portile Cerului, ci ajut numai lamurirea problemei si libera hotarare a oricui, spre un castig mai bun, aprofundand corespondenta mediului endocrin cu mediul moral, si reflexul lor in constiinta.
Este o corespondenta intre trup si suflet, intre calitatea trupului si caracterul sufletului; o interpatrundere ondulatorie. Presupuneti o noapte cu luna si un lac linistit, in care cineva arunca doua pietre in puncte diferite; se vad valurile apei, intretaindu-se in cercuri, si pe ele miscandu-se petece de luna. Cam asa ceva ar fi atingerea sufletului cu undele trupului, desi sufletul e de alta natura, nu mai putin deosebita de trup, decat oglindirea de luna pe valurelele apei. si totusi se rasfrang intreolalta.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „CARAREA IMPARATIEI”, EREDITATE SI SPIRIT, CAP V, Editura Charisma, Deva, 2006, p. 242.
(Sursa foto)
STIRILE NOASTRE - 16 martie 2020
- Scris de Florina Ionescu
- Categoria părinte: Noutăți
Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „IN PUSTIA CARANTANIEI”
„Deci, cei ce vrem sa ne mantuim trebuie sa mergem si noi toti aceeasi cale, toata. Si, fiindca avem de a trece peste serpi si peste scorpii si peste toata puterea vrajmasa, iar noi nu suntem decat numai oameni, Iisus Cel cu cruce ne ajuta, daruindu-ne din persoana si viata Sa cele trebuitoare, dar mai presus de firea noastra. Ba mai mult, chiar El insusi se lupta pentru noi ca sa-L urmam intocmai, pe toata calea pamanteasca. Din buze multi il urmeaza pe Domnul, dar cand sa treaca prin moartea de pe cruce - desavarsita lepadare de sine - multi se dau inapoi. Toti acestia intarzie pe cale. De aceea zic, cine vrea sa vada pe Domnul in veacul fara de sfarsit, dupa inviere, trebuie sa mearga cu El toata calea, iar nu numai pana la un loc, sau numai pana la o vreme. Ramasi in urma de frica sunt destui in toate vremile, dar mai ales in zilele noastre, temandu-se ca nu cumva din cauza credintei sa-si primejduiasca viata aceasta. Noi insa zicem: unde e fericirea aceea, sa cadem si noi in «primejdia», in care a cazut Dumnezeu; iar de nu ne primejduim pentru Dumnezeu e semn ca nu suntem vrednici.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „CARAREA IMPARATIEI”, Editura Charisma, Deva, 2006, p. 27
(Sursa foto)
STIRILE NOASTRE - 24 februarie 2020
- Scris de Florina Ionescu
- Categoria părinte: Noutăți
Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „CE URMARESTE DUMNEZEU ”
„«Cel ce nu primeste intamplarile care il departeaza de patimi, acela fuge de ceea ce nu trebuie sa fuga.» Drept aceea, pana nu vom ajunge de aceeasi parere cu Dumnezeu despre viata noastra pamanteasca, precum si despre cealalta, de pe celalalt taram, nu vom avea liniste in suflet, nici unii cu altii si nici sanatate in trup si nici in oranduirea omeneasca.
Trebuie sa ne plecam intelepciunii atotstiutoare a lui Dumnezeu, care, in tot ce face, urmareste inteleptirea noastra, ori pricepem, ori nu pricepem aceasta. Cand ne plecam capul si vrem si noi ce-a vrut Dumnezeu, in clipa aceea capatam linistea sufletului, orice ar fi dat peste zilele noastre. Caci El e Stapanul vietii si al mortii, de El asculta zidirea si de El se teme iadul. «Toti locuitorii pamantului sunt o nimica inaintea lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor si cu locuitorii pamantului, si nimeni nu poate sa stea impotriva maniei Lui, nici sa-i zica: Ce faci?»
Cand a vrut sa mantuiasca pe Adam si cu toti dreptii, din iad i-a scos si poate sa scoata din ghearele mortii pe oricine vrea. De aceea au si zis Parintii, mangaind pe oameni: «Ca pacatos ca un drac de-ai fi, nu deznadajdui de puterea lui Dumnezeu», fiindca oricine, care in primejdie de moarte fiind va chema numele lui Dumnezeu, isi va mantui sufletul caci in ce-l va fi aflat moartea in aceea va fi in veci. Iata de ce, nestiindu-ne sfarsitul, suntem datori a ne afla mereu in pocainta ca intr-insa sa fim socotiti in veci.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „CARAREA IMPARATIEI”, CAP. III - CELE SAPTE SURLE, Editura Charisma, Deva, 2006, p. 102.
(Sursa foto)
STIRILE NOASTRE - 2 martie 2020
- Scris de Florina Ionescu
- Categoria părinte: Noutăți
Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „DESPRE POST SI RUGACIUNE”
„Postul e prima porunca din rai...
Porunca aceasta i-a fost data omului ca un prim exercitiu de stapanire de sine, ca o prima ascultare de Ziditorul sau, ca o prima dovada de dragoste de Dumnezeu.
S-a intamplat ca s-a amagit si n-a ascultat. A pierdut ascultarea, a pierdut neprihanirea, a pierdut vederea lui Dumnezeu - raiul. In schimb a castigat: viata cea dupa trup, patimile, lumea aceasta si moartea.
Postul e frate bun cu saracia. Amandoi centreaza firea de la imprastierea celor din afara, spre temeliile cele dinlauntru, ale Duhului, ale adevarurilor de credinta.
O explicatie si o motivare mai limpede a legaturii postului cu adevarurile de credinta tot de la Botez o primim. Ceea ce e mai centrat in noi, mai adanc, mai in inima firii noastre, e imbracat de Hristos...Hristos sta in „altarul inimii”; iar alt sfant Parinte spune ca harul Botezului se ascunde in „adancul mintii”, izgonind afara pe satana, care se retrage in simturi.
Deci, dupa imbracarea in Hristos a adancului nostru, a ceea ce suntem noi cu adevarat subiect de mantuire - satana cauta sa influenteze mintea si inima, din afara, prin simturi, prin trup, prin placerea ce o produce.
Acum e limpede ca postul nu face altceva decat slabeste aceste unelte din afara cu care mai lucreaza satana asupra sufletului. Postul ii mai taie ghearele, ascutimea placerii.
Despre stomac au spus Parintii ca el este capitala patimilor. El da taria omului din afara asupra omului dinlauntru. Mancarea hraneste tesuturile simturilor si glandele poftelor. Acestea la randul lor, prin placerea mincinoasa ce o produc, silesc stomacul sa se intinda cu lacomia pana la patima si silesc mintea sa se grijeasca cu magaziile pentru multi ani.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „PRACTICA VIETII MONAHALE”, CAP. I - PRACTICA VIETII MONAHALE, Editura Charisma, Deva, 2019, p. 52-53.
(Sursa foto)
STIRILE NOASTRE - 9 martie 2020
- Scris de Florina Ionescu
- Categoria părinte: Noutăți
Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „CRINII PUSTIEI”
„Autonomia omului e ultimul pacat impotriva evidentei adevarului. Indeajuns s-a vazut ca omul nu poate substitui pe Dumnezeu: nu se poate asigura impotriva mortii, nici macar de-un fir de par. Multa lui stiinta inca n-a putut face nici macar un ou de musca, sau un bob de grau. Puterile stiintei sunt pana la hotarele vietii. De la viata incepand sunt puterile lui Dumnezeu. Dar nici pana la viata stiinta nu le poate pe toate; de pilda omul nu poate da ordin sa ploua, nu poate da ordin sa rodeasca pamantul, sau sa se lungeasca anotimpurile. «Fara Mine sau impotriva Mea, nu puteti face nimic» (Ioan 15,5). E o fatalitate, ca, cu cat arunca omul pietre mai tare in sus, cu atat mai napraznic ii cad in crestet. A vrea peste puteri, a vrea sa treci limitele, e o vrere in zadar. Grijeste-te de ceea ce atarna de tine. - Iar o grija care a facut-o Dumnezeu atarnatoare de om e: a atarnarii sale de El. Grija omului de Dumnezeu, simplifica grija omului de om: asa, omul va avea de toate. Pe cand, daca omul va exclude pe Dumnezeu de la conducerea lumii si vietii (-ceea ce numai in fantezia lui e cu putinta si nicidecum de fapt-) va avea si atunci, dar ca un hot, nu ca un fiu, pana, treptat, va ajunge sa nu mai aiba nimic. Dumnezeu nu se lasa expropriat! «Grija» zilei «de maine» e o grija presanta. Cand conducea Dumnezeu israelitenii prin pustie, nu le ingaduia grija zilei «de maine»: mana se strica. Painea cea de toate zilele o cerem pentru «astazi». Chiar nevrand, suntem sfatuiti sa traim prin credinta. Sfintii pustiilor au trait numai in conditiile credintei, punand in ordinea preocuparilor: intai grija de mantuire. De aceea Crinii pustiei au ajuns pana la stralucirile luminii divine.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „CUVINTE VII”, Editura Charisma, Deva, 2006, pp. 184 -185.
(Sursa foto)
