STIRILE NOASTRE - 7 octombrie 2019
- Scris de Florina Ionescu
- Categoria părinte: Noutăți
Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „PIATRA UNGHIULARA”
Ferice de cel ce se lupta duhovniceste cu gandurile, lovindu-le de Piatra unghiulara a fiintei omenesti: Hristos. Acesta nu e nicidecum numai razboiul pustnicilor, al smeritei rugaciuni si atentii, ci este al fiecarui crestin. Ca atare nu reactionezi dupa fire la intamplarile vietii, ci traiesti fiecare clipa dupa Iisus; adevarata noastra fire, icoana, chipul nostru cel adevarat. intamplarile ce vin, intr-o clipita a lor, sa nu ne gaseasca, sa nu ne prinda traind in neatentie de valoarea clipei, valoarea Vesnicului in clipa, ca altfel in clipa aceea ne trezim expropriati de icoana noastra de oameni dupa chipul si asemanarea lui Iisus.
Nu e aceasta echivalenta cu rugaciunea neincetata ?
Modul acesta de-a medita, cu timpul, - cu toate clipele lui, venite prin surprindere -, structureaza fiinta noastra pe Piatra unghiulara a divinei prezente. Asa se pacifica launtric omul, cu pacea pe care numai Iisus o poate aduce.
Mica greutate e ca, pentru a castiga pe Iisus, pe toate celelalte trebuie sa le socotesti „gunoaie" (Filipeni 3,8).
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „CUVINTE VII, Editura Charisma, Deva, 2006, pp 231-232.
(Sursa foto)
STIRILE NOASTRE - 25 noiembrie 2019
- Scris de Florina Ionescu
- Categoria părinte: Noutăți
Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „CEARTA LUI IISUS CU PETRU”
„Misiunea lui Iisus aceasta era: sa antreneze omul in toate «riscurile» mantuirii, fiindca este inviere.
Drept aceea, dupa ce a iesit cu Petru la liman, Iisus a chemat la Sine multimea, impreuna cu ucenicii, si le-a zis: «Oricine voieste sa vie dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa in fiecare zi, si sa-mi urmeze Mie. Ca cine va voi sa-si mantuiasca sufletul, il va pierde; iar cine-si va pierde sufletul sau, pentru Mine si pentru Evanghelie, acela il va mantui».
Deci, categoric:
Cine-si iubeste viata sa, sufletul sau in lumea aceasta - fara a considera si cealalta, sau chiar impotriva ei acela isi va pierde sufletul, pentru ca acela e un iubitor de sine, un iubitor de trup - care nu se supune legii lui Dumnezeu, si nici nu poate (Romani 8,7) - acela e un «fricos» (Apocalipsa 21,8). In acestia nu e Duhul lui Hristos, acestia nu sunt ai Lui, ei traiesc impotriva lui Iisus.
Cine insa vrea sa scape de toropeala lumii acesteia, - caci de la «a vrea aceasta» incepe firul existentei sa capete Sensul transcendentei si se aprinde in ei Duhul lui Iisus, Duhul lui Dumnezeu, acestia toti isi risca sufletul si viata pentru Iisus si Evanghelie.
Cine a mentinut vie Evanghelia in constiinta veacurilor a fost intreg Calendarul sfintilor, care in tot chipul au murit curajos pentru Iisus si pentru Evanghelia imparatiei noastre. «Toti cati sunt manati de Duhul lui Dumnezeu, ei fiii lui Dumnezeu sunt, si n-au primit duh de robie, ca sa le fie iarasi frica, ci duhul infierii, prin care zicem lui Dumnezeu «Tata». Duhul insusi marturiseste impreuna cu duhul nostru ca suntem fii ai lui Dumnezeu»(Romani 8,14-16).
Atunci castigam mantuirea sufletului cand punem pret pe ea: pretul pe care l-a pus Iisus si toti sfintii. Pentru vesnicia noastra in Imparatia lui Iisus nici pretul vietii si nici un pret nu e prea mare. «Necazurile de acum nu sunt vrednice de-a fi puse in cumpana cu slava noastra viitoare.»”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „CUVINTE VII”, Editura Charisma, Deva, 2006, pp 269.
(Sursa foto)
STIRILE NOASTRE - 18 noiembrie 2019
- Scris de Florina Ionescu
- Categoria părinte: Noutăți
Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „CREDINTA ESTE DAR AL DUHULUI SFANT”
Deci daca trupul omenesc e numit „templu” al Duhului Sfant, aceasta denumire se mentine numai daca omul se straduieste si se imbogateste in Duhul Sfant; daca insa cedeaza ispitelor lumii si trupului nestrunit la randuiala firii, atunci se face „pestera de talhari” si salas al pacatului si mortii. Caci nu stau laolalta Duhul lui Dumnezeu si duhul diavolului.
Pe „terenul” inimii (al sentimentului) si mintii (al ratiunii) se dau in continuu lupte de ocupatie. Ochiul constiintei, cel ce „vede” dinspre Dumnezeu intru cele dinlauntru ale omului pe cel viclean, si „vede” si din partea omului ajutorul lui Hristos impotriva celui rau, e chiar organul de cunoastere al modului spiritual de existenta, al binelui si raului nostru metafizic. Aci e „locul” smeritei rugaciuni si atentii si a continuei noastre alipiri de Hristos, de Duhul Sfant, a imbogatirii in Dumnezeu.
E o viata de mare finete, spre deosebire de brutala viata a simturilor. Cine petrece in cele din afara ca in singurul mod real al vietii, e clar ca se intuneca dinspre functia constiintei spre celalalt mod de existenta.
Toti sunt adusi in fata optiunii.
Asa se verifica libertatea.
Asa se pierde libertatea.
Numai optiunea pentru Adevar, (care-i numele, printre alte nume) a persoanei lui Hristos, ne va face cu adevarat liberi. Dar aceasta numai in schimbul totalei lepadari de sine, care „sine” e a lumii vazute si care nu se vrea sacrificata cauzei lui Hristos. A birui „sinea” aceasta, frana a diavolului in noi, ca subiect de mantuire, e a birui „lumea” si a birui frica de moarte. Abia asa, in aceasta restructurare sufleteasca, devii cu adevarat liber. Liber de tine insuti. Acum esti al lui Hristos. Si nu sunt surd si mut si orb.
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „SCRIERI INEDITE”, CAP. II - NOTE SI INSEMNARI, Editura Charisma, Deva, 2019, pp 183 - 184.
(Sursa foto)
STIRILE NOASTRE - 11 noiembrie 2019
- Scris de Florina Ionescu
- Categoria părinte: Noutăți
Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „CE URMARESTE DUMNEZEU”
„Pana la judecata din urma, mantuirea se poate dobandi oriunde, si pe campuri de bataie; si se poate dobandi si din iad; si se poate pierde oriunde, si in manastiri, si in ceata sfintilor Apostoli, si s-a pierdut si in Rai. Talharul, rastignit pentru faptele sale, a sarit de pe cruce in Rai si Lucifer ca fulgerul a cazut din Ceruri. Orbul din nastere capata vederea si a vazut pe Dumnezeu si a vorbit cu El, iar fariseii templului o pierdeau zicand ca-i pacatos si are drac. Cereau semn si umblau sa omoare pe Lazar, cel inviat a patra zi din morti. Orbia rautatii, stand de-a pururi impotriva Adevarului, nu are leac, dar are pedeapsa. Inima infranta si smerita insa, Dumnezeu nu o va urgisi. De aceea infruntand mandria, a zis ca vamesii si pacatoasele vor lua-o inaintea "dreptilor", in Imparatia Cerurilor, si ca se face bucurie in Ceruri pentru un pacatos ce se intoarce.
Aceasta intoarcere urmareste Dumnezeu sa ne-o castige, insa nu poate, daca nu ne invoim si noi. De aceea ne poarta pe tot felul de cai si ne cheama cu tot felul de surle si, daca trebuie, ne graieste si cu tunul.
Ceea ce urmareste Dumnezeu in 'tot chipul e mantuirea sau intoarcerea noastra duhovniceasca spre El si Acasa, chiar daca mai ramanem si in viata aceasta. Oamenii insa legati in nestiinta, scurti la minte si slabi in credinta urmaresc viata pamanteasca si toata mahnirea lor e pentru trupuri.
Cat tine forma aceasta de viata oamenii vor fi amestecati: cei din Noul Testament, fiii harului, cu cei din Vechiul Testament pe care numai frica legii ii mai tine in randuiala si oamenii fara nici un testament, oamenii faradelegii si ai neoranduielii fara leac, fiii celui rau.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „CARAREA IMPARATIEI”, CAP. III - CELE SAPTE SURLE Editura Charisma, Deva, 2006, pp 100 - 101.
(Sursa foto)
STIRILE NOASTRE - 4 noiembrie 2019
- Scris de Florina Ionescu
- Categoria părinte: Noutăți
Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „DESAVARSIREA - FINALITATE A OMULUI”
„Intram in Crestinism de mici, tare de mici, prin botez. Atunci ni se «inoculeaza» crestinismul. Atunci suntem nascuti a doua oara din apa si din Duh - Botezul; atunci suntem miruiti pe frunte, pe ochi, pe obraz, pe gura, pe gat, pe umeri, pe maini, pe glezne, cu a doua taina crestina - Sf. Mir; atunci primim si a treia taina - in ordinea in care ni se dau - Sf. Impartasanie cu Domnul Hristos.
Si trec anii, pruncul se face copil, tanar, student, asistent...
Si vin imprejurari neprevazute, spontane, care trezesc strafunduri, sau fac apel la strafunduri, cu care inca nu facusem cunostinta. Aceste imprejurari pot declansa adevarate crize ale ratiunii sau ale constiintei. Nerezolvate la timp in lumina unei ratiuni supreme a existentei, pot duce la dezechilibru, la sinucidere, la nebunie, sau la o blazare care nu mai deosebeste binele de rau, ceea ce tot un dezastru sufletesc este.
Atentie! Suntem invitati de o nevazuta oranduire a lucrurilor, sa facem apel, sa aducem in sfera luminoasa a cunostintei si resorturile latente ale fiintei noastre, care, actualizate, depasesc prin frumusete si putere tot ce agonisisem pana aci, si, prin frumusetea si puterea lor intrinseca, sa ne redea linistea si echilibrul, pe care ratiunea noastra omeneasca - oricat ar fi de antrenata cu stiinta sau filosofia - nu le-ar putea restabili.
In realitate imprejurarile, oricat de curioase ar fi - si poate cu atat mai mult -, nu sunt decat excitantii dinafara, care declanseaza mecanismul nostru metafizic: cresterea noastra spirituala - devenim, practic si real, constienti si de cealalta dimensiune a existentei, al carei umil suport biologic putem fi si noi, cei in cauza.
Avem o nastere si o crestere biologica; e varsta noastra inconstienta, irationala, aproape iresponsabila. Aci instinctele pazesc ordinea si viata in mod reflex - nu deliberat. Deliberarea, cu tot regretul, apare in urma fortelor oarbe ale naturii, care ele ne iau in primire, din primul ceas al vietii. De aci si multa neputinta a ratiunii de a randui ea o chivernisire mai buna a vietii. De aci si rara dar nobila intrebare, pe care si-o pun unii tineri in pragul vietii: cu ce interpretare, cu ce destinatie sa o traiesc? Ce am de facut cu mine?
Deci, daca avem sansa ca insasi ratiunea noastra sa ne trezeasca spre resorturile metafizice ale spiritului nostru, aceasta se petrece printr-un act de smerenie a ratiunii, cand isi recunoaste cinstit marginile, vicleniile si incapacitatea sa de-a ne da prin ea sau prin noi insine, pacea si echilibrul in fata fortelor raului si a magiei haosului.
Raul, nebunia si haosul nu sunt literatura: sunt realitati, care, uneori, izbesc frontal si cauta sa inghita relativul tau echilibru. Vezi clar, uneori cu luciditate unica in viata, ca «dintr-asta» numai Dumnezeu te poate scapa.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „CARAREA IMPARATIEI”, CAP. IV - RAZBOIUL NEVAZUT, Editura Charisma, Deva, 2006, pp 145 - 146.
(Sursa foto)