STIRILE NOASTRE - 6 octombrie 2018
- Scris de Florina Ionescu
- Categoria părinte: Noutăți
Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „CONFLICT DECLARAT”
„Iata asa era Iisus: cel mai milostiv cu pacatosii si cu pacatoasele, care-si marturiseau pacatele, si in acelasi timp, prigonitor fara egal al pacatelor mintii: fatarnicia, prejudecatile, viclenia, cu un cuvant fariseismul. Ierta coruptia trupeasca pocaita, dar nimanui n-a iertat coruptia ratiunii. A crede ca esti in regula cu Dumnezeu, dand Templului zeciuiala din izma si marar, uitand dreptatea si iubirea, e o coruptie a ratiunii: e a observa amanuntele si a pierde principiile. Iar cand amanuntele vor parea fara principii inceteaza si acestea. Destramarea religiei provine dintr-o destramare a mintii in formalism, care apoi se stinge si el dintr-o reactiune impotriva lui. Iata ce voia sa previna si sa salveze Iisus: si amanuntele si principiile, si copacii si padurea.
Dar pe langa formalism mai era si viclenia acestor minti, pe care n-o putea suferi Iisus. Fariseii, vicleni fiind si fatarnici, intr-un fel erau si intr-altul aratau, nu puteau suferi indreptarea, ci aceasta li se parea o aluzie, un atac personal. De asemenea erau sensibili si legiuitorii.
Iisus nu s-a scuzat niciodata, daca cineva s-a simtit atins de cuvantul Sau. Daca unii marturiseau ca se simt atinsi, ii ataca pe fata: «Vai si voua legiuitorilor, ca puneti legi si sarcini la altii, iar voi nici cu degetul cel mic nu le atingeti!»
Iata luptator, intemeietor de religie, religia spiritului, restabilind ratiunea si iubirea, factori principali ai persoanei, suportul desavarsirii.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cuvinte Viii”, Editura Charisma, Deva, 2006, p.177
(Sursa foto)
STIRILE NOASTRE - 27 mai 2022
- Scris de Florina Ionescu
- Categoria părinte: Noutăți
Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „ORBUL DIN NASTERE SI SUFLETELE OARBE”
„Omul acesta, cu care avea Dumnezeu rostul sa descopere lumii pe Fiul Sau ca si creator al vietii, facandu-i din tina o pereche de ochi, s-a invrednicit de la Dumnezeu, la randu-i, de descoperirea lui Iisus ca Fiul lui Dumnezeu, prin insasi dumnezeiasca marturisire. De putine ori, s-a descoperit Iisus pe Sine ca Fiul lui Dumnezeu: o data samarinencii, a doua oara acestui orb din nastere si a treia oara ucenicilor, inainte de slavitele Sale patimi.
Poate ca aceasta a fost, in lumea aceasta, recunostinta lui Dumnezeu catre el, pentru ca a purtat cu rabdare orbia fara vina si pentru ca L-a marturisit pe Iisus „de la Dumnezeu" inaintea tagaduitorilor sai: ca l-a invrednicit de o rara descoperire dumnezeiasca.
Orb fiind si a capata, prin minune, o pereche de ochi, e o mare bucurie a vietii, o iesire fericita din intunerec. Iesirea la lumina veacului acestuia. Pamantean fiind si a te hotari sa marturisesti pe Dumnezeu cu orice pret si luare in deradere, e o si mai mare bucurie, care te poate duce pana la deschiderea ochiului credintei ca ti se descopera Iisus, Fiul lui Dumnezeu, Cel care e cu noi in toate zilele pana la sfarsitul veacului.
A vedea pe Iisus, e o fericire care nu se aseamana cu nici o bucurie pamanteana. Iar aceasta se intampla din cand in cand si din neam in neam, ca sa nu se stinga dintre oameni siguranta existentei lui Dumnezeu.
Credinta in Dumnezeu si marturisirea Lui e iesirea sufletului din intunerec in lumina dumnezeiasca, iesirea in lumina veacului viitor.
Iata o tamaduire deplina, iata un misionar neinfricat al lui Iisus.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „ Cuvinte Viii”, Editura Charisma, Deva, 2006, pp.95-96
(Sursa foto)
STIRILE NOASTRE - 2 noiembrie 2020
- Scris de Florina Ionescu
- Categoria părinte: Noutăți
Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „RAZBOIUL NEVAZUT”
„Avem doua constiinte paralele: e fapt important acesta si aproape necunoscut. Subliniem: «constiinta religioasa» si „constiinta eului».
Adesea «constiinta religioasa» apare ca intunecata, pentru ca dusmana sa, «constiinta eului», cu o forta extrema, o tine in nemiscare. Ea continua totusi chiar asa sa dea marturie.
O inversare a situatiei - mantuirea - nu poate avea loc decat sub actiunea constiintei religioase, normative, revelata in Iisus Hristos.
In «constiinta eului» omul se intelege ca centru al lumii si reduce la el toate elementele existentei, de care se stie constient.
In sfera «constiintei religioase», dimpotriva, se descopera in intregime dependent de o Putere care-l depaseste, il patrunde si-l atrage spre Ea (Pfenigsdorf).
Iata la ce adancimi se da razboiul nevazut.
Pe «constiinta eului» se grefeaza trufia, capetenia rautatilor.
Pe «constiinta religioasa» se altoieste smerenia, mama tuturor virtutilor. Si una si alta au expresia lor exterioara, vazuta: una, dragostea ascultarii desavarsite (Filipeni 2,8) si alta indaratnicia si toata razvratirea.
Vapaia acestui razboi n-o stinge decat «smerenia - dulama lui Dumnezeu».
- Si e mai bine a fi smerit decat a sti ce este smerenia.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cuvinte Viii”, Editura Charisma, Deva, 2006, p. 167
(Sursa foto)
STIRILE NOASTRE - 2 martie 2020
- Scris de Florina Ionescu
- Categoria părinte: Noutăți
Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „DESPRE POST SI RUGACIUNE”
„Postul e prima porunca din rai...
Porunca aceasta i-a fost data omului ca un prim exercitiu de stapanire de sine, ca o prima ascultare de Ziditorul sau, ca o prima dovada de dragoste de Dumnezeu.
S-a intamplat ca s-a amagit si n-a ascultat. A pierdut ascultarea, a pierdut neprihanirea, a pierdut vederea lui Dumnezeu - raiul. In schimb a castigat: viata cea dupa trup, patimile, lumea aceasta si moartea.
Postul e frate bun cu saracia. Amandoi centreaza firea de la imprastierea celor din afara, spre temeliile cele dinlauntru, ale Duhului, ale adevarurilor de credinta.
O explicatie si o motivare mai limpede a legaturii postului cu adevarurile de credinta tot de la Botez o primim. Ceea ce e mai centrat in noi, mai adanc, mai in inima firii noastre, e imbracat de Hristos...Hristos sta in „altarul inimii”; iar alt sfant Parinte spune ca harul Botezului se ascunde in „adancul mintii”, izgonind afara pe satana, care se retrage in simturi.
Deci, dupa imbracarea in Hristos a adancului nostru, a ceea ce suntem noi cu adevarat subiect de mantuire - satana cauta sa influenteze mintea si inima, din afara, prin simturi, prin trup, prin placerea ce o produce.
Acum e limpede ca postul nu face altceva decat slabeste aceste unelte din afara cu care mai lucreaza satana asupra sufletului. Postul ii mai taie ghearele, ascutimea placerii.
Despre stomac au spus Parintii ca el este capitala patimilor. El da taria omului din afara asupra omului dinlauntru. Mancarea hraneste tesuturile simturilor si glandele poftelor. Acestea la randul lor, prin placerea mincinoasa ce o produc, silesc stomacul sa se intinda cu lacomia pana la patima si silesc mintea sa se grijeasca cu magaziile pentru multi ani.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „PRACTICA VIETII MONAHALE”, CAP. I - PRACTICA VIETII MONAHALE, Editura Charisma, Deva, 2019, p. 52-53.
(Sursa foto)
STIRILE NOASTRE - 28 iunie 2021
- Scris de Florina Ionescu
- Categoria părinte: Noutăți
Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „CERERI CU TALC...„
„Zice careva ca pe un om il poti cunoaste mai bine dupa intrebarile pe care le pune, decat dupa raspunsurile pe care le da. Cuvantul se poate restrange si la un punct de vedere numai religios.
Adancimea sau superficialitatea lui Dumnezeu intr-un om, o poti cunoaste mai bine din lucrurile pe care le cere, decat din cuvintele pe care le spune. Astfel: unii nu-I cer nimic; altii Ii cer nimicuri; unii Ii cer «socoteala»; altii Ii cer lui Dumnezeu sa faca El ce vor ei. Pomelnicul s-ar putea lungi. Prescurtam. Plecand de la talcul rugaciunilor gasim si paradoxuri minunate. Sunt sfinti care, unii, ajungeau ca ingerii; care, unindu-se intru totul cu voia lui Dumnezeu, de la ei nu mai voiau nimic deosebit, de aceea nici nu-I mai cereau nimic.
Asa se aseamana inceputurile si sfarsiturile credintei: unii nu cer nimic, altii nu mai cer nimic. Sfintii cei mari, din desavarsita credinta si smerenie, nu mai cereau lui Dumnezeu nici macar mantuirea. Smerenia acestora atinsese desavarsirea. Totusi: mantuirea, desavarsirea, e acel «un lucru care trebuieste» (Luca 10,42), dupa cuvantul din Betania, in casa lui Lazar. Pentru acest «un lucru» - iertarea lumii - se roaga si sfintii din Cer.
Dar simplificarea tuturor lucrurilor pana la sensul esential nu e deloc treaba usoara. Dar asa-s randuite lucrurile ca e destul sa se decida cineva profund, si cu urmari in viata, pentru a se motiva pe sine in existenta, si indata ii ploua impotriva toate «motivele» simplificate, droaia de nimicuri, vrand sa-l zadarniceasca, sa-i dovedeasca toata hotararea o usuratate.
De aceea trebuie mereu tinut in focarul atentiei: Sensul profund al vietii noastre «cel ascuns in Dumnezeu», si prin urmare neatins si neinteles de nimicurile de la suprafata vietii, chiar daca acestea, razvratindu-se, ne-ar manca de vii."
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cuvinte Vii” , Editura Charisma, Deva, 2006, p.162
(Sursa foto)