Scris de Florina Ionescu

Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „PENTRU O GRESEALA VREMELNICA, O PEDEAPSA VESNICA?”
„Intrebarea aceasta zvacneste aproape in toate mintile. intr-adevar, pentru ca n-ai fost milostiv cu saracii, fratii mai mici ai lui Dumnezeu, pentru ca nu le-ai dat sa manance, nu i-ai imbracat, nu i-ai primit cand erau straini, nu i-ai cercetat cand erau in temnita, numai pentru atata vina, facuta intr-o viata scurta, se poate ca Dumnezeu sa te dea focului si diavolilor sa te munceasca in vecii vecilor?
Ce taina ar putea raspunde si la intrebarea aceasta?
Totusi este raspuns:
Cel flamand si insetat, gol, strain si bolnav si, peste toate acestea, in temnita, in intelesul tainic, nu mai sunt saracii, ci Mantuitorul Iisus Hristos insusi, pe Care il avem in noi, in fiecare, de la Botez.
Daca in vremea vietii, in vremea mintii depline nu ne intoarcem de la cele dinafara si vremelnice la cele dinlauntru si vesnice, la faptura noastra cea nascuta de la Dumnezeu, la Hristos Cel ce petrece in adancul profund, dar apropiat al fiecarui om; daca nu vom cauta darul nasterii noastre celei din Duhul Sfant, atunci Hristos Iisus se afla in noi: flamand si insetat, gol, strain si bolnav de durerea intunecarii noastre, si pe deasupra, intr-o temnita in care misuna viermii patimilor si serpii rautatilor. Caci numai facand acestea lui Iisus cel din noi, le facem si semenilor nostri.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „CARAREA IMPARATIEI” - IMPARATIILE IUBIRII - CAP VII,  Editura Charisma, Deva, 2006, p. 325.
(Sursa foto)

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 16 decembrie 2019

Scris de Florina Ionescu

Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „INVITATII LA DREAPTA SOCOTEALA”
„Intelegand infranarea ca o conditie de sanatate a sistemului nervos, iar desfiranarea ca o povarnire spre dezechilibru, e bine sa precizam limitele biologice si psihologice ale acestei porunci a firii, evitand banuiala de neintelegere a chestiunii si, pe cat cu putinta, carteala si vijelia maniei.
Sunt oameni care ar vrea sa petreaca dupa dreapta socoteala, dar nu indrazneste nimeni ca sa le-o spuna. Chiar autorii de carti privitoare la aceasta porunca a firii dau sfaturi mai rele de cum ar da la vite. Ei nu considera omul si in natura lui morala si spirituala. De i-ar indruma macar la randuiala vitelor, ar fi cu mult mai intelepti. Medicul, care crede ca, povatuind pe oameni, n-are trebuinta de suflet si de Dumnezeu - autorul si stapanul vietii - e, pana la un loc, un bun veterinar. Dar dorm cam tot pe aceeasi dunga si oamenii ce nici nu vor sa stie de vreo socoteala, de vreo frana morala, sau de vreo pedeapsa automata si fara indurare a libertinajului lor, care-i va ajunge din urma.
Ma folosesc insa de orientarea spre psihologie si spirit a medicinii moderne, in urma careia isi da silinta sa fie mai mult o medicina preventiva. Deci n-am sa stramtorez pe nimeni spre portile Cerului, ci ajut numai lamurirea problemei si libera hotarare a oricui, spre un castig mai bun, aprofundand corespondenta mediului endocrin cu mediul moral, si reflexul lor in constiinta.
Este o corespondenta intre trup si suflet, intre calitatea trupului si caracterul sufletului; o interpatrundere ondulatorie. Presupuneti o noapte cu luna si un lac linistit, in care cineva arunca doua pietre in puncte diferite; se vad valurile apei, intretaindu-se in cercuri, si pe ele miscandu-se petece de luna. Cam asa ceva ar fi atingerea sufletului cu undele trupului, desi sufletul e de alta natura, nu mai putin deosebita de trup, decat oglindirea de luna pe valurelele apei. si totusi se rasfrang intreolalta.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „CARAREA IMPARATIEI”, EREDITATE SI SPIRIT, CAP V,  Editura Charisma, Deva, 2006, p. 242.
(Sursa foto)

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 09 decembrie 2019

Scris de Florina Ionescu

Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „HAINA DE NUNTA SI  «SFATUL» DIN IAD”
„Haina noastra de nunta e imbracamintea sufletului in Lumina lui Hristos. E haina de la Botez, cand ne-am imbracat in Hristos si Hristos s-a imbracat in noi.
Intrarea noastra in Crestinism e intrarea noastra in sfintenia lui Iisus.
Am inceput cu sfintenia.
De aceea copiii care mor botezati se mantuiesc fara pocainta. Haina lor de nunta e alba ca lumina.
Adaugandu-se anii haina se pateaza.
Sangereaza... Fiindca nu e simpla haina, ci e Fiinta: Omul din Cer, faptura cea noua.
Iar la nunta se cauta cata asemanare este intre tine si Iisus ?
Castigarea asemanarii cu Iisus are trecutul ei pe pamant. Iar asemanarea e in lumina. Lumina rezulta din capacitatea omului de iubire, de cunostinta si de suferinta.
Dar putini sunt oamenii pe pamant care sa nu pateze haina sfantului Botez. De aceea Dumnezeu, intru mila milostivirii Sale, a randuit al doilea botez, Botezul pocaintei: Taina Pocaintei sau spovedania, care reface stralucirea primului Botez.
Dar oamenii pun diferite motive sa nu vie la Taina Pocaintei. Iata cateva:
1. „N-am timp" de Biserica. - De fapt n-au dragoste.
2. „Nu-s pacatos, ca altii" - Un fel de farisei moderni.
3. „Acuma suntem tineri; cand om fi batrani" - Ca si cand ar avea cineva in scris ca va ajunge batranetele. Focul tineretelor crede ca poate insela pe Dumnezeu, lasandu-i batranetele. Caci intrebare daca vei ajunge batranetele si, cu o asa socoteala de viata, intrebare daca o gramada de doage si cioburi se vor mai putea pocai si vor fi primite.
Cei ce amana pocainta pe la batranete sunt asemenea oamenilor care vor sa treaca un rau mare, dar stau la marginea lui, asteptand pana trece toata apa. In viclesugul acestei socoteli se prind oamenii cei mai multi.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „CUVINTE VII”,  Editura Charisma, Deva, 2006, pp  237-238.
(Sursa foto)

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 02 decembrie 2019

Scris de Florina Ionescu

Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „DESAVARSIREA - FINALITATE A OMULUI”
„Intram in Crestinism de mici, tare de mici, prin botez. Atunci ni se «inoculeaza» crestinismul. Atunci suntem nascuti a doua oara din apa si din Duh - Botezul; atunci suntem miruiti pe frunte, pe ochi, pe obraz, pe gura, pe gat, pe umeri, pe maini, pe glezne, cu a doua taina crestina - Sf. Mir; atunci primim si a treia taina - in ordinea in care ni se dau - Sf. Impartasanie cu Domnul Hristos.
Si trec anii, pruncul se face copil, tanar, student, asistent...
Si vin imprejurari neprevazute, spontane, care trezesc strafunduri, sau fac apel la strafunduri, cu care inca nu facusem cunostinta. Aceste imprejurari pot declansa adevarate crize ale ratiunii sau ale constiintei. Nerezolvate la timp in lumina unei ratiuni supreme a existentei, pot duce la dezechilibru, la sinucidere, la nebunie, sau la o blazare care nu mai deosebeste binele de rau, ceea ce tot un dezastru sufletesc este.
Atentie! Suntem invitati de o nevazuta oranduire a lucrurilor, sa facem apel, sa aducem in sfera luminoasa a cunostintei si resorturile latente ale fiintei noastre, care, actualizate, depasesc prin frumusete si putere tot ce agonisisem pana aci, si, prin frumusetea si puterea lor intrinseca, sa ne redea linistea si echilibrul, pe care ratiunea noastra omeneasca - oricat ar fi de antrenata cu stiinta sau filosofia - nu le-ar putea restabili.
In realitate imprejurarile, oricat de curioase ar fi - si poate cu atat mai mult -, nu sunt decat excitantii dinafara, care declanseaza mecanismul nostru metafizic: cresterea noastra spirituala - devenim, practic si real, constienti si de cealalta dimensiune a existentei, al carei umil suport biologic putem fi si noi, cei in cauza.
Avem o nastere si o crestere biologica; e varsta noastra inconstienta, irationala, aproape iresponsabila. Aci instinctele pazesc ordinea si viata in mod reflex - nu deliberat. Deliberarea, cu tot regretul, apare in urma fortelor oarbe ale naturii, care ele ne iau in primire, din primul ceas al vietii. De aci si multa neputinta a ratiunii de a randui ea o chivernisire mai buna a vietii. De aci si rara dar nobila intrebare, pe care si-o pun unii tineri in pragul vietii: cu ce interpretare, cu ce destinatie sa o traiesc? Ce am de facut cu mine?
Deci, daca avem sansa ca insasi ratiunea noastra sa ne trezeasca spre resorturile metafizice ale spiritului nostru, aceasta se petrece printr-un act de smerenie a ratiunii, cand isi recunoaste cinstit marginile, vicleniile si incapacitatea sa de-a ne da prin ea sau prin noi insine, pacea si echilibrul in fata fortelor raului si a magiei haosului.
Raul, nebunia si haosul nu sunt literatura: sunt realitati, care, uneori, izbesc frontal si cauta sa inghita relativul tau echilibru. Vezi clar, uneori cu luciditate unica in viata, ca «dintr-asta» numai Dumnezeu te poate scapa.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „CARAREA IMPARATIEI”, CAP. IV - RAZBOIUL NEVAZUT,  Editura Charisma, Deva, 2006, pp  145 - 146.
(Sursa foto)

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 4 noiembrie 2019