Fundatia Arsenie Boca

: Scris de Florina Ionescu; Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „ORBUL DIN NASTERE SI SUFLETELE OARBE”
„Omul acesta, cu care avea Dumnezeu rostul sa descopere lumii pe Fiul Sau ca si creator al vietii, facandu-i din tina o pereche de ochi, s-a invrednicit de la Dumnezeu, la randu-i, de descoperirea lui Iisus ca Fiul lui Dumnezeu, prin insasi dumnezeiasca marturisire. De putine ori, s-a descoperit Iisus pe Sine ca Fiul lui Dumnezeu: o data samarinencii, a doua oara acestui orb din nastere si a treia oara ucenicilor, inainte de slavitele Sale patimi.
Poate ca aceasta a fost, in lumea aceasta, recunostinta lui Dumnezeu catre el, pentru ca a purtat cu rabdare orbia fara vina si pentru ca L-a marturisit pe Iisus „de la Dumnezeu" inaintea tagaduitorilor sai: ca l-a invrednicit de o rara descoperire dumnezeiasca.
Orb fiind si a capata, prin minune, o pereche de ochi, e o mare bucurie a vietii, o iesire fericita din intunerec. Iesirea la lumina veacului acestuia. Pamantean fiind si a te hotari sa marturisesti pe Dumnezeu cu orice pret si luare in deradere, e o si mai mare bucurie, care te poate duce pana la deschiderea ochiului credintei ca ti se descopera Iisus, Fiul lui Dumnezeu, Cel care e cu noi in toate zilele pana la sfarsitul veacului.
A vedea pe Iisus, e o fericire care nu se aseamana cu nici o bucurie pamanteana. Iar aceasta se intampla din cand in cand si din neam in neam, ca sa nu se stinga dintre oameni siguranta existentei lui Dumnezeu.
Credinta in Dumnezeu si marturisirea Lui e iesirea sufletului din intunerec in lumina dumnezeiasca, iesirea in lumina veacului viitor.
Iata o tamaduire deplina, iata un misionar neinfricat al lui Iisus.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „ Cuvinte Viii”, Editura Charisma, Deva, 2006, pp.95-96
(Sursa foto)

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 10 mai 2018

: Scris de Florina Ionescu; Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „MIEII, MISIONARI ÎNTRE LUPI”
„Esentialul urmarit de Iisus e revenirea intregii fapturi la Sensul ei catre Dumnezeu, sensul ei originar, chiar din acest eon decazut al lumii. Firea perversa si firea curata, originara, stau laolalta in raportul in care se afla un miel care bea apa dintr-un rau, fata de lupul care se afla mai la deal, si-i baga mielului de vina ca-i tulbura apa, gasindu-i acesta motivul «intemeiat» sa-l manance. E absurditate multa si variata lipita pe fire.
Misiunea lui Iisus, data si mieilor, e descojirea firii de absurditate, de salbaticie, de caricatura existentei: demonicul.
Aceasta insemneaza ca Iisus conteaza pe un miez originar necontaminat, existent inca in fire, desi comprimat, dar capabil sa-si recastige dimensiunile si valoarea paradisiaca: miezul capabil de har. Precum ca acestea sunt asa ne stau marturie mieii lui Dumnezeu, sfintii, in preajma carora se imblanzeau fiarele.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „ Cuvinte Viii”, Editura Charisma, Deva, 2006, p. 151
(Sursa foto)

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 17 mai 2018

: Scris de Florina Ionescu; Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „CUNOASTERE DE DUMNEZEU”
„Crestinismul se adreseaza persoanei. Se adreseaza celor trei facultati ale sufletului: cunoasterea, iubirea si vointa.
Texte:
1. «Cunoasterea Sfintei Treimi, aceasta este viata vesnica.» (Ioan 17,3)
2. «De ma va iubi cineva, poruncile Mele va pazi si voi veni impreuna cu Tatal si la el ne vom face locas.» (Ioan 14,23)
3. «Iar voi fiti desavarsiti, precum Tatal vostru cel ceresc desavarsit este.» (Matei 5,48)
Iata deci cele trei insusiri sufletesti: cunoasterea de Dumnezeu, ca o conditie a vietii vesnice; iubirea, o conditie a indumnezeirii omului; si vointa, o conditie a desavarsirii.
Nu ni se cer lucruri imposibile. Desavarsirea sa nu sperie pe nimeni. In fiecare ins e ascunsa o masura a sa, pe care o poate ajunge. Fiecaruia i s-a dat cel putin un talant, cu care-si poate castiga mantuirea.
Ni se cere doar o centrare a puterilor noastre sufletesti in jurul lui Iisus, in care sunt ascunse toate comorile cunostintei si ale intelepciunii.
El e calea si usa imparatiei.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „ Cuvinte Viii”, Editura Charisma, Deva, 2006, p. 97
(Sursa foto)

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 24 mai 2018

: Scris de Florina Ionescu; Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „UN GRAUNTE DE CREDINTA”
„Credinta la masura de fapte nu creste decat din fapte la masura credintei. Dumnezeu nu ne cere minuni. Acelea le face El. Dumnezeu ne cere viata si conducerea ei potrivit Evangheliei. Aceasta-i minunea care se cere de la noi. Celelalte le face El.
Deci, daca e asa, de ce asa de putina credinta se vede pe pamant ?
- Mai intai nu stim sigur daca e chiar putina. Provocarile o vor arata-o. Din inmultirea necredintei se poate deduce provocarea credintei.
O explicatie ar fi ca putine vieti i se predau lui Dumnezeu; putini oameni ii acorda lui Iisus stapanirea absoluta peste viata lor; - si nu opriti de frica oprelistilor, ci opriti de inselaciunea amagitoare a iubirii de sine, care creste ca o palamida in aria vietii.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „ Cuvinte Viii”, Editura Charisma, Deva, 2006, p. 309
(Sursa foto)

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 31 mai 2018

: Scris de Florina Ionescu; Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „CERERI CU TALC...”
„Zice careva ca pe un om il poti cunoaste mai bine dupa intrebarile pe care le pune, decat dupa raspunsurile pe care le da. Cuvantul se poate restrange si la un punct de vedere numai religios.
Adancimea sau superficialitatea lui Dumnezeu intr-un om, o poti cunoaste mai bine din lucrurile pe care le cere, decat din cuvintele pe care le spune. Astfel: unii nu-I cer nimic; altii Ii cer nimicuri; unii Ii cer «socoteala»; altii Ii cer lui Dumnezeu sa faca El ce vor ei. Pomelnicul s-ar putea lungi. Prescurtam. Plecand de la talcul rugaciunilor gasim si paradoxuri minunate. Sunt sfinti care, unii, ajungeau ca ingerii; care, unindu-se intru totul cu voia lui Dumnezeu, de la ei nu mai voiau nimic deosebit, de aceea nici nu-I mai cereau nimic.
Asa se aseamana inceputurile si sfarsiturile credintei: unii nu cer nimic, altii nu mai cer nimic. Sfintii cei mari, din desavarsita credinta si smerenie, nu mai cereau lui Dumnezeu nici macar mantuirea. Smerenia acestora atinsese desavarsirea. Totusi: mantuirea, desavarsirea, e acel «un lucru care trebuieste» (Luca 10,42), dupa cuvantul din Betania, in casa lui Lazar. Pentru acest «un lucru» - iertarea lumii - se roaga si sfintii din Cer.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „ Cuvinte Viii”, Editura Charisma, Deva, 2006, p. 162
(Sursa foto)