Scris de Florina Ionescu

Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „MARELE EXAMEN"
„CRUCEA: podoaba Bisericii, lauda lui Pavel, semnul Fiului Omului, semnul sfintei cruci, suferinta noastra cea de toate zilele, crucea suferintei, harul crucii, - iata atatea nume in legatura cu crucea.
Dar cea mai grea cruce e lepadarea de sine: nu poti fi liber fara aceasta. Libertatea cu atata se plateste.
Sa depanam litania acestei porunci si conditia prima de-a putea urma pe Iisus.
A fi crestin insemneaza mai mult decat apartenenta ta doctrinara la crestinism. A crede in Iisus inseamna mai mult decat semnifica vorbele. Iata ce insemneaza: a te stramuta din tine in El; insemneaza a-L face pe El inima ta; insemneaza sa ai un moment, o clipa in viata ta, in care te-ai intanit real cu Iisus, - clipa, pe care sa nu-ti ajunga viata intreaga de-a-o desfasura intre oameni. - De altfel acesta si e semnul ca esti un convertit al lui Iisus: ca te-ai dedicat Lui irevocabil. Toata vremea ta viitoare nu-i decat desfasurarea clipei aceleia, decizia, a carei bogatie nu se mai termina.
Pana nu te-ai lepadat de tine esti o fantana seaca; iar daca te-ai lepadat de tine si te-ai dedicat lui Iisus, El te-a schimbat in izvor de apa vie. Numai asa poate sufletul sa ajunga la sine insusi, la el, cel adevarat: lepadandu-se de sine si stramutandu-se in Dumnezeu.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cuvinte Viii”, Editura Charisma, Deva, 2006, p.64.
(Sursa foto)

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 21 septembrie 2020

Scris de Florina Ionescu

Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „DINCOLO DE INTAMPLARI...”
„Ca Dumnezeu uneori pedepseste raul si uneori rasplateste binele, e ca sa stie omul ca raul se pedepseste si binele se rasplateste.
Daca o face rar in lumea aceasta, e semn ca o face sigur in cealalta. Daca uneori nu rasplateste binele dreptului e semn ca-i lucreaza rabdarea. In amandoua cazurile Dumnezeu asteapta sfarsitul omului: in ce sfarseste omul; fie ca a fost multa vreme bun, dar pierzand rabdarea in nevointele binelui, isi pierde socoteala si deci plata, fie ca a fost multa vreme rau «si venindu-si intru sine» se intoarce catre Dumnezeu, si cele de pe urma ale omului au ultimul cuvant.
O rasplata aici si imediata, pentru toate faptele, ar dauna libertatii omenesti. Raul nu s-ar face de frica pedepsei. Binele s-ar face din interesul rasplatii. S-ar micsora ceva din slava lui Dumnezeu si s-ar micsora si prestigiul fiintei omenesti.
Iata prin urmare la ce climat de libertate si dragoste dezinteresata vrea Dumnezeu sa-si ridice fiii, la Sensul lor metafizic, cel ascuns in Dumnezeu, care Duh este si Iubire si Adevar, si acestea fac si pe oameni cu adevarat liberi si cunoscuti si lor insisi ca atare.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cuvinte Viii”, Editura Charisma, Deva, 2006, p.190
(Sursa foto)

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 24 august 2020

Scris de Florina Ionescu

Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „UNII-SI TAIE MINTEA IN SCRIPTURI”
„Cate unii mai aprinsi la minte, fie de la fire, fie de la boli, neavand cercarea dreptei socoteli, scancesc in inima lor dupa daruri mai presus de fire, imbulziti nu de vreo virtute, ci de iubirea de sine.
Avand acestia iubire fara minte pe care vor sa o cinsteasca cu daruri mai presus de fire, Dumnezeu ingaduie duhului rau sa-i amageasca desavarsit ca pe unii ce indraznesc sa se apropie de Dumnezeu, necurati la inima. De aceea, pentru indrazneala, ii da pe seama vicleanului sa-i pedepseasca. Astfel, cand atarna de la Dumnezeu o atare pedeapsa pentru oarecare, il cerceteaza Satana luand chipul mincinos al lui Hristos, si, graindu-i cu mare blandete, ii tranteste o lauda, cu care-l castiga fulgerator si poate pentru totdeauna, ca pe unul ce, pe calea cea stramta si cu chinuri ce duce la Imparatie, umbla dupa «placeri duhovnicesti». Iata-l cu momeala pe gat. De-acu, dupa oarecare scoala a ratacirii, cand increderea ii va fi castigata desavarsit si-i va fi intarita, prin potriviri de semne prevestite ajunge increzut in sine si in hristosul lui, incat si moarte de om e in stare sa faca, intemeindu-se pe Scriptura.
Iata cum «puiul de drac» al iubirii de sine, facandu-se barbat si ajutat prin vedenii mincinoase de tatal sau, tatal minciunii, stramba mintea bietului om, incat i se va parea pacatul virtute dumnezeiasca. Ba inca, omorand pe cei ce nu cred ca el, i se va parea ca face slujba lui «Dumnezeu» (dumnezeul care l-a inselat pe el).
Cand stai de vorba cu cate unul din acestia, te uimeste convingerea si siguranta lui, uneori si legatura cu judecata a cuvintelor lui, si nu poti prinde repede ca stai de vorba cu un inselat si un sarit din minte. Asta, pana nu-i afli prima spartura a mintii, de la care apoi toate mestesugirile vicleanului trebuie sa-si dea arama pe fata. Trebuie sa-i prinzi momeala pe care a inghitit-o si care, de cele mai adesea, e caderea la laude, cu care tatal minciunii si-a mangaiat pruncul iubirii de sine, pe care l-a clocit cu atata osardie cel amagit de minte.
Si nu e mare mirarea, caci zice un filosof: e destul sa primesti in minte o singura prejudecata, ca apoi sa nu fie prapastenie, la care sa nu ajungi in chipul cel mai logic cu putinta. De aceea Biserica insira printre pacatele mintii si prejudecatile.”
Sursa: Părintele Arsenie Boca - „Cararea Imparatiei”, Cap. IV - Razboiul nevazut, Editura Charisma, Deva, 2006, pp 183-184.
(Sursa foto)

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 26 iunie 2020

Scris de Florina Ionescu

Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „ CEVA DESPRE VISE”
„Visele sunt de mai multe feluri.
Sunt cateva vise pomenite in Scriptura si cu talcuirea lor.
Dintre visele noastre insa, nu luam de bune decat pe acelea care duc la pocainta. Caci daca am da importanta viselor in general, ele s-ar inmulti si ne-ar trage spre a asculta mai mult de vise decat de mintea treaza si povatuitorii randuiti. Pretuind in ascuns visele noastre, am apuca usor pe calea amagirilor si a parerii ascunse ca «am avea dar».
Sunt insa de obicei visele suparatoare, amestecate cu patimi ale firii omenesti, care mai stau dosite prin ungherele subconstientului, aceasta pivnita sau pod cu vechituri ale firii omenesti.
Mecanismul lor e urmatorul:
Apar in minte imagini ale vreunor patimi - momelele patimilor - atunci cenzura mintii, paza mintii, trezvia, de care zic Parintii, se lupta cu aceste momeli, si, ajutata si de rugaciunea neincetata, alunga aceste momeli si ele dispar din sfera luminoasa a constiintei. Disparitia lor insa nu e totala, mai ales daca au o oarecare baza in firea omeneasca. Imaginile respinse de cenzura constiintei se cufunda, asa-zicand, in subconstient, unde mai gasesc si alte imagini maturate de constiinta, si, in timpul somnului se asociaza in mod bizar si alcatuiesc un film al visului, in care, tendintele respinse de constiinta, iar acum constiinta fiind inactiva, se satisfac in fantezia visului.
Tendintele respinse se satisfac in fantezie si in timpul de veghe. (Asa se intampla ca unii iau «gandurile» - iluziile, jocul fanteziei - drept realitate si se comporta fata de ele ca fata de o realitate «adevarata»: suferind, bucurandu-se, deznadajduind, dupa caz. Asa fac copiii, dar si cei ramasi cu simtul critic la o mentalitate copilareasca.)
Visul ramane intrucatva si in starea de veghe - dupa masura memoriei sau dupa intensitatea cu care a avut loc.
Viclenia patimilor e aceea de-a te «invata la lucrul oprit», ca sa-ti inconvoaie mintea ca si in starea de veghe sa-ti «implinesti visurile».
Visele, prin urmare, sunt viata noastra fara control - stadiul nostru fara logica.
Cand insa nu avem alta dorinta si ideal mai mare decat cea dupa Dumnezeu, se face o noua ordine si in imparatia visului.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Scrieri Inedite”, Editura Charisma, Deva, 2019, pp. 244 - 245.
(Sursa foto)

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 18 mai 2020