Scris de Florina Ionescu

Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „UN DESTIN INTELES”
„Pribegim multi ani in viata pana sa ne lamurim un rost in lume.
Unii pribegesc toata viata fara rost, nici tinta. Altii il cauta toata viata fara sa-l gaseasca, sau fara sa stie ca l-au gasit.
Inteleg prin destin rosturile pe care le-a ascuns Dumnezeu in viata fiecarui om si pe care omul trebuie sa le desfasoare la randu-i intre oameni. In fiecare ins e sadita o intentie a lui Dumnezeu care, prin om, trebuie sa devina o creatie. Sunt si destine colective. Inca din Vechiul Testament ni se atrage aminte: «Fiti luatori aminte la menirea voastra !» (Agheu 1,5,7).
In crestinism omul e ridicat pana la cinstea de colaborator al lui Dumnezeu; iar aceasta colaborare e destin. Talantii - talentele - sunt inzestrarile acestei colaborari ale lui Dumnezeu cu omul. Lucrand in sensul inzestrarilor, lucrezi in sensul destinului.
Omul e nelinistit cata vreme nu stie ce vrea Dumnezeu cu el, ce vrea Dumnezeu de la el. Viata nu e un scop in sine; e numai mijloc; e numai cadrul unui destin, sau e in cadrul unui destin.
Multi se tem de cuvantul destin, ca nu cumva sa insemneze pre-destin, prin urmare sa se trezeasca intr-o doctrina fara libertatea vointei, deci fara conceptul specific crestin al responsabilitatii ultime.
Cum sa nu raspunzi de ce ti-a dat Dumnezeu ?
Si cum sa nu raspunzi, daca n-ai facut ce ti s-a dat sa faci ?”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cuvinte Viii”, Editura Charisma, Deva, 2006, p. 317
(Sursa foto)

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 17 august 2020

Scris de Florina Ionescu

Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „TAMADUIREA SI IERTAREA”
„Darul iertarii pacatelor e mai mare decat darul minunilor, intrucat priveste sufletul; pe cand minunile privesc de obicei trupul. O iertare a sufletului, o curatire a lui, uneori e o adevarata inviere din morti, si-i mai de pret aceasta decat tamaduirea unui picior. 
Fara darul minunilor intre oameni ne putem mantui, dar fara darul preotilor, al iertarii pacatelor, nimeni nu se mantuieste. Ce n-a dezlegat preotul pe pamant, asa ramane: nedezlegat nici in Cer. Si preotul nu te poate dezlega daca nu vii sa-ti marturisesti pacatele. De asemenea preotul nu te poate dezlega - ca oarecum cu sila - daca nu-ti dai insuti toata silinta de-a te dezlega tu de naravurile tale rele.
Iertarea pacatelor insemneaza si incetarea lor.
Iertarea pacatelor nu inseamna ca le spovedesti mereu si le iei de la capat - ca iarasi le vei spovedi. Crestinismul mai e si chestiune de refacere a vointei. Ne trebuie bunavointa voastra - ca s-o facem vointa; tarie de caracter si simtire de obraz.
Oamenii umbla dupa facatori de minuni - fie ei si vrajitori. Dar va spun ca minunea cea mai mare e innoirea vietii tale pe temelia ei Iisus Hristos; e increstinarea vointei tale: asta-i minunea cea mai mare, care ne sta cu adevarat la indemana si ni s-a dat noua porunca: «inviati pe cei morti!». Dupa invierea ta tanjeste Iisus. Ce insemneaza aceasta n-ar putea sa ti-o spuna mai bine decat insisi cei ce au inviat din moarte sigura, ca dintr-un vis urat.
Deci de unde incepe slabanogirea ? - De la socoteala trufasa a mintii. I se pare ei ca e mai bine sa nu se conduca dupa poruncile lui Dumnezeu, ci dupa capul ei, mai bine zis dupa pacat. Iar pacatul da cu omul drept in plata pacatului cum ai da cu oistea-n gard.
Tot minte slaba dovedesc si aceia ce nu vor sa vie la stergerea pacatelor; aceia n-au ce astepta tamaduirea bolilor. Ajuta doctorii, dar mintii ii ajuta Dumnezeu. Daca oamenii si-ar potrivi purtarile dupa poruncile lui Dumnezeu, care sunt poruncile firii, si n-ar face din legi faradelegi, ar ocoli, ar preveni toate pacostele necazurilor; dar asa, drept in ele-si sparg capul; - si apoi umbla plangand...
Lasa-te frate condus de un sfat dumnezeiesc, ca de nu, capul care n-asculta odata se sparge si n-are cine-l lega.
Oare de ce vin oamenii asa de in sila la spovedit ?
- Fiindca stiu ca li se cere lepadarea de pacate; ori lor le plac mai mult pacatele decat infranarea de la ele.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „CUVINTE VII”, Editura Charisma, Deva, 2006, p. 56-57
.(Sursa foto)

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 10 august 2020

Scris de Florina Ionescu

Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „UNDE MAI SUNT LIMBILE DE FOC?”
„Astazi toate neamurile aud, in limba lor, despre singurul lucru care mai poate uni laolalta: despre existenta unei „Societati" desavarsite, a Sfintei Treimi.
Deci marea societate a neamurilor e indemnata sa fie reflexul pamantesc al acestei „Societati" ceresti, singura solutie a iesirii neamurilor din babilonie.
Dar ziua Pogorarii Duhului Sfant mai insemneaza si iesirea omului din omenesc si frica, in dumnezeiesc si senin dumnezeiesc. Apostolii, desi vazusera, ba chiar si ei facusera lucruri mai presus de fire, ei, care s-au incredintat de marea realitate a invierii din morti, inca mai plateau tribut: tremurau din toate fibrele neputintei omenesti.
Duhul Sfant, prin pogorarea Sa, a sters frica din fire.
Putere de sus si limba de foc s-a dat omului.
De acum nu mai graiau din ale lor, ci din Duhul Sfant. Asa e firesc: Dumnezeu sa graiasca omului despre Sine, din om.
Dar atunci omul ia foc si lumina dumnezeiasca.
Divina prezenta stramuta omul in fericirea dupa care de altfel umbla - a supremei certitudini. Atunci nu mai e putere pe lume, de care sa se teama, desi el nu e o primejdie pentru nimeni.”
Sursa: Părintele Arsenie Boca - „Cuvinte Vii” , Editura Charisma, Deva, 2016, p. 100
(Sursa foto)

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 8 iunie 2020

Scris de Florina Ionescu

Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „ MIRONOSITELE”
Acestea sunt mironositele (purtatoarele de mir) care au ridicat, primele, steagul crestinismului, vestind Invierea Domnului.
Ele iubeau pe Iisus, fiindca El le-a ridicat la noua conceptie despre viata. Aceasta le-a adus pe urmele Lui. Iar El le-a facut primele vestitoare ale invierii.
Faptul Invierii Domnului a frant toata protivnicia, a inlaturat toata ingrozirea din calea lor.
- Ce-au cunoscut ele in Iisus ?
- Iubirea divina care le-a purificat viata, le-a innoit sufletul, le-a transfigurat existenta. O iubire care strabate in adancuri, care rascoleste toata fiinta, care creeaza din nou.
Aceasta iubire a crescut si in sufletul lor.
Aceasta iubire le-a facut, din femei slabe, fricoase, mai tari decat toate protivniciile lumii, le-a facut mai tari ca moartea, de care nu se mai temeau.
La aceste insusiri duce Iisus pe oricine care se intalneste cu EL. Aceste insusiri sunt cele ce fac pe omul nou, renascut din Dumnezeu, un vestitor al invierii.
Femeile mironosite au fost invrednicite de Dumnezeu sa fie primele vestitoare ale Invierii lui Iisus, ale nasterii din nou a omului; - si au corespuns.
Marturie mai stau de-a lungul veacurilor si toate sfintele fecioare, care si-au inchinat viata lui Iisus; stau marturie toate mucenitele, care L-au marturisit prin suferinta si moarte - si prin ce putere, ar fi trecut toate acestea, daca nu prin iubirea ce-o aveau de Iisus. Aceasta-ti da bucuria care intrece frica pe care-o are firea de chinuri.
Stau marturie a Invierii toate mamele crestine, care au adus copiii lor, ce s-au facut stalpi ai Bisericii lui Hristos, mucenici ai crestinatatii, suflete de eroi si sfinti.
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cuvinte Viii”, Editura Charisma, Deva, 2006, pp. 88 - 89.
(Sursa foto)

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 4 mai 2020