Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie BocaInvierea
Extras din „MOARTEA CARE DOBÂNDEŞTE ÎNVIEREA”
„Sunt foarte stranse: moartea cu invierea. Multora li se pare ca se ispraveste totul cu mormantul. Crestinul insa isi scrie pe crucea de la capatai: „Astept invierea mortilor”.
Credinciosul nu se teme de moarte, fiindca a desfiintat-o Iisus. Iisus i-a schimbat sensul, intorcandu-i altfel rostul. Acum, moartea pentru credincios e ultimul botez, ultima curatire a vietii.
Suntem in gandirea Sf. Pavel, spunand ca botezul nostru, prin care am intrat in crestinism, se desavarseste cu botezul cu care s-a botezat Iisus; si ca sfanta noastra impartasanie se implineste cu paharul pe care l-a baut Iisus.
Spre aceste sfarsituri: Botez si Pahar, - convingeri ca muntii fireste, ca trebuie nevointa, trebuie virtuti. Dar unde sfarsesc virtutile; unde duc?
Ele nu sunt scopuri in sine. Nu urmarim virtutile pentru ele insele; ele sunt mijloace pentru dobandirea Adevarului  si Dumnezeu e Adevarul.
Asa intelese virtutile, cu acest rost urmarite, ele duc pe om pana la moartea pentru Adevar, ceea ce e Inviere. Ca a-ti primejdui viata pentru Dumnezeu si oameni, nu poate fi moarte, chiar trecand prin ea, ci cu atat mai vartos inviere si bucurie a invierii.”

Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cuvinte Vii” , Editura Charisma, Deva, 2006, p. 80
(Sursa foto)

120870.jpg 450x613Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „ASCEZA... RATIUNII...”
Din pricina ca Iisus nu poate fi inteles prin categoriile ratiunii, prin felul de a fi al lumii, ci numai prin Revelatie - iar omul anevoie se ridica la inaltimea Revelatiei - faptul acesta il sileste pe om sa-si vada cu ochii toata mizeria intreprinderii sale in cunoasterea lui Dumnezeu. Neputinta cuprinderii lui Dumnezeu il constrange pe om sa-si vada marginile, caducitatea, neajunsul cunoasterii, tragedia ratiunii. Ratiunea trebuie sa admita credinta, aceasta asceza a ratiunii.
De aci, fata de Iisus, care se impune, rezulta numai doua atitudini: sau e refuzat si osandit la moarte, ca o absurditate in lume, ca pe unul ce ameninta lumea cu sfarsitul, sau e primit ca un sfarsit al lumii, ca o cruce a
ratiunii, o smerenie a ei. Sau picatura de apa va nega oceanul 
fiindca... nu-l poate cuprinde si ca urmare il va tagadui ca obarsie a sa, sau picatura de apa nu va nega oceanul, desi nu-l poate cuprinde, ci isi va recunoaste obarsia sa in el. Este prin urmare si o rastignire a mintii.

Luarea crucii lui Hristos e totuna cu smerenia, iar smerenia e recunoasterea masurii de om si primirea misterului ce ne depaseste, ca
mister.
Daca cunoasterea, superioritatea subiectului fata de «obiect» e tot sufletul nostru, atunci fata de Iisus suntem in situatia sa ne pierdem sufletul, fiindca Iisus se impune, dar nu ca «obiect». Iisus ne impune un alt mod de-a-L cunoaste; si ne povatuieste simplu, divin de simplu: sa ne pierdem sufletul pentru El, caci numai asa-L vom castiga. Numai asa va invia sufletul nostru. Cu alte cuvinte, in fata lui Iisus, sa nu ne mai tinem de zidul chinezesc al marginirii noastre, decat ca de un puternic motiv de smerenie. Altfel nu se largeste fiinta noastra; altfel nu pierdem lumea, preferand pe Iisus.
Cine va face asa va fi marturisit de Iisus inaintea Tatalui, ca unul ce a infruntat pe pamant riscul marturisirii lui Dumnezeu. Cine rastigneste in sine cunoasterea lumii (care nici pentru lumea aceasta nu e toata buna), preferand cunoasterea care era in Iisus, «in care sunt ascunse toate comorile cunostintei si ale intelepciunii» (Coloseni 2,3), acela pune viu fiinta sa in fata lui Dumnezeu.
Abia aceasta e «cunoasterea Adevarului», «care ne va face liberi !»

Sursa: Părintele Arsenie Boca - „CUVINTE VII”,  Editura Charisma, Deva, 2006, pp 145-146. (Sursa foto)

Maica DomnuluiCuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „CERERI CU TALC...
„Zice careva ca pe un om il poti cunoaste mai bine dupa intrebarile pe care le pune, decat dupa raspunsurile pe care le da. Cuvantul se poate restrange si la un punct de vedere numai religios.
Adancimea sau superficialitatea lui Dumnezeu intr-un om, o poti cunoaste mai bine din lucrurile pe care le cere, decat din cuvintele pe care le spune. Astfel: unii nu-I cer nimic; altii Ii cer nimicuri; unii Ii cer «socoteala»; altii Ii cer lui Dumnezeu sa faca El ce vor ei. Pomelnicul s-ar putea lungi. Prescurtam. Plecand de la talcul rugaciunilor gasim si paradoxuri minunate. Sunt sfinti care, unii, ajungeau ca ingerii; care, unindu-se intru totul cu voia lui Dumnezeu, de la ei nu mai voiau nimic deosebit, de aceea nici nu-I mai cereau nimic.
Asa se aseamana inceputurile si sfarsiturile credintei: unii nu cer nimic, altii nu mai cer nimic. Sfintii cei mari, din desavarsita credinta si smerenie, nu mai cereau lui Dumnezeu nici macar mantuirea. Smerenia acestora atinsese desavarsirea. Totusi: mantuirea, desavarsirea, e acel «un lucru care trebuieste» (Luca 10,42), dupa cuvantul din Betania, in casa lui Lazar. Pentru acest «un lucru» - iertarea lumii - se roaga si sfintii din Cer. 
Dar simplificarea tuturor lucrurilor pana la sensul esential nu e deloc treaba usoara. Dar asa-s randuite lucrurile ca e destul sa se decida cineva profund, si cu urmari in viata, pentru a se motiva pe sine in existenta, si indata ii ploua impotriva toate «motivele» simplificate, droaia de nimicuri, vrand sa-l zadarniceasca, sa-i dovedeasca toata hotararea o usuratate.
De aceea trebuie mereu tinut in focarul atentiei: Sensul profund al vietii noastre «cel ascuns in Dumnezeu», si prin urmare neatins si neinteles de nimicurile de la suprafata vietii, chiar daca acestea, razvratindu-se, ne-ar manca de vii."
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cuvinte Vii” , Editura Charisma, Deva, 2006, p.162
(Sursa foto)

Vindecarea orbului 15Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „ORBUL DIN NASTERE SI SUFLETELE OARBE”
„Omul acesta, cu care avea Dumnezeu rostul sa descopere lumii pe Fiul Sau ca si creator al vietii, facandu-i din tina o pereche de ochi, s-a invrednicit de la Dumnezeu, la randu-i, de descoperirea lui Iisus ca Fiul lui Dumnezeu, prin insasi dumnezeiasca marturisire. De putine ori, s-a descoperit Iisus pe Sine ca Fiul lui Dumnezeu: o data samarinencii, a doua oara acestui orb din nastere si a treia oara ucenicilor, inainte de slavitele Sale patimi.
Poate ca aceasta a fost, in lumea aceasta, recunostinta lui Dumnezeu catre el, pentru ca a purtat cu rabdare orbia fara vina si pentru ca L-a marturisit pe Iisus „de la Dumnezeu" inaintea tagaduitorilor sai: ca l-a invrednicit de o rara descoperire dumnezeiasca.
Orb fiind si a capata, prin minune, o pereche de ochi, e o mare bucurie a vietii, o iesire fericita din intunerec. Iesirea la lumina veacului acestuia. Pamantean fiind si a te hotari sa marturisesti pe Dumnezeu cu orice pret si luare in deradere, e o si mai mare bucurie, care te poate duce pana la deschiderea ochiului credintei ca ti se descopera Iisus, Fiul lui Dumnezeu, Cel care e cu noi in toate zilele pana la sfarsitul veacului.
A vedea pe Iisus, e o fericire care nu se aseamana cu nici o bucurie pamanteana. Iar aceasta se intampla din cand in cand si din neam in neam, ca sa nu se stinga dintre oameni siguranta existentei lui Dumnezeu.
Credinta in Dumnezeu si marturisirea Lui e iesirea sufletului din intunerec in lumina dumnezeiasca, iesirea in lumina veacului viitor.
Iata o tamaduire deplina, iata un misionar neinfricat al lui Iisus.”

Sursa: Parintele Arsenie Boca - „ Cuvinte Viii”, Editura Charisma, Deva, 2006, pp.95-96
(Sursa foto)

Zacheu vamesulCuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „ZACHEU VAMESUL
Iata ca indreptarea omului „in fata Domnului" astupa gura oamenilor. Dar le-a astupat-o si Domnul, zicand: „Astazi s-a facut mantuire casei acesteia, caci si el fiu al lui Avraam este".
Se vede limpede ca Domnul ii are in vedere si pe cartitori, caci si lor le bate raspunsul, pentru ca de-ar fi vorbit Iisus numai cu Zacheu, i-ar fi zis acestuia asa: ca si tu, fiu al lui Avraam esti; dar nezicand asa, se vede ca le imprastia acestora tepele osandelor.
Iata prin urmare, ca omul care se indreapta, fie el oricat de vames si de pacatos, simte bucuria pe care n-o ranesc osandele, si nici el n-are om de osandit. De aci incepe omul sa samene cu Dumnezeu.
Cand vine Domnul la tine te dezlegi de toate, nu numai de nedreptatile tale, ci si de toata dreptatea ta. Cand „stai in fata Domnului" esti mai presus de lumea aceasta, mai presus de avutia lumii, mai presus de trancaneala si carteala vietii; - ai, cu un cuvant, ceva din linistea mai presus de lume a lui Dumnezeu.
De altfel nici n-ajungi „in fata lui Dumnezeu" pana n-ai intors toate ale Kesarului, inapoi Kesarului.
De aci incolo, incepe sfintenia.
 
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cuvinte Viii”, Editura Charisma, Deva, 2006, p. 25
(Foto:  Zacheu , un exemplu de lupta, pocainta si schimbare)

Căutare site

Noutăți Magazin

Abonare Buletin Informativ

Parteneri

BannerFamOrtodoxa

Banner milo 2

 

 

Acest site foloseste cookies pentru cea mai buna experienta de navigare pe site-ul nostru. Daca continuati navigarea inseamna ca sunteti de acord cu aceste conditii.